Cassation appeal nullity for failure to align grounds with limited cassation categories in housing contract nullity and damages dispute

Şedinţa publică din data de 10 decembrie 2025

Analizând actele de la dosar şi decizia atacată, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 14.04.2022 sub nr. dosar x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia Naţională pentru Locuinţe (în continuare, "A.N.L."), solicitând:

1. constatarea nulităţii absolute şi anularea actului adiţional nr. x/18.08.2011 la contractul de construire nr. x/29.08.2007, prin care s-a modificat termenul de predare a imobilului de la 22.10.2009 la 31.05.2012;

2. obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în cuantum de 1.120,43 euro pentru fiecare lună în care imobilul nu a putut fi utilizat, având în vedere prejudiciul rezultat din imposibilitatea de folosinţă începând cu 22.10.2009 până la 31.05.2012, sumă la care se vor adăuga dobânzile legale în funcţie de data plăţii şi data restituirii efective;

3. obligarea pârâtei la restituirea sumelor trase după termenul legal de predare stabilit la 22.10.2009 şi restituirea dobânzii aferente achitată de reclamantă faţă de sumele trase din creditul ipotecar pentru lucrările efectuate de S.C. B. S.R.L. până la 31.05.2012, respectiv diminuarea valorii contractului de construire cu sumele trase din creditul ipotecar după termenul legal de predare;

4. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 536/19.03.2024, prima instanţă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentinţe civile, A. a promovat apel.

Prin decizia civilă nr. 1321/30.09.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis apelul, a anulat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că:

- a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte pretenţiile deduse judecăţii prin intermediul capătului doi de cerere şi a trimis cauza primei instanţe în vederea judecării acestui capăt;

- a menţinut celelalte dispoziţii.

Prin decizia civilă nr. 488/20.03.2025, aceeaşi instanţă a respins ca nefondate cererea de lămurire, respectiv de completare dispozitiv formulate de A. cu privire la decizia civilă nr. 1321/30.09.2025.

Împotriva deciziei civile nr. 488/20.03.2025, A. a promovat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea, cu consecinţa admiterii cererilor de lămurire, respectiv de completare dispozitiv, constatarea refuzului instanţei de apel de a considera dezlegările din litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 (fost x/2015*) ca fiind necesare soluţionării şi capătului nr. 3 de cerere, pronunţarea asupra acestui capăt de cerere şi, aplicând efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat asupra dispozitivului deciziei civile nr. 1321/30.09.2024, constatarea că acţiunea nu este prescrisă, precum şi obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În argumentare, printr-o primă critică, a susţinut că din analiza deciziei civile nr. 1321/30.09.2024 nu se poate deduce silogismul logico-juridic ce a fundamentat soluţia şi, din aceste motive, îndreptările propuse necesită înlăturări/înlocuiri/reformulări/modificări şi completări cu acele chestiuni de fapt şi de drept analizate în litigiul ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 (fost x/2015*), astfel încât motivarea să fie pertinentă şi adaptată situaţiei din litigiu.

În acest sens, în esenţă, a susţinut faptul că nu au fost reţinute aspectele juridice esenţiale ale autorităţii de lucru judecat, ci doar acelea care o contrazic, că nu a fost stabilită situaţia de fapt sub aspectul actelor juridice şi a contextului în care s-au născut raporturile contractuale dintre părţi, că nu s-au analizat obligaţiile A.N.L. şi modul de îndeplinire a acestora din perspectiva celor invocate prin cererea introductivă şi apărările formulate, faptul că nu s-a motivat care este rolul contractual şi legal al pârâtei şi cum se integrează contractul de mandat în ansamblul contractelor promovate şi impuse de către aceasta a fi necesare pentru realizarea construcţiei şi a proiectului guvernamental, respectiv faptul că nu s-a analizat şi argumentat îndeplinirea condiţiei răspunderii civile contractuale în sarcina A.N.L. constând în fapta ilicită.

De asemenea, a reproşat instanţei de apel faptul că a omis să analizeze pretenţiile din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, sens în care a redat parte din considerentele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2015, în care părţi au fost A.N.L. şi o terţă persoană şi a precizat că apărările invocate de către A.N.L. se opun în cauză cu valoare de prezumţie, că a limitat obligaţiile A.N.L. doar la calitatea de debitor, respectiv că, deşi cu privire la capătul nr. 2 de cerere a reţinut legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada dedusă judecăţii, în privinţa capătului nr. 3 le-a apreciat ca nefiind utile, cu toate că se referă la aceeaşi perioadă şi nici nu s-au interpus alte cauze care să determine exonerarea sa de la răspunderea civilă contractuală.

În continuare, a redat parte din considerentele deciziilor nr. 260A/07.04.2020 şi nr. 837A/08.05.2017 ale Curţii de Apel Bucureşti pronunţate în dosarul nr. x/2015 şi a conchis că raporturile juridice dintre părţile litigante au fost tranşate definitiv, întrucât instanţa supremă, prin decizia nr. 1973/05.10.2021 pronunţată în acelaşi dosar, a impus, indirect, în sarcina A.N.L. obligaţia de a finaliza "la cheie" locuinţa şi de a plăti daune până la terminarea lucrărilor şi recepţia finală, prejudiciile solicitate în prezentul dosar fiind astfel justificate.

Potrivit recurentei-reclamante, pentru dezlegarea situaţiei juridice privind capătului nr. 3 de cerere, în dispozitivul deciziei civile nr. 1321/30.09.2024 ar fi trebuit să se regăsească următoarele aspecte esenţiale: calităţile, rolul şi obligaţiile de rezultat ale A.N.L., dubla sa calitate - debitor, întrucât gestionează şi răspunde, ca mandatar, de realizarea construcţiei şi creditor, deoarece utilizează creditul ipotecar contractat de către aceasta şi răspunde de modul în care îl gestionează în numele său -, neîndeplinirea obligaţiilor asumate şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat decurgând din decizia nr. 837A/08.05.2017, având în vedere faptul că în litigiul în care a fost pronunţată s-au tranşat aspecte care lămuresc în sarcina cărei părţi revenea obligaţia asumării actului adiţional la contractul de construire şi a nerealizării lucrărilor de construire, respectiv culpa A.N.L.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a inserat, sub forma unei anexe, propunerile acesteia de înlăturare/modificare/completare a unor considerente, astfel încât dispozitivul deciziei civile nr. 1321/30.09.2024 să reflecte o judecată corectă şi imparţială.

Pe calea întâmpinării, intimata-pârâtă a solicitat, în principal, constatarea nulităţii recursului, având în vedere că susţinerile recurentei-reclamante nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în subsidiar, respingerea ca nefondat, întrucât considerentele deciziei recurate cuprind dispoziţiile legale incidente şi argumentele ce au fundamentat soluţia de respingere a cererilor de lămurire şi completare dispozitiv.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta-reclamantă a solicitat respingerea apărărilor intimatei-pârâte, susţinând că nu există motive care să atragă anularea cererii de recurs, precum şi că partea adversă nu a răspuns punctual criticilor invocate de aceasta.

Prin rezoluţia din 25.08.2025 s-a fixat termen în şedinţă publică la 10.12.2025, cu citarea părţilor.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii cererii de recurs, invocată prin întâmpinare.

Examinând, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat în cauză, invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ., "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă argumentele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă şi-a întemeiat calea de atac pe motivul de nelegalitate statuat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Din perspectiva acestui caz de cazare invocat, legala motivare a recursului presupune individualizarea ipotezei de nemotivare de care se prevalează autorul căii de atac, iar dacă este vizată contrarietatea sau caracterul străin al considerentelor, precizarea inechivocă a motivelor împotriva cărora se îndreaptă obiecţia de nelegalitate.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum şi formularea acestora cu depăşirea termenului legal sunt sancţionate cu anularea recursului. Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Transpunând aceste considerente la cauza de faţă, Înalta Curte reţine că, în dezvoltarea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., autoarea căii de atac se prevalează de lipsa motivării, situaţie care - în ipoteza normei - înglobează insuficienta stabilire şi analiză a stării de fapt prin raportare la probele administrate în cauză, lipsa examinării efective a argumentelor esenţiale ale părţilor, motivarea formală, lipsită de elemente concrete, sau achiesarea totală la hotărârea instanţei de fond, dar fără o analiză proprie a instanţei de apel.

Prin memoriul de recurs nu se argumentează însă ipoteza lipsei motivării deciziei civile nr. 488/20.03.2025, ci ceea ce recurenta-reclamantă contestă este raţionamentul ce a fundamentat soluţionarea capătului nr. 3 de cerere prin decizia civilă nr. 1321/30.09.2024, partea fiind nemulţumită de faptul că instanţa de apel nu a reţinut şi în privinţa acestui capăt de cerere puterea de lucru judecat decurgând din hotărârile judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2019 (fost x/2015*).

Ţinând cont că prezentul demers judiciar vizează hotărârea prin care au fost respinse ca nefondate cererile de lămurire şi completare a dispozitivului deciziei prin care a fost soluţionat apelul declarat de către reclamantă, se impunea ca recurenta să dezvolte critici care să combată raţionamentul şi argumentele expuse prin decizia recurată şi nu cele cuprinde în hotărârea prin care a fost soluţionată calea de atac.

Instanţa supremă notează că, prin cererea de lămurire, apelanta-reclamantă a solicitat instanţei de apel, în raport cu reţinerea în privinţa capătului nr. 2 de cerere a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor pronunţate în dosarul sus-menţionat, să se pronunţe în sensul respingerii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune şi în ceea ce priveşte capătul nr. 3, iar, prin cererea de completare, a solicitat ca dispozitivul să fie completat cu demersurile efectuate de către aceasta şi care fac dovada faptului că nu a rămas în pasivitate.

Examinarea deciziei recurate relevă concluzia că dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. au fost respectate, instanţa învestită cu soluţionarea celor două cereri, întemeiate pe dispoziţiile art. 443 alin. (1) şi art. 444 alin. (1) C. proc. civ., analizând cele invocate de către apelanta-reclamantă în raport cu dispoziţiile legale incidente.

Astfel, procedând la verificarea dispozitivului deciziei civile nr. 1321/30.09.2024, instanţa de apel a reţinut că nu există nicio nelămurire cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia şi nici nu cuprinde eventuale dispoziţii contradictorii, respectiv că nu s-a omis pronunţarea cu privire la niciun capăt de cerere principal sau accesoriu, în cauză nefiind formulate nici cereri conexe sau incidentale.

În aceste circumstanţe, constatând că memoriul de recurs nu conţine critici propriu-zise, fiind străine de considerentele deciziei atacate, Înalta Curte reţine că nu pot fi analizate potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dar nici încadrate într-un alt caz de casare.

Aşa fiind, Înalta Curte conchide, în acord cu susţinerile intimatei-pârâte, în sensul că argumentele critice ale recurentei-reclamante nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi constată aşadar incidentă sancţiunea nulităţii, aplicabilă nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, situaţie care, deopotrivă, încalcă exigenţele legii de procedură privind motivarea căii de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivul de nelegalitate invocat nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu poate fi încadrat în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. şi cum, în cauză, nu pot fi reţinute motive de ordine publică, va aplica sancţiunea expres prevăzută într-o asemenea situaţie de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulităţii recursului, admiţând excepţia cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 488/20.03.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 10 decembrie 2025.