Revision for conflicting judgments: failure of triple identity between insolvency debt table objection and insolvency fund payment decisions

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2025

Asupra cererii de recurs de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a Civilă la data de 25 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, au formulat contestaţie prin care au solicitat anularea în parte a deciziilor contestate, respectiv decizia nr. 76369/21.12.2023, decizia nr. 75821/07.12.2023, decizia nr. 76027/15.12.2023, decizia nr. 76028/15.12.2023, decizia nr. 75857/08.12.2023, decizia nr. 75860/08.12.2023, decizia nr. 75823/07.12.2023, decizia nr. 76029/15.12.2023, decizia nr. 76380/22.12.2023, decizia nr. 76381/22.12.2023, decizia nr. 75820/07.12.2023, decizia nr. 75824/07.12.2023 si decizia nr. 75825/07.12.2023, obligarea pârâtului la emiterea unor noi decizii de plată prin care acesta să fie obligat la plata diferenţelor dintre sumele deja acordate prin deciziile contestate şi cererile de plată, în limita plafonului de garantare de 500.000 RON, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015.

Reclamanţii au formulat cerere modificatoare prin care au solicitat obligarea pârâtului la emiterea unor noi decizii de plată prin care acesta să fie obligat la plata diferenţelor dintre sumele deja acordate prin deciziile contestate şi sentinţa civilă nr. 502/16.02.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2023, definitivă, în limita plafonului de garantare de 500.000 RON, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 2330/23.09.2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2024, a fost admisă cererea reclamanţilor astfel cum a fost modificată.

Împotriva acestei hotărâri pârâtul a formulat apel.

Prin decizia civilă nr. 227/14.02.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2024, a fost admis apelul şi a fost schimbată în parte sentinţa civilă atacată, în sensul că a fost admisă în parte cererea astfel cum a fost modificată, au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii apelate şi au fost obligaţi intimaţii la plata către apelant a sumei de 1.300 RON reprezentând cheltuieli de judecată aferente apelului.

Împotriva deciziei instanţei de apel, la 17 martie 2025, reclamanţii H., F., K., L., A., E., C., J., B., G., I., D. şi M., au formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2025, solicitând anularea în tot a hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1030/2025 din 12 iunie 2025 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri revizuienţii C., G., K., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi J., au declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată curţii de apel.

În drept cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi Legea nr. 213/2015.

În susţinere, recurenţii au arătat că aprecierea instanţei în sensul că nu există triplă identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două hotărâri supuse revizuirii, este una greşită, fiind fundamentată pe o interpretare eronată atât în ceea ce priveşte identitatea elementelor, cât şi în ceea ce priveşte dispoziţiile Legii nr. 213/2015 şi ale Legii nr. 85/2014.

Recurenţii au arătat că instanţa de revizuire a încălcat principiul autorităţii lucrului judecat prin ignorarea sentinţei civile nr. 502/16.02.2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2023 care a statuat deja asupra întinderii daunelor morale.

Această hotărâre este definitivă, iar instanţa nu avea dreptul să o ignore sau să o reevalueze, ceea ce constituie o aplicare greşită a normelor de drept prevăzute de art. 434 şi art. 435 C. proc. civ.

Au afirmat că în speţă, există identitate de părţi şi obiect, curtea de apel apreciind, în mod greşitd că FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, în calitate de garant, nu are aceleaşi obligaţii legale în faţa recurentei ca cele stabilite de judecătorul sindic.

Potrivit acestora, FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR, în calitate de garant, nu a demonstrat că ar exista motive întemeiate pentru a contesta suma stabilită prin sentinţele anterioare caz în care nici instanţa de fond şi nici instanţa de revizuire nu ar mai fi trebuit să pună în discuţie o chestiune litigioasă deja tranşată.

Intimatul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei pronunţate de curtea de apel ca fiind temeinică şi legală. A invocat excepţiile inadmisibilităţii recursului şi a nulităţii în raport de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. proc. civ.

Analizând decizia atacată în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Prealabil, instanţa supremă reţine că, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază, astfel că în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate, fără a se repune în discuţie şi fără a se cerceta chestiuni ce ţin de fondul cauzei.

Din această perspectivă, criticile de recurs, deşi sunt circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., se încadrează în motivul de nelegalitate reglementat de pct. 5 al aceleiaşi norme legale, care vizează neregularităţi procedurale.

În opinia recurenţilor soluţia instanţei de revizuire este fundamentată pe o interpretare şi aplicare eronată a prevederilor art. 434 şi art. 435 C. proc. civ., în privinţa cerinţei triplei identităţi, a prevederilor Legii nr. 213/2015 şi ale Legii nr. 85/2014.

În esenţă, recurenţii susţin că în speţă,curtea de apel în mod greşit a reţinut că nu există identitate de părţi, obiect şi cauză între cele două hotărâri supuse revizuirii.

Criticile recurenţilor sunt nefondate.

Potrivit prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate de revizuenţi ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În consecinţă, revizuirea întemeiată pe contrarietatea de hotărâri poate fi admisă numai în măsura în care sunt întrunite, în mod cumulativ, următoarele cerinţe: să existe hotărâri judecătoreşti definitive aflate în contradicţie, acestea să fi fost pronunţate în cauze distincte, dar referitoare la aceeaşi pricină, în sensul întrunirii triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză. Totodată, este necesar ca, în cel de-al doilea litigiu, excepţia autorităţii de lucru judecat să nu fi fost invocată sau, deşi invocată, să nu fi fost analizată, solicitându-se, pe această cale, desfiinţarea celei de-a doua hotărâri.

Dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. au fost instituite pentru a oferi un mecanism procesual de înlăturare a situaţiilor în care, ca urmare a judecării separate a două sau mai multe cauze şi a nevalorificării efectelor lucrului judecat, se ajunge la soluţii incompatibile. Prin urmare, această cale extraordinară de atac constituie un remediu destinat sancţionării încălcării autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri definitive.

Această interpretare este susţinută şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a subliniat, în materia revizuirii, că unul dintre elementele esenţiale ale statului de drept îl reprezintă principiul securităţii juridice. Securitatea raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, ce consacră caracterul definitiv şi obligatoriu al hotărârilor judecătoreşti. Astfel, nicio parte nu este îndreptăţită să solicite revizuirea unei hotărâri definitive exclusiv în scopul obţinerii unei noi judecăţi asupra fondului. Competenţa instanţelor superioare de a exercita controlul judiciar trebuie limitată la corectarea erorilor judiciare, iar nu la reanalizarea cauzei, revizuirea neputând fi asimilată unui apel mascat (cauza Mitrea c. României, Hotărârea din 29 iulie 2008, § 23-24).

Verificând decizia atacată din perspectiva respectării autorităţii de lucru judecat, se constată că, în mod judicios, instanţa de revizuire a reţinut faptul că, în cauză, nu este îndeplinită condiţia ca cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat, respectiv că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

În litigiul care a format obiectul dosarului nr. x/2023, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă calitatea de părţi au avut-o revizuenţii din prezenta cauză în calitate de contestatori şi C.I.T.R. Filiala Bucureşti în calitate de lichidator judiciar al N. S.A., iar în dosarul în care a fost pronunţată decizia a cărei revizuire se solicită, în calitate de părţi au figurat revizuenţii şi Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Totodată, instanţa supremă constată că obiectul şi cauza celor două dosare sunt diferite.

Dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 502/16.02.2024, opusă cu autoritate de lucru judecat, a avut ca obiect contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor din data de 11 septembrie 2023, prin care s-a solicitat modificarea tabelului preliminar în sensul majorării sumelor înscrise pentru creditori, ca urmare a înregistrării cererii de înscriere la masa credală a recurenţilor.

Dosarul nr. x/2024 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în care a fost pronunţată decizia supusă revizuirii în cauza de faţă a avut ca obiect constatarea nulităţii deciziilor emise de Fond în procedura reglementată de Legea nr. 213/2015.

Ca atare, cerinţa privind identitatea de părţi, obiect şi cauză între cele două dosare indicate de revizuenţi, nu se confirmă, împrejurare faţă de care nu se poate reţine că aceeaşi pricină ar fi fost soluţionată de două ori prin pronunţarea unor hotărâri potrivnice.

Mai mult, se constată că atât instanţa de revizuire, cât şi instanţa de apel, au analizat autoritatea de lucru judecat a celor statuate prin sentinţa civilă nr. 502/16.02.2024 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi au constatat că nu sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a se constata încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Simpla nemulţumire a recurenţilor cu privire la soluţia pronunţată asupra revizuirii şi, cu atât mai mult, cu privire la fondul pretenţiilor solicitate, sunt aspecte care nu pot forma obiectul prezentului recurs şi nici nu pot fi asimilate unei încălcări a dispoziţiilor art. 434, respectiv 435 C. proc. civ., cum în mod greşit pretind revizuienţii.

De aceea, constatând că instanţa de revizuire a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuienţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE[

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. împotriva deciziei civile nr. 1030/2025 din 12 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimatul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2025.