Invalidation of Cassation Appeal Due to Failure to Frame Contractual Liability and Burden of Proof Critiques Within Statutory Grounds for Annulment

Şedinţa publică din data de 11 decembrie 2025

Asupra cererii de recurs de faţă constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 23 decembrie 2022 sub nr. x/2020 reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. (fostă C. S.R.L.) solicitând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 533.844,08 RON, reprezentând contravaloarea debitului restant, conform facturilor fiscale emise în temeiul contractelor de prestări servicii nr. x/30 iunie 2015, nr. 1134/30 iunie 2015, nr. 1136/30 iunie 2015, nr. 1137/30 iunie 2015, nr. 1138/30 iunie 2015, sumei de 414.348,2 RON, reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere calculate conform art. 7.13 din contractele de prestări servicii nr. x/30 iunie 2015, nr. 1134/30 iunie 2015, nr. 1136/30 iunie 2015, nr. 1137/30 iunie 2015, nr. 1138/30 iunie 2015, de la scadenţa obligaţiei de plată şi până în luna septembrie 2020, a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0.25%/zi, datorate conform art. 7.13 din contractele de prestări servicii nr. x/30 iunie 2015, nr. 1134/30 iunie 2015, nr. 1136/30 iunie 2015, nr. 1137/30 iunie 2015, nr. 1138/30 iunie 2015 în continuare, până la data achitării integrale a debitului principal şi a cheltuielilor de judecată.

La 18 ianuarie 2021, reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 441.523,60 RON, reprezentând contravaloarea debitului restant conform facturilor fiscale emise în temeiul contractelor de prestări servicii nr. x/30 iunie 2015, nr. 1134/30 iunie 2015, sumei de 437.525,24 RON, reprezentând contravaloarea penalităţilor de întârziere calculate conform art. 7.13 din contractele de prestări servicii nr. x/30 iunie 2015, nr. 1134/30 iunie 2015, nr. 1136/30 iunie 2015, nr. 1137/30 iunie 2015, nr. 1138/30 iunie 2015, de la scadenţa obligaţiei de plată şi până la data introducerii cererii de chemare în judecată, a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0.25%/pe zi, datorate conform art. 7.13 din contractele de prestări servicii nr. x/30 iunie 2015, nr. 1134/30 iunie 2015, nr. 1136/30 iunie 2015, nr. 1137/30 iunie 2015, nr. 1138/30 iunie 2015 în continuare, până la achitărea integrală a debitului principal, cu cheltuieli de judecată.

Odată cu întâmpinarea, pârâta-reclamantă B. S.R.L., a formulat cerere reconvenţională în contradictoriu cu A. S.A., prin intermediul căreia a solicitat obligarea reclamantei - pârâte la plata sau, în temeiul art. 1616 C. civ., compensarea judiciară a sumei de 286.821,07 RON, plus dobânda legală de la data fiecărui incident reprezentând neexecutarea obligaţiei de a repara prejudiciul cauzat in urma celor doua incidente petrecute în cadrul locaţiei din Săruleşti pentru care s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. x din 30 iunie 2015 cu valoarea debitului pretins de reclamanta - pârâta, obligarea reclamantei - pârâte la plata şi compensarea penalităţilor aferente acestei sume începând cu data scadenţei si până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

La 22 aprilie 2021, reclamanta A. S.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a D.(în prezent E.) prin care a solicitat ca, în ipoteza admiterii cererii reconvenţionale formulate de pârâta-reclamantă B. S.R.L., să se dispună obligarea chematului în garanţie la plata sumei de 129.162,8143 RON + TVA, plus dobânda legală calculată de la data producerii incidentului din 28 iulie 2019 din locaţia Săruleşti pentru care s-a încheiat contractul de prestări servicii de pază nr. x/30 iunie 2015, a penalităţilor aferente sumei de 129.162,8143 RON + TVA, începând de la data scadenţei şi până la plata efectivă, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 940/12.04.2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă A. S.A. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă B. S.R.L, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 363.033,43 RON, cu titlu de contravaloare facturi, a sumei de 446.595,44 RON cu titlu de penalităţi de întârziere calculate până la 31 decembrie 2020, precum şi la plata, în continuare, a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0.25% pe zi, până la achitarea efectivă a debitului principal. A admis în parte cererea reconvenţională şi a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 139.514,25 RON şi a sumei de 132.951,11 RON, cu titlu de contravaloare despăgubiri, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare aferente acestor sume, de la 24 martie 2021, până la achitarea efectivă a debitului principal, a respins cererea pârâtei-reclamante privind compensaţia, ca rămasă fără obiect. A obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 18.806,28 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxe timbru şi onorariu expert, a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 7.659,30 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru aferentă pretenţiilor admise. De asemenea a admis cererea de chemare în garanţie formulată de reclamantă şi a obligat chemata în garanţie la plata către reclamantă a despăgubirii compuse din: 139.514,25 RON-prejudiciu pentru incidentul din 28 iulie 2019, dobânda legală penalizatoare aferente sumei de 139.514,25, de la 24 martie 2021, până la încasarea de către pârâta-reclamantă a acestei sume, 3.895,25 RON- cheltuieli de judecată şi a cheltuielilor de judecată aferente prezentului litigiu, în cuantum de 3.895,25 RON şi a respins cererea chematei în garanţie, de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Apelanta-chemată în garanţie E. S.A. (fostă D.), a formulat cerere de apel principal împotriva încheierilor de şedinţă din datele de 10 septembrie 2021, 08 octombrie 2021 şi 11 martie 2022 şi sentinţei civile nr. 940/12.04.2023 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020, solicitând admiterea apelului principal, schimbarea în parte a hotărârilor apelate în sensul respingerii cererii reconvenţionale cu privire la evenimentul din data de 28 iulie 2019, respingerea cererii de chemare în garanţie ca rămasă fără obiect şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, a formulat cerere de apel incident şi apelanta - reclamantă - pârâtă A. S.A., solicitând admiterea apelului incident, schimbarea în parte a hotărâri atacate în sensul respingerii cererii reconvenţionale ca neîntemeiată şi obligării intimatei - pârâte - reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 1939 din 17 decembrie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins apelul principal formulat de apelanta - chemată în garanţie E. S.A. (fostă D.) împotriva încheierilor de şedinţă din datele de 10 septembrie 2021, 08 octombrie 2021 şi 11 martie 2022 şi sentinţei civile nr. 940/12.04.2023, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020 şi apelul incident formulat de apelanta - reclamantă - pârâtă A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 940/12.04.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2020 în contradictoriu cu intimata - pârâtă - reclamantă B. S.R.L. ca nefondate; a respins ca neîntemeiată cererea apelantei - reclamante - pârâte A. S.A. având ca obiect plata cheltuielilor de judecată din apel constând în taxa judiciară de timbru; a luat act de faptul că apelanta - reclamantă - pârâtă A. S.A. şi-a rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată din apel constând în onorariu de avocat şi că apelanta - chemată în garanţie E. S.A. şi intimata - pârâtă - reclamantă B. S.R.L. şi-au rezervat dreptul de a solicita pe cale separată cheltuielile de judecată din apel.

Reclamanta-pârâtă A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, prin care a solicitat casarea parţială a acesteia, iar în rejudecare, schimbarea în parte a sentinţei civile 940/12.04.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în sensul respingerii cererii reconvenţionale formulate de B. S.R.L ca neîntemeiată, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Un prim motiv de recurs a vizat aplicarea greşită a dispoziţiilor legale privind răspunderea civilă contractuală.

Recurenta a susţinut că instanţa de apel, a reţinut în mod eronat faptul că simpla producere a unor furturi în locaţia aparţinând B. S.R.L. ar echivala cu o neexecutare culpabilă a obligaţiilor contractuale asumate de aceasta.

Producerea unui eventual incident de furt nu ar fi condus automat la reţinerea răspunderii contractuale, în condiţiile în care recurenta şi-a asumat obligaţii de mijloace, constând în diligenţa agenţilor de pază angajaţi şi nu de rezultat.

În opinia recurentei în cauză sunt incidente prevederile art. 1481 C. civ., neputând fi reţinută în sarcina sa o prezumţie de neexecutare, atât timp cât prevederile art. 7.1 din contract stabilesc faptul că prejudiciul pe care trebuie să-l repare prestatorul trebuie "cauzat în mod direct/indirect de neîndeplinirea de către prestator a obligaţiilor sale contractuale"

Un alt motiv de recurs a vizat încălcarea dispoziţiilor privind sarcina probei.

Nemulţumirea recurentei derivă din faptul că instanţa de apel a inversat sarcina probei prin aplicarea eronată a dispoziţiilor referitoare la răspunderea contractuală, reţinând că existenţa prejudiciului echivalează cu răspunderea sa.

Conform recurentei, B. S.R.L. este cea care ar fi trebuit să probeze neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, în conformitate cu prevederile art. 249 C. proc. civ.

S-a solicitat, ca în rejudecare instanţa de recurs să analizeze condiţiile răspunderii civile delictuale prin raportare la fapta ilicită, prejudiciu, vinovăţie şi legătura de cauzalitate. Sunt de asemenea solicitate cheltuieli de judecată pentru recurs.

Intimata-pârâtă B. S.R.L., a formulat întâmpinare la 24 iunie 2025 prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar pe fond, respingerea acestuia ca neîntemeiat cu acordarea cheltuielilor de judecată. .

Intimata-chemată în garanţie E. S.A., a formulat la rândul său întâmpinare la 02 iulie 2025, prin care a solicitat admiterea recursului recurentei-reclamante şi respingerea cererii privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul din 11 decembrie 2025, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepţia nulităţii recursului pârâtei şi, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Instanţa constată că recurenta-reclamantă A. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, solicitând casarea parţială a acesteia şi în rejudecare, schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 940/12.04.2023 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în sensul respingerii cererii reconvenţionale formulate de B. S.R.L. ca neîntemeiată, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Recurenta îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând, în esenţă, aplicarea greşită a normelor de drept material referitoare la răspunderea civilă contractuală, precum şi încălcarea regulilor privind sarcina probei.

Potrivit dispoziţiilor cu caracter imperativ ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă indicarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, precum şi argumentarea acestora ori, după caz, menţiunea expresă că dezvoltarea motivelor va fi realizată printr-un memoriu distinct.

Conform prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., nerespectarea cerinţei încadrării motivelor invocate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi act normativ atrage sancţiunea nulităţii recursului.

Din interpretarea dispoziţiilor imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că instanţa de control judiciar are obligaţia de a verifica dacă criticile formulate de recurent se circumscriu motivelor de casare expres şi limitativ reglementate de art. 488 C. proc. civ., iar în ipoteza în care această condiţie nu este îndeplinită, recursul este lovit de nulitate.

Prin urmare, pentru a se reţine că recursul este în mod legal motivat, autorul căii de atac trebuie să indice în concret elementele de nelegalitate ale hotărârii atacate, dezvoltarea motivelor presupunând în mod necesar raportarea acestora la unul dintre cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ.

În consecinţă, limitele controlului judiciar exercitat în recurs sunt determinate atât de criticile formulate prin cererea de recurs, cât şi de cadrul legal aplicabil, neputând fi supuse analizei instanţei de recurs simplele nemulţumiri ale părţii faţă de soluţia pronunţată, modul de administrare ori de apreciere a probatoriului sau o expunere sumară a situaţiei de fapt, în absenţa încadrării acestora în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Trebuie subliniat că instanţa de apel, în calitate de instanţă devolutivă, beneficiază de plenitudine de jurisdicţie în aprecierea probelor administrate în cauză, având competenţa exclusivă de a decide asupra necesităţii şi oportunităţii administrării acestora, prin raportare la criteriile de utilitate, pertinenţă şi concludenţă. În acest context, instanţa de recurs nu este abilitată să procedeze la o nouă evaluare a probatoriului sau la reconsiderarea situaţiei de fapt reţinute de instanţa de apel.

De asemenea, recursul constituie o cale extraordinară şi nedevolutivă de atac, în cadrul căreia nu pot fi examinate critici ce privesc temeinicia hotărârii pronunţate în apel, indiferent de gradul de nemulţumire al recurentei faţă de modul de analiză a probelor.

În consecinţă, exercitarea controlului judiciar în recurs este posibilă exclusiv în măsura în care recurentul formulează critici concrete de nelegalitate la adresa hotărârii atacate şi indică în mod clar erorile de drept pretins săvârşite de instanţă, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, din examinarea motivelor de recurs invocate de recurenta A. S.A. rezultă că, deşi este indicat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate vizează, în realitate, modul în care instanţa de apel a apreciat probele administrate şi a stabilit existenţa şi întinderea răspunderii contractuale, precum şi aspecte referitoare la sarcina probei şi la situaţia de fapt reţinută, solicitându-se practic reaprecierea condiţiilor răspunderii civile şi a probatoriului administrat în cauză.

Astfel, susţinerile recurentei privind caracterul obligaţiei asumate, inexistenţa unei prezumţii de neexecutare, aplicarea dispoziţiilor art. 1481 C. civ., precum şi pretinsa inversare a sarcinii probei de către instanţa de apel, aşa cum au fost formulate, nu constituie critici de nelegalitate în sensul art. 488 C. proc. civ., ci exprimă nemulţumiri faţă de modul de soluţionare a cauzei sub aspectul temeiniciei, aspecte ce nu pot fi supuse analizei instanţei de recurs.

În aceste condiţii, instanţa constată că motivele de recurs invocate nu se încadrează în cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidente dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului .

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1939 din 17 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L. şi cu intimata-chemată în garanţie E. S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11 decembrie 2025.