Inadmissibility of recourse against final appellate judgment in insurance litigation under statutory exclusions.

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.06.2024, sub dosar nr. x/2023, astfel cum a fost declinată prin sentinţa civilă 1740 din 24 aprilie 2024 a Judecătoriei Satu Mare, reclamanţii A. şi B., prin reprezentanţi legali C. şi A., în contradictoriu cu pârâţii D. şi E., în calitate de intervenient forţat, au solicitat obligarea pârâtei de ordin 1 la plata sumei de 10.000 EURO în favoarea reclamantului A., cu titlu de daune morale pentru şocul suferit urmate a accidentului rutier din data de 18.10.2022, soldat cu vătămarea corporala a copilului său minor, B.; obligarea pârâtei de ordin 1 la plata sumei de 50.000 EURO în favoarea reclamantului B., cu titlu de daune morale pentru vătămarea integrităţii corporale şi a sănătăţii în urma accidentul rutier din 18 octombrie 2022; cu cheltuieli de judecată, conform art. 453 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 152 din 11 octombrie 2024, Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., prin reprezentanţi legali C. şi A., în contradictoriu cu pârâţii D. S.A. şi E., în calitate de intervenient forţat.

A obligat reclamanţii la plata către intervenientul forţat a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanţii A. şi B. au formulat apel, care, prin decizia nr. 122/2025 - A din 22 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, a fost respins ca nefondat.

Invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. reclamanţii A. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 122/2025 - A din 22 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Intimatul-intervenient E. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii motivului de casare întemeiat pe pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., iar intimata-pârâtă D. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recurenţii-reclamanţi au depus răspuns la întâmpinări.

Examinând, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă D. prin întâmpinare, având în vedere prioritatea analizării acesteia, în respectarea principiului legalităţii căilor de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta este întemeiată şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Reglementarea condiţiilor şi a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituţie şi nu încalcă drepturile reglementate ale justiţiabililor.

Se constată că, în speţă, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 122/2025 - A din 22 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, a fost pronunţată în cadrul judecăţii în apel, fiind definitivă de la pronunţarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite.

De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acţiunii iniţiate de reclamanţi ulterior acestui moment.

Având în vedere datele speţei şi dispoziţiile legale evocate, se constată că obiectul acţiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 122/2025 - A din 22 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Cu privire la solicitarea intimatei-pârâte D. de acordare a cheltuielilor de judecată, câtă vreme aceasta nu a făcut dovada pretenţiilor sale, în sensul art. 452 C. proc. civ., instanţa de judecată nu va putea acorda cheltuieli de judecată fără documente justificative, motiv pentru care, în lipsa înscrisurilor care să ateste faptul că s-au efectuat astfel de cheltuieli, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-pârâtă D. prin întâmpinare.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor de rambursare a cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţilor, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite (Cauza Croitoru contra României, Hotărârea din 9 noiembrie 2004, Cauza Iacob contra României, Hotărârea din 3 februarie 2005).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva deciziei nr. 122/2025-A din data de 22 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-pârâtă D..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2025.