Revision inadmissible for failure to invoke merits and mischaracterization of inadmissibility exception as minus petita
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible a petition for revision filed by the defendant, thereby upholding the prior decision of the High Court of Cassation and Justice which had rejected the defendant's appeal and confirmed the first-instance civil court judgment ordering the defendant to pay the plaintiff 11,822.41 RON in litigation costs. The dispute involved a civil claim where the defendant argued that the appellate court improperly reclassified a defense of inadmissibility (based on specific statutory limitations) as a merit-based defense and failed to rule on a "thing requested" (minus petita) by not addressing the exception of inadmissibility under the Civil Code. The decisive legal basis for the dismissal was the interpretation of Article 509(1)(1) of the Code of Civil Procedure, which requires that a decision subject to revision must have "invoked the merits" (evocat fondul); the court held that the prior appellate decision did not invoke the merits because it only examined procedural illegality grounds without altering the factual findings or legal application, and that the alleged failure to rule on the exception of inadmissibility did not constitute a failure to rule on a concrete request or claim in the sense of *minus petita*, but rather represented a substantive objection to the appeal’s outcome that could not be addressed through the extraordinary remedy of revision without effectively opening a new trial on the merits.
Legislator headnote
AI generatedart. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 22 alin. (4) din Legea nr. 134/2010, art. 489 alin. (3) C. proc. civ, art. 509 alin. (1) C. proc. civ, art. 509 C. proc. civ, art. 513 alin. (3) C. proc. civ; Revision inadmissible for failure to invoke merits and mischaracterization of inadmissibility exception as minus petita: The dispute involved a civil claim where the defendant argued that the appellate court improperly reclassified a defense of inadmissibility (based on specific statutory limitations) as a merit-based defense and failed to rule on a "thing requested" (minus petita) by not addressing the exception of inadmissibility under the Civil Code. The decisive legal basis for the dismissal was the interpretation of Article 509(1)(1) of the Code of Civil Procedure, which requires that a decision subject to revision must have "invoked the merits" (evocat fondul); the court held that the prior appellate decision did not invoke the merits because it only examined procedural illegality grounds without altering the factual findings or legal application, and that the alleged failure to rule on the exception of inadmissibility did not constitute a failure to rule on a concrete request or claim in the sense of *minus petita*, but rather represented a substantive objection to the appeal’s outcome that could not be addressed through the extraordinary remedy of revision without effectively opening a new trial on the merits.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedPrimary legal basis cited in the dispositive to justify dismissing the revision petition as inadmissible.
Procedural provision cited in the dispositive in conjunction with Article 509 to govern the final ruling on the admissibility of the revision.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2025
Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:
Prin decizia nr. 537/07.03.2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât A., pe care l-a obligat la plata către intimata-reclamantă B.., prin B. - Sucursala Bucureşti a sumei de 11.822,41 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva deciziei menţionate, A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prin care a solicitat schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii recursului, cu consecinţa casării deciziei civile nr. 224/15.02.2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi respingerea ca inadmisibilă a acţiunii.
În motivare, după reiterarea criticilor expuse în memoriu de recurs şi a considerentelor deciziei pronunţate cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport cu art. 1.517 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., revizuentul a susţinut că instanţa de recurs, posibil în temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără a pune în discuţia contradictorie a părţilor, a calificat o excepţie absolută ca fiind o apărare de fond, iar apoi nu s-a mai pronunţat asupra acesteia, situaţie ce atrage incidenţa motivului de revizuire invocat, deoarece instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţiile netimbrării şi tardivităţii cererii de revizuire, iar, pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
Revizuentul nu a uzat de dreptul procesual de a formula răspuns la întâmpinare.
Prin rezoluţia din 12.06.2025 s-a fixat termen în şedinţă publică la 24.09.2025, cu citarea părţilor.
La termenul de judecată din 24.09.2025, Înalta Curte a respins excepţiile invocate de intimată, iar, faţă de împrejurarea că revizuentul a formulat cerere de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1, art. 22 alin. (4) şi art. 489 alin. (3) C. proc. civ. a amânat judecata cauzei la 10.12.2025, pentru ca acesta să depună la dosar, până la 06.10.2025, motivele cererii de sesizare, urmând ca intimata să formuleze punct de vedere la aceasta.
Cu privire la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României, astfel cum s-a consemnat în practica, s-a dispus constituirea unui dosar asociat, motivele invocate în susţinere fiind dezbătute în acel dosar - nr. x/2025
Deliberând asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente de drept:
Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict şi limitativ prevăzute de lege, iar condiţia de admisibilitate comună tuturor motivelor de revizuire reglementate de lege se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale extraordinară de atac
În acest sens, dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ. relevă că, pentru a se putea solicita revizuirea unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia imperativă, preliminară, ca această instanţă să fi evocat fondul, cu excepţia cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4 şi pct. 7-11, când sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul.
În ceea ce priveşte "evocarea fondului" de către instanţa de recurs, Înalta Curte reţine faptul că această sintagma implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, fie verificarea incidenţei dispoziţiilor legale la o stare de fapt reţinută, în oricare dintre aceste ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât în stadiile procesuale anterioare.
Prin urmare, pentru a se putea solicita revizuirea unei decizii definitive, pronunţată în recurs, cum este cea dedusă judecăţii, pentru motivul invocat, o primă condiţie pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, iar o astfel de situaţie nu se regăseşte în cauză.
Astfel, prin decizia nr. 537/07.03.2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât A., reţinând, în esenţă, că argumentele critice expuse în cuprinsul memoriului nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.
Prin urmare, instanţa de recurs nu a evocat fondul cauzei ci, examinând punctual fiecare critică formulată de recurent, a apreciat că nu sunt incidente cazurile de casare invocate de către recurent, prin raportare la cele reţinute de instanţele de fond.
Sub un alt aspect, în verificarea aceloraşi cerinţe de admisibilitate, se constată că motivul de revizuire invocat se referă la situaţia în care, instanţa "s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut", având în vedere ipotezele extra petita/minus petita/plus petita, toate cele trei situaţii vizând inadvertenţele dintre obiectul pricinii supuse judecăţii şi ceea ce instanţa a hotărât.
Raţiunea instituirii acestui motiv de revizuire este reprezentată de respectarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil, precum şi de îndeplinirea obligaţiei instanţei de a judeca toate pretenţiile deduse judecăţii.
Revizuentul a susţinut că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii intimatei raportat la art. 1.517 C. civ.
Înalta Curte reţine că acest motiv nu vizează nepronunţarea de către instanţa de recurs asupra unei cereri în sensul textului art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Astfel, ipoteza motivului de revizuire privind nepronunţarea instanţei asupra unui lucru cerut (minus petita) se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanţa de fond, deci la pretenţiile concrete formulate de părţi prin cereri principale, adiţionale, accesorii şi/sau incidentale, or aserţiunile revizuentului nu pot fi circumscrise unei veritabile cereri în sensul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., ci privesc, de fapt, nemulţumiri de fond asupra soluţiei instanţei de recurs, care, din perspectiva rezolvării date criticilor de nelegalitate, nu mai poate fi antamată în prezenta cale extraordinară de atac, întrucât ar însemna deschiderea unei noi judecăţi. Or, legiuitorul, prin limitarea câmpului de aplicare a dispoziţiilor enunţate la cazurile expres prevăzute, a avut în vedere ca revizuirea să nu se transforme într-o veritabilă cale de atac de reformare.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 537/07.03.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 537/07.03.2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2025.