Peremption of recourse due to six-month inactivity following suspension of proceedings

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la 9 mai 2022 pe rolul Tribunalului Arad, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Mehedinţi şi citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului, ca o consecinţă a discriminării, la plata unor despăgubiri reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată şi indemnizaţia rezultată luând în considerare coeficientul de multiplicare 19,000, pentru perioada 12.02.2010 - 30.09.2011, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei diferenţe lunare în parte şi până la data plăţii efective a diferenţei; obligarea pârâtului, ca o consecinţă a discriminării, la plata unor despăgubiri reprezentând diferenţele dintre indemnizaţia efectiv încasată si indemnizaţia rezultată ca urmare a aplicării majorărilor la valoarea de referinţă sectorială (VRS), conform prevederilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 10/2007 (5%, 2% şi 11%), în concret VRS de 405 RON, pentru perioada 12.02.2010 - 30.09.2011, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei diferenţe lunare în parte şi până la data plăţii efective a diferenţei.

Prin sentinţa civilă nr. 1006 din 15 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de instanţă şi s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul A. împotriva pârâţilor Tribunalul Mehedinţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii apelate, respingerea excepţiei prescripţiei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 962 din 8 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia perimării apelului şi s-a constatat perimat apelul formulat de către apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 1006 din 15 noiembrie 2022, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi Tribunalul Mehedinţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În termen legal, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 962 din 8 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

În argumentarea cererii de recurs, a arătat că la data de 4 aprilie 2023 a formulat o cerere de amânare a judecării cauzei pentru termenul de judecată din 5 aprilie 2023, însă instanţa de apel, prin încheierea de la acea dată, a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

A precizat că a formulat recurs împotriva încheierii din 5 aprilie 2023 prin care s-a dispus suspendarea cauzei, acesta urmând să fie judecat.

În condiţiile în care în mod greşit s-a dispus suspendarea cauzei la termenul din 5 aprilie 2023, apreciază că nu se poate reţine intervenirea perimării cererii de apel.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 416 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia perimării cererii de recurs, soluţionarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepţii, urmează a constata perimat recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform dispoziţiilor art. 416 C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă. (3) Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Potrivit textului de lege evocat, termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă, iar pentru a interveni perimarea în materie civilă, cauza, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din motive imputabile părţii.

Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor în termenul prevăzut de lege.

Astfel, fiind o sancţiune procedurală, perimarea operează de drept, instanţa putând să constate perimarea şi din oficiu, astfel cum reiese şi din dispoziţiile art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de dispoziţiile art. 416 alin. (2) C. proc. civ.:

"Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Ultimul act de procedură îndeplinit în cauză, în sensul art. 416 alin. (2) C. proc. civ. a fost emis la 4 februarie 2025, data suspendării judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În aplicarea dispoziţiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., de la acest moment a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, care se împlinea la 4 august 2025.

În cauză, se constată că dosarul a rămas în nelucrare de la 4 februarie 2025, data suspendării judecării cauzei, până la acest termen, când cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în vederea verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 416 C. proc. civ., perioadă în care, din vina părţii, nu a fost întocmit niciun act de procedură în termenul legal prevăzut.

Faţă de caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 420 C. proc. civ., instanţa este obligată să constate perimarea, fără a mai efectua vreun act de procedură.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 416 coroborat cu art. 420 C. proc. civ., va constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 962 din 8 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 962 din 8 noiembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Cu recurs în termen de 5 de zile de la pronunţare, la Completul de 5 Judecători.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 decembrie 2025.