Probation dismissal challenge fails as appeal inadmissible in labour dispute.

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2025

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale şi contencios administrativ şi fiscal la 16.01.2023 sub nr. x/2023, Sindicatul Naţional Mass-Media, în numele şi pentru membrul de sindicat A., a chemat în judecată pe pârâta S.C. B. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, în principal:

- să constate nulitatea lit. L), lit. a) din cuprinsul contractului individual de muncă cu privire la perioada de probă de 90 de zile;

- să constate nulitatea deciziei privind încetarea contractului individual de muncă pe durata sau la sfârşitul perioadei de probă nr. 757/27.12.2022;

- să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară şi reintegrarea în muncă, potrivit art. 80 alin. (2) Codul muncii;

- să dispună obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, potrivit art. 80 alin. (1) Codul muncii, de la data concedierii şi până la data plăţii efective;

- să dispună obligarea pârâtei la plata de daune morale, apreciate la valoarea de 500.000 RON, potrivit art. 253 alin. (1) şi (2) Codul muncii, iar,

- în subsidiar, în eventualitatea în care nu se va constata nulitatea lit. L), lit. a) din cuprinsul contractului individual de muncă şi nulitatea deciziei nr. 757/27.12.2022, să se constate nulitatea acordului de încetare nr. 675/27.09.2022 a contractului individual de muncă înregistrat cu nr. x/10.01.2012, ca urmare a manevrelor dolosive ale angajatorului şi, ca urmare a constatării nulităţii acordului de încetare a contractului individual de muncă, să dispună repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Prin încheierea din 26.04.2023, prima instanţă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâtă, a unit cu fondul cauzei excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte solicitarea de constatare a nulităţii clauzei regăsite la lit. L), lit. a) din contractul individual de muncă şi a admis cererea de amânare formulată de reprezentantul reclamantei pentru a se prezenta consilierul juridic în vederea formulării de apărări cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pentru cele două capete de cerere solicitate în subsidiar, invocată de pârâtă.

Prin sentinţa civilă nr. 101/15.02.2024, îndreptată prin încheierea din 13.03.2024, prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, în ce priveşte capătul de cerere vizând nulitatea acordului de încetare nr. 675/27.09.2022 a contractului individual de muncă înregistrat cu nr. x/10.01.2012 şi, pe cale de consecinţă, a respins acest capăt de cerere ca fiind îndreptat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea, a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului Sindicatul Naţional Mass-Media, în numele şi pentru membrul său de sindicat A., invocată de pârâtă, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune privind primul capăt de cerere, ce vizează constatarea nulităţii literei "L", lit. a), din cuprinsul contractului de muncă nr. x/27.12.2022, încheiat cu pârâta, cu privire la perioada de probă de 90 de zile şi, pe cale de consecinţă, a respins acest capăt de cerere, constatând prescris dreptul material de a formula cererea.

Totodată, a admis în parte cererea, în sensul că a constatat nulitatea deciziei nr. 757/27.12.2022, privind încetarea contractului individual de muncă, a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară concedierii reclamantului membru de sindicat A., reintegrarea acestuia pe postul deţinut anterior concedierii şi obligarea pârâtei să-i plătească o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă şi a admis în parte cererea privind acordarea de daune morale şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 200.000 RON, cu acest titlu.

Împotriva acestei sentinţe şi a încheierii din 26.04.2023, S.C. B. S.R.L. a promovat apel.

Prin decizia civilă nr. 408/30.01.2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins în tot cererea de chemare în judecată şi a păstrat sentinţa în privinţa soluţiilor pronunţate cu privire la excepţiile invocate în apărare.

Împotriva deciziei civile menţionate, Sindicatul Naţional Mass-Media, în numele şi pentru membrul de sindicat A., a promovat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea şi, în principal, rejudecând, respingerea apelului, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, precum şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a afirmat că instanţa de apel a ignorat cererea de repunere pe rol a cauzei în vederea administrării de înscrisuri şi nu a motivat decizia de a nu administra probele considerate pertinente de parte, limitându-se la a cita şi parafraza art. 31 alin. (3) Codul muncii, fără a explica de ce textul are o aplicabilitate absolută şi prevalează principiilor şi normelor invocate.

Din perspectiva cazului de casare statuat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a reproşat instanţei de apel faptul că a omis să cerceteze motivele de fond ale acţiunii prin interpretarea greşită a normelor de procedură. În acest sens, a susţinut că decizia este rezultatul unui raţionament trunchiat şi al unei cercetări judecătoreşti incomplete, dreptul la apel fiind transformat într-o procedură formală, lipsită de conţinut, iar soluţia pronunţată este expresia unei erori de judecată ce se impune a fi cenzurată în recurs.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, având în vedere că decizia recurată este definitivă, fiind pronunţată într-un litigiu în materia conflictelor de muncă, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei şi a apărărilor formulate.

Prin notele scrise înaintate la dosar la 31.10.2025, intimata-pârâtă a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de recurent prin răspunsul la întâmpinare, cu consecinţa respingerii recursului, în principal, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Prin rezoluţia din 06.10.2025 s-a fixat termen în şedinţă publică la 10.12.2025, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac, ce presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat atât prin art. 129 din Constituţia României, cât şi prin art. 457 C. proc. civ.

Obiectul recursului îl reprezintă o decizie pronunţată într-un conflict de muncă, în sensul art. 266 şi urm. Codul muncii, având ca obiect contestaţie la decizia de concediere.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)".

Dintr-o altă perspectivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 271 alin. (2)2 din Codul muncii, ce reglementează calea de atac în cadrul conflictelor de muncă, "hotărârile instanţei de fond sunt supuse numai apelului". Iar potrivit art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. "...nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

În egală măsură, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. prevede că, "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

În considerarea obiectului cererii de chemare în judecată şi a materiei juridice căreia îi corespunde acţiunea, Înalta Curte reţine că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, acesta fiind suprimat în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte reaminteşte că obligaţia instanţei este de a analiza căile de atac în limitele şi în condiţiile impuse de legiuitor, cu respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 408/30.01.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs este o hotărâre definitivă, exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs, iar recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

Cât priveşte cererea intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport cu dispoziţiile art. 452 C. proc. civ., aplicabile şi în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte, constatând că la dosarul cauzei nu se regăsesc dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată, va respinge ca nefondată cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant Sindicatul Naţional Mass-Media, în numele şi pentru A., împotriva deciziei civile nr. 408/30.01.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Respinge ca nefondată cererea intimatei-pârâte S.C. B. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2025.