Inadmissibility of cassation appeal in motor vehicle liability insurance compensation claims

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2025

Asupra cererii de recurs de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, secţia Civilă la 19 iunie2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 RON cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 500.000 RON cu titlu de despăgubiri morale, reprezentând cheltuielile efectuate pentru refacerea vătămărilor corporale suferite şi a stării de sănătate şi daune morale în compensaţie pentru suferinţa fizică şi psihică şi consecinţele acesteia, ca urmare a accidentului rutier din 28 aprilie 2022

Prin sentinţa civilă nr. 406 din 19 iunie 2024, Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă a admis în parte cererea, a obligat pârâta societatea B. S.A. la plata către reclamantul A. a sumei de 8.463,77 RON reprezentând daune materiale şi suma de 65.000 RON reprezentând daune morale şi a obligat pârâta societatea B. S.A. la plata către reclamantul A. a sumei de 1500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul A. a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate şi, rejudecând, admiterea cererii de apel şi majorarea cuantumului daunelor materiale şi morale acordate, până la concurenţa sumelor solicitate prin cererea introductivă de instanţă, cu cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1956 A din 18.12.2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis apelul declarat de apelantul A. împotriva sentinţei civile nr. 406 din 19 iunie 2024 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, secţia Civilă,a schimbat în parte sentinţa civilă apelată, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 9.993,77 RON reprezentând daune materiale, precum şi a sumei de 100.000 RON reprezentând daune morale, precum şi a sumei de 4.050 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunţate în apel, reclamantul A., a formulat recurs solicitând casarea în parte a hotărârii pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, cu consecinţa majorării cuantumului daunelor morale acordate, până la concurenţa sumei acordate prin cererea introductivă de instanţă, cu cheltuieli de judecată.

Recurentul a invocat faptul că hotărârea este supusă recursului şi nu este definitivă în apel, aşa cum a menţionat această instanţă.

Hotărârea atacată a fost criticată sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Sub aspectul motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a invocat aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 132/2017, prevederilor art. 2224, art. 1381, art. 1386, art. 1387 alin. (1), art. 1388 şi art. 1389 C. civ.

A mai susţinut autorul căii de atac, că instanţa de apel a avut în vedere, în evaluarea daunelor morale, numai regulile înscrise în dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 132/2017, ignorând alin. (4) al aceluiaşi articol.

A apreciat recurentul, că sub acest aspect este incident şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanţa de apel nemotivând corespunzător criteriile de stabilire a cuantumului daunelor morale.

La 01 iulie 2025, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în baza art. 483 alin. (2) C. proc. civ. şi excepţia nulităţii recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. precum şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata B. S.A. prin întâmpinare, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi el presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., " Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Textul de lege citat reglementează situaţiile de excepţie de la regula pe care o instituie art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care stabileşte, de principiu, că hotărârile instanţelor de apel sunt supuse recursului şi el are în vedere criteriul naturii litigiului, determinat de raporturile juridice deduse judecăţii, respectiv de actul sau faptul juridic în conţinutul căruia intră drepturile şi obligaţiile care formează obiectul acţiunii.

În speţă, recursul are ca obiect decizia nr. 1956 A din 18 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în apel, într-o cauză având ca obiect pretenţiile terţului prejudiciat prin fapta persoanei asigurate RCA (poliţa de asigurare RCA nr. x din 14.11.2021)

Prin urmare litigiul dedus judecăţii se încadrează în dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ..referitoare la materia asigurărilor şi nu este supus recursului.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârea împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă de exerciţiul căii de atac a recursului.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, recurentul nu mai are deschisă calea recursului, iar Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege enunţate, pentru raţiunile înfăţişate, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să admită excepţia inadmisibilităţii şi să respingă recursul ca inadmisibil.

Totodată, reţinând culpa procesuală a recurentului în această etapă a procesului, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., îl va obliga la plata către intimată a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse în acord cu art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1956A din 18 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2025.