Insufficiency of standing for corporate representatives and improper framing of new evidence in a petition for revision of a simulation judgment

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Urmare a declinării competenţei de soluţionare, prin sentinţa civilă nr. 6082 din 14 februarie 2018, de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a cererii formulate, la 14 martie 2018, de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a fost înregistrat pe rolul pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la 22 noiembrie 2018, dosarul nr. x/2018, având două capete principale deduse judecăţii prin acţiunea unică, respectiv:

1. Apărarea drepturilor nepatrimoniale, se referă la apărarea dreptului la viaţă intimă, privată cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal, apărarea principiului securităţii datelor cu caracter personal, respectiv apărarea numelui reclamantei prin mijloacele de apărare reglementate de art. 253 C. civ. cererea este întemeiată în drept pe art. 18 din Legea nr. 677/2001, raportat la art. 77 din C. civ., art. 58, art. 71 şi art. 78 din acelaşi cod.

2. Constatarea simulaţiei intervenite între reclamanta A., pe de o parte, şi C., pe de altă parte, acesta din urmă decedat la 24 ianuarie 2014. Simulaţia a intervenit în legătură cu actul de constituire a societăţii D. S.R.L., în sensul că în realitate, asociatul şi administratorul D. S.R.L. era reclamanta, iar nu defunctul C.. Această solicitare este întemeiată pe prevederile art. 1289-1294 din C. civ.

Prin cererea de intervenţie accesorie formulată în favoarea reclamantei, D. S.R.L. a solicitat:

1. Constatarea caracterului ilicit al faptelor comise de pârâta B. în intervalul 23.01.2014 - 14.11.2015 constând în încălcarea securităţii datelor financiare şi pe cele cu caracter personal ale profesioniştilor/colaboratorilor înregistraţi în cadrul D. S.R.L. (capăt principal de cerere).

2. Repararea prejudiciului ce decurge din fapta ilicită ce formează obiectul capătului principal de cerere în forma:

a. constatării simulaţiei intervenite între A. şi C. cu privire la calitatea reclamantei de asociat şi administrator în cadrul D. S.R.L.

b. obligării pârâţilor la plata către D. S.R.L. a sumei de 123.156 Ron cu titlu de reparaţie pentru prejudiciul cauzat acesteia.

Intervenienta D. S.R.L. a recalificat cererea de intervenţie principală ca fiind exclusiv cerere de intervenţie accesorie formulată în cauza civilă nr. 4163/302/2018 în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (3), art. 63, art. 65 alin. (1) şi (2), precum şi art. 67 din C. proc. civ.

Prin cererile din 22 aprilie 2019, atât reclamanta, cât şi D. S.R.L., în calitate de persoană care a formulat cerere de intervenţie, au invocat excepţia prescripţiei dreptului de opoziţie cu referire la actele societăţii D. S.R.L. (menţionate în cerere), acte pe care pârâta le-a indicat în notificarea din 14 noiembrie 2014 expediată reclamantei, în atenţia acesteia ca persoană fizică, fără a exista vreo dovadă cu privire la accesarea de către pârâtă a domiciliului reclamantei; în drept, au fost indicate art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 31/1990.

La termenul din 31 mai 2019 instanţa a pus în dezbatere excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei a IV-a civile a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea capătului de cerere privind constatarea simulaţiei actului de constituire a D. S.R.L. şi a cererii de intervenţie accesorie privind acest capăt de cerere.

Prin sentinţa civilă nr. 1289 din 31 mai 2019 instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a secţiei a IV-a civile a Tribunalului Bucureşti pe capătul 2 din cererea principală şi cererea de intervenţie accesorie legată de acest capăt de cerere, a declinat competenţa de soluţionare a capătului 2 din cererea principală şi cererea de intervenţie accesorie legată de acest capăt de cerere în favoarea secţiei a VI-a civile a Tribunalului Bucureşti; a disjuns capătul 1 din cererea principală şi cererea de intervenţie legată de acest capăt de cerere şi a format un nou dosar, cu termen la 27 septembrie 2019.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2018*, la data de 19 decembrie 2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1905/2020 din 21 octombrie 2020, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu pârâta B. şi intervenienta D. S.R.L., ca neîntemeiată; s-a respins cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantei, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 11 ianuarie 2021, reclamanta A. şi intervenienta D. S.R.L. au formulat apel, prin care au solicitat admiterea căii de atac şi, în rejudecare, admiterea acţiunii. De asemenea, prin acelaşi act procesual a fost formulată şi o cerere de intervenţie accesorie de către E. S.R.L. prin care s-a solicitat admiterea acesteia.

La termenul din 24 noiembrie 2021, consilierul juridic F. a arătat că este angajată cu contract de muncă la societăţile E. S.R.L. şi D. S.R.L. A precizat că a formulat o cerere de dezlegare a chestiunii de drept, întemeiată pe dispoziţiile art. 519 din C. proc. civ., referitoare la reprezentarea apelantei A., având în vedere că, în cauză, pe lângă interesele operatorilor economici, sunt şi interese ale administratorului. A învederat că societatea E. S.R.L. nu a formulat apel, ci doar cerere de intervenţie, în baza art. 63 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 435 A din 16 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta A. şi apelanta-intervenientă D. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1905/21.10.2020 pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata B.; s-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta E. S.R.L., ca nefondată.

Prin cererea înregistrată la data de 11 iunie 2024 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2024, revizuenţii E. S.R.L., A. şi D. S.R.L. a solicitat revizuirea deciziei nr. 435 A din 16 martie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018, revizuentele indicând, ca temei juridic al revizuirii, dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1484 din 17 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. şi revizuentele-interveniente E. S.R.L. şi D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 435/16.03.2022, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B..

La data de 16 ianuarie 2025 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2024, recursul declarat de recurentele-revizuente E. S.R.L., A. şi D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1484 din 17 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Recurentele-revizuente E. S.R.L., A. şi D. S.R.L. au arătat că recursul vizează menţiunea "respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire" din dispozitivul deciziei nr. 1484/17.10.2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2024.

Autoarele căii de atac au arătat că instanţa de revizuire a calificat greşit, prin prisma art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dovezile noi depuse în susţinerea cererii de revizuire, dovezi noi care sunt indicate la fila x din motivare, primul şi ultimul paragraf, prin raportare la faptele pe care se întemeiază aceste dovezi noi şi pe care au înţeles să le dezvolte în cuprinsul memoriului de recurs.

Dovezile noi indicate la fila x din motivarea deciziei nr. 1484/17.10.2024, depuse în susţinerea cererii de revizuire, vizează exact aceste fapte, potrivit cărora a existat un contract secret doar pentru perioada 29.06.2005-08.07.2013, faţă de contractul public de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, contractul secret intră sub incidenţa art. 1289 alin. (1) din C. civ., în sensul că a fost încheiat între defunctul C. şi persoana fizică A. la 29 iunie 2005, că acest contract secret şi-a produs efectele exclusiv între părţi fără să fie indicaţi şi succesorii acestora. Contractul secret a fost încheiat în condiţiile speciale cerute de secretul bancar, respectiv art. 111 şi art. 113 din O.U.G. nr. 99/2006.

Recurentele au menţionat că acest contract secret din perioada 29.06.2005-08.07.2013 cuprinde identitatea persoanelor autorizate să opereze pe un cont bancar al clientului D. S.R.L. şi, în plus, modalitatea explicită în care a fost încheiat contractul secret. A fost indicată fişa cu specimenele de semnături din 29 iunie 2005 care atestă, în mod explicit, că acest contract secret avea efecte exclusiv între C. şi persoana fizică A., fără să se extindă efectele acestui contract secret şi asupra succesorilor părţilor.

În cuprinsul cererii de revizuire s-a arătat de ce dovezile ataşate sunt calificate dovezi noi, în sensul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ.. Astfel, s-a indicat că la 14 noiembrie 2014 intimata-pârâtă B. prin intermediul unui contract de asistenţă juridică a expediat la sediul social al D. S.R.L. şi E. S.R.L., dar şi la domiciliul actualului administrator, reprezentant legal al societăţilor recurente, doamna A. trei notificări, prin care a solicitat ca fiecare destinatar al notificărilor (D. S.R.L., E. S.R.L. şi A.) să îi achite acesteia suma de 123.756 Ron la data de 14 decembrie 2014, ora 14:00. În caz de refuz, cei trei destinatari urmau să fie supuşi unor demersuri penale, dacă intimata-pârâtă B. nu primea până la 4 decembrie 2014, ora 14:00, de trei ori suma de 123.756 Ron, echivalentul a cca 150.000 Euro la momentul 14 noiembrie 2014.

Potrivit recurentelor, au fost evaluate în mod greşit dovezile noi ataşate cererii de revizuire, prin raportare directă la art. 1289 din C. civ. ("Contractul secret produce efecte numai între părţi şi, dacă din natura contractului ori din stipulaţia părţilor nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal"), la art. 1292 teza finală din C. civ. ("Părţile pot dovedi şi ele simulaţia cu orice mijloc de probă, atunci când pretind că aceasta are caracter ilicit"), faţă de perioada 08.07.2013-14.11.2014, prin raportare la noţiunea de client al unei instituţii de credit, D. S.R.L., prin raportare la noţiunea de titular de cont autorizat pentru o societate, prin raportare la noţiunea de secret bancar, prin raportare la noţiunea de opţiune succesorală, prin raportare la noţiunea de nulitate absolută a unui contract de societate, conform art. 1884 alin. (2) din C. civ., faţă de inexistenţa pentru perioada 29.06.2005-09.06.2021 a vreunui contract de societate care să aibă ca şi asociat persoana fizică, pe recurenta A. în legătură cu D. S.R.L.

Persoana fizică recurenta A. a dobândit calitatea de administrator al D. S.R.L. abia în 9 iunie 2021, adică după ce a intervenit inclusiv prescripţia penală la 8 iulie 2018 în legătură cu plângerile penale, 8810/P/2016 şi 8332/P/2017, iniţiate de intimata-pârâtă B. împotriva persoanei fizice A.. A fost indicată atât ordonanţa de clasare din 26 noiembrie 2021 (dosar nr. x/2017), cât şi referatul organului judiciar din 21 septembrie 2021 (dosar nr. x/2017) în care este menţionat termenul de prescripţie din 8 iulie 2018.

Recurentele a mai susţinut faptul că au fost evaluate în mod greşit dovezile noi ataşate cererii de revizuire, prin raportare la dispoziţiile art. 205 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora "schimbarea formei societăţii, prelungirea duratei ei sau alte modificări ale actului constitutiv al societăţii nu atrag crearea unei persoane juridice noi", faţă de împrejurarea că plângerile penale au fost iniţiate şi împotriva E. societate în nume colectiv.

Faţă de plângerile iniţiate în dosarul nr. x/2016 şi dosarul nr. x/2017 a fost adoptată soluţia de clasare în dosarul nr. x/2016, în sensul că E. societate în nume colectiv nu a comis nicio faptă penală. Soluţia procedurală profită şi E. S.R.L., conform art. 205 din Legea nr. 31/1990, republicată, în sensul că a operat în 01.07.2013-08.07.2013 un transfer corect, legal de părţi sociale de la C. către operatorul economic E. societatea în nume colectiv, iar aceasta din urmă şi-a schimbat forma juridică din E. societate în nume colectiv în E. S.R.L. prin menţiunea ONRC nr. 78490/10.04.2014.

În conformitate cu art. 497 şi art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., recurentele-revizuente au solicitat instanţei de recurs respingerea excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire prin raportare la dovezile noi depuse în susţinerea cererii de revizuire, faţă de împrejurarea că dovezile noi vizează atât incidenţa prevederilor art. 1289 alin. (1) din C. civ.. Valabilitatea acestui contract secret a fost în mod exclusiv pentru perioada 29.05.2005-08.07.2013, iar pentru perioada 8 iulie 2013 (data la care a intrat în vigoare pentru D. S.R.L. un nou contract de societate, cu respectarea prevederilor art. 1884 alin. (2) din C. civ.) şi până în 14 noiembrie 2014 (data expedierii de către intimata-pârâtă B. a notificării către recurenta-revizuentă, persoana fizică A.) dovezile ataşate cererii de revizuire din dosarul nr. x/2024 sunt cele care atestă calitatea de beneficiar de ajutor de stat acordat D. S.R.L. începând cu 27 martie 2014, ajutor de stat acordat în conformitate cu art. 107 şi art. 108 din TFUE, calitatea de administrator pentru D. S.R.L. în contractul public de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a deţinut-o G., sens în care pentru perioada 08.07.2013-14.11.2014 dovezile ataşate cererii de revizuire sunt în conformitate cu art. 1292 teza finală din C. civ.

Titularele recursului au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei pentru judecarea pe fond a cererii de revizuire la Curtea de Apel Bucureşti, faţă de împrejurarea că s-a invocat aplicarea greşită a normelor de drept material de către instanţa de revizuire care implică inclusiv o reanalizare a stării de fapt, precum şi o readministrare a probatoriului faţă de împrejurarea că instanţa de revizuire nu a intrat pe fondul cererii de revizuire, nu s-a pronunţat asupra excepţiilor de nulitate absolută care vizează contractul de asistenţă juridică şi notificările expediate în baza acestui contract nul absolut. De asemenea, instanţa de revizuire nu s-a pronunţat asupra nulităţii absolute invocate în conformitate cu art. 1884 alin. (2) din C. civ., în sensul că la data expedierii notificării (14.11.2014) nu exista niciun contract de societate cu denumirea D. S.R.L. şi cu asociat persoană fizică A., singurul administrator la data de 14 noiembrie 2014 fiind G. (sub acest aspect, a fost depusă furnizarea ONRC nr. x/14.09.2020).

În plus, recurentele au arătat că au fost aplicate greşit normele de drept material care reglementează regimul ajutoarelor de stat, respectiv acestea se supun normelor dreptului Uniunii Europene, conform art. 2640 alin. (1) din C. civ., prin raportare la Decizia CE nr. 5811/22.11.2007, prin raportare la termenul de prescripţie în ceea ce priveşte verificarea regimului ajutoarelor de stat, termen de prescripţie reglementat la art. 17 alin. (1) din RUE nr. 1589/2015.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recursul declarat în cauză de recurentele-revizuente E. S.R.L., A. şi D. S.R.L. a fost comunicat intimatei B. la data de 20 februarie 2025, cu menţiunea că are obligaţia de a depune întâmpinare, în termen de cel mult 30 de zile de la comunicare.

Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în cuprinsul căruia s-a reţinut că, în ceea ce priveşte cerinţele extrinseci impuse de dispoziţiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., magistratul-asistent raportor constată că prezenta cerere de recurs îndeplineşte parţial aceste cerinţe, întrucât nu a fost făcută dovada calităţii de reprezentant a doamnei consilier juridic F. pentru recurentele persoane juridice E. S.R.L. şi D. S.R.L.

Sub acest aspect, s-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic "consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, reiese că un consilier juridic poate desfăşura activitatea de consultanţă şi reprezentare în faţa instanţei de judecată numai în situaţia în care este angajat al persoanei juridice de drept privat, motiv pentru care se impune să fie depusă la dosarul cauzei dovada existenţei unor raporturi de muncă între doamna consilier juridic F. şi recurentele persoane juridice E. S.R.L. şi D. S.R.L.

Referitor la persoana fizică recurentă, A., s-a constatat că la dosarul instanţei de revizuire a fost depusă procura judiciară, autentificată sub nr. x din 9 martie 2018 de către Biroul Individual Notarial Probatio, potrivit căreia doamna F. este împuternicită să o reprezinte pe doamna A., cu puteri depline, în cauza ce face obiectul dosarului civile nr. x/2018, înregistrat iniţial pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cu menţiunea că mandatara va putea uza de căile ordinare şi extraordinare de atac prevăzute de lege împotriva hotărârilor ce se vor pronunţa.

Magistratul-asistent raportor a apreciat că susţinerile părţilor recurente nu ar putea fi circumscrise motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod.

Raportul a fost depus la dosar şi, în urma analizării lui, a fost comunicat părţilor, care au fost înştiinţate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport; doar recurentele-revizuente şi-au prezentat punctul de vedere.

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentele-revizuente E. S.R.L. şi D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1484 din 17 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, Înalta Curte constată că acesta se impune a fi anulat pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant convenţional a consilierului juridic, în considerarea celor ce se vor arăta în continuare.

Având în vedere că un consilier juridic poate desfăşura activitatea de consultanţă şi reprezentare în faţa instanţei de judecată numai în situaţia în care este angajat al persoanei juridice de drept privat, s-a pus în vedere părţilor recurente, prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, să depună la dosarul cauzei dovada existenţei unor raporturi de muncă între doamna consilier juridic F. şi recurentele persoane juridice E. S.R.L. şi D. S.R.L., însă această obligaţie nu a fost îndeplinită.

În procesul civil, calitatea de reprezentant nu poate fi prezumată, iar părţile au obligaţia de a declina calitatea în care participă la activitatea judiciară; pentru pretinsul reprezentant al revizuentelor persoane juridice, satisfacerea acestei cerinţe este un element necesar al cererii de chemare în judecată, prevăzut de art. 194 lit. b) din C. proc. civ. şi care, nesocotit, atrage nulitatea cererii.

Până la momentul termenului stabilit în completul de filtru pentru examinarea recursului - 04.12.2025, în acord cu dispoziţiile art. 493 din C. proc. civ., nu a fost depusă la dosarul cauzei dovada existenţei unor raporturi de muncă între doamna consilier juridic F. şi recurentele persoane juridice E. S.R.L. şi D. S.R.L.

Or, în lipsa validării dreptului de reprezentare al semnatarului cererii de recurs, Înalta Curte constată că actele procesuale îndeplinite în numele recurentelor E. S.R.L. şi D. S.R.L. au fost efectuate de o persoană fără calitate în cauză, context în care devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului prevăzută de art. 82 alin. (1) C. proc. civ.

Aşa fiind, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I, raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentele-revizuente E. S.R.L. şi D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1484 din 17 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant a consilierului juridic F..

Analizând, în continuare, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 şi art. 482 din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva aceleiaşi decizii, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform alin. (3) teza I al aceluiaşi articol, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii". De asemenea, potrivit art. 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în ipotezele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Sancţiunea nulităţii este incidentă nu numai în cazul în care lipsesc motivele de nelegalitate, ci şi în situaţia în care acestea sunt invocate formal sau vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea şi evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuţia exclusivă a instanţelor devolutive. Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când s-a hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reţine că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de acest motiv de casare, ci, în situaţia în care o instanţă de revizuire a fost chemată să aprecieze dacă decizia instanţei de apel poate fi revizuită pe temeiul art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Ca urmare, va fi avut în vedere doar motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât se invocă, în esenţă, soluţionarea cererii de revizuire cu încălcarea normelor de procedură referitoare la cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanţa de revizuire a analizat înscrisurile invocate de revizuente ca motiv pentru reformarea deciziei nr. 435 A din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, însă a constatat că acestea nu îndeplinesc condiţia de a fi determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.

Astfel, în considerentele deciziei ce face obiectul revizuirii s-a reţinut, în esenţă, că nu se impune cerinţa publicităţii în privinţa actului simulator, această cerinţă fiind una de formă, care nu este solicitată de prevederile în materie de simulaţie nici în Vechiul şi nici în Noul C. civ. instanţa de apel a mai reţinut că nu sunt incidente în cauză dispoziţiile din Carta Drepturilor Fundamentale a UE din 2000 şi cele din Normele de aplicare ale statutului deputaţilor din Parlamentul european, invocate de apelante şi că acestea nu au făcut dovada existenţei actului secret al simulaţiei.

Determinant pentru instanţa de apel a fost faptul că nu s-a probat existenţa unui act secret, în formă scrisă, în sensul că C. era o persoană interpusă în conducerea societăţii D. S.R.L., nefiind îndeplinită o condiţie fundamentală a simulaţiei.

Constatând că înscrisurile invocate în cererea de revizuire nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea, ca inadmisibilă.

Instanţa supremă constată, examinând comparativ cererea de revizuire şi memoriul de recurs, că motivele expuse în prezenta calea extraordinară de atac, prin care revizuenta susţine întrunirea condiţiilor reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reproduc întocmai consideraţiile expuse în cererea de revizuire.

Astfel, recurenta susţine faptul că instanţa de revizuire a calificat greşit, prin prisma art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dovezile noi depuse în susţinerea cererii de revizuire, dovezi noi care sunt indicate la fila x din motivare, primul şi ultimul paragraf, prin raportare la faptele pe care se întemeiază aceste dovezi noi şi pe care a înţeles să le dezvolte în cuprinsul memoriului de recurs.

Dovezile noi indicate la fila x din motivarea deciziei nr. 1484/17.10.2024, depuse în susţinerea cererii de revizuire, vizează exact aceste fapte, potrivit cărora a existat un contract secret doar pentru perioada 29.06.2005-08.07.2013, faţă de contractul public de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, contractul secret intră sub incidenţa art. 1289 alin. (1) din C. civ., în sensul că a fost încheiat între defunctul C. şi persoana fizică A. la 29 iunie 2005, că acest contract secret şi-a produs efectele exclusiv între părţi fără să fie indicaţi şi succesorii acestora. Contractul secret a fost încheiat în condiţiile speciale cerute de secretul bancar, respectiv art. 111 şi art. 113 din O.U.G. nr. 99/2006.

Această tehnică de motivare a recursului nu răspunde exigenţelor reglementate de art. 483 alin. (3) şi art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecăţii critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanţei a cărei hotărâre se atacă.

Prin urmare, argumentele recurentei-revizuente A. vor fi înlăturate, câtă vreme au primit o dezlegare din partea curţii de apel, ale cărei statuări nu sunt contestate, prin calea de atac, din perspectiva legalităţii.

Faţă de considerentele anterior expuse, cum analiza motivelor invocate a condus la concluzia că niciunul dintre acestea nu poate fi încadrat în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă prevederilor art. 489 alin. (2), cu aplicarea art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va anula recursul astfel declarat de recurenta-revizuentă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele-revizuente E. S.R.L. şi D. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1484 din 17 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant.

Anulează recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva aceleiaşi decizii.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.