Retired judges' tax-restitution suit stays at Brașov tribunal; negative jurisdiction conflict resolved in favor of originally seized court.

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 mai 2024 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BRAŞOV, obligarea acesteia la restituirea sumelor reţinute cu titlu de impozit pe veniturile din pensii începând cu luna ianuarie 2024, peste cota de 10% prevăzută de art. 64 din Codul fiscal, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda fiscală. În subsidiar, au cerut obligarea pârâtei la emiterea deciziilor de pensionare în care să fie evidenţiate distinct partea contributivă şi cea necontributivă a pensiei, precum şi recalcularea impozitului datorat conform art. 101 alin. (2) lit. b) Codul fiscal, cu restituirea diferenţelor reţinute suplimentar.

Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 74/CA din 30 ianuarie 2025, a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. şi L., în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă, complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale.

Prin încheierea din 11 aprilie 2025, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a disjuns capătul de cerere privind partea reclamantă E. şi s-a dispus formarea unui nou dosar.

În argumentarea acestei încheieri, instanţa a reţinut calitatea părţii reclamante E., de judecător în funcţie, care începând cu data de 1 mai 2025 urma să-şi desfăşoare activitatea în cadrul Tribunalului Braşov, motiv pentru care a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Braşov cu privire la această parte reclamantă, în temeiul dispoziţiilor art. 127 din C. proc. civ.

La data de 11 aprilie 2025 s-a înregistrat dosarul nr. x/2025 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia I civilă, având ca obiect "asigurări sociale - pretenţii - disjuns din dosarul nr. x/2024".

Tribunalul Braşov, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 661/MAS/2025 din 28 aprilie 2025, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta E., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BRAŞOV, cu participarea CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, în fapt, conform notelor scrise depuse la ultimul termen de judecată, reclamanta E. a fost reîncadrată în magistratură prin Decretul Preşedintelui României nr. 1254/14.10.2024, având calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Făgăraş. Totodată, a reţinut că, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 873 din 3 aprilie 2025, a fost admisă cererea doamnei judecător de transfer de la Judecătoria Făgăraş la Tribunalul Braşov, începând cu data de 1 mai 2025.

În atare condiţii, instanţa a constatat că în cauză au devenit aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că începând cu data de 1 mai 2025 reclamanta E. va avea calitatea de judecător la instanţa competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Braşov.

Prin sentinţa civilă nr. 611/2025 din 3 noiembrie 2025, pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2025, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Sibiu, s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta E., în favoarea Tribunalului Braşov, s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Tribunalul Sibiu a reţinut, în esenţă, că ar fi trebuit să fie analizată competenţa instanţei, în cadrul încheierii de şedinţă din 11 aprilie 2025, prin raportare la calitatea părţii de la momentul sesizării instanţei de judecată, iar nu raportat la o calitate dobândită ulterior înregistrării şi pronunţării instanţei pe excepţie (activitatea reclamantei în cadrul tribunalului nu începuse la momentul pronunţării).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2025/a1, la data de 19 noiembrie 2025.

Analizând actele şi lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text de lege, Înalta Curte constată că ambele instanţe - Tribunalul Braşov şi Tribunalul Sibiu - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeaşi cauză, declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi cel puţin una dintre ele este competentă să soluţioneze cauza.

Fiind îndeplinite condiţiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanţă imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict, va proceda la soluţionarea prezentului conflict negativ de competenţă prin emiterea regulatorului de competenţă.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că reclamanta E., judecător pensionar la data înregistrării cererii de chemare în judecată, alături de alţi judecători pensionari, au învestit Tribunalul Braşov cu o acţiune comună, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BRAŞOV, obligarea acesteia la restituirea sumelor reţinute, cu titlu de impozit pe veniturile din pensii începând cu luna ianuarie 2024, peste cota de 10% prevăzută de art. 64 Codul fiscal, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda fiscală. În subsidiar, reclamanţii au cerut obligarea pârâtei la emiterea deciziilor de pensionare în care să fie evidenţiate distinct partea contributivă şi cea necontributivă a pensiei, precum şi la recalcularea impozitului datorat conform art. 101 alin. (2) lit. b) Codul fiscal, cu restituirea diferenţelor reţinute suplimentar.

Prin urmare, reclamanţii - mai mulţi judecători pensionari printre care şi reclamanta E., au învestit Tribunalul Braşov cu un litigiu de asigurări sociale, pârâtă fiind CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BRAŞOV.

Aşadar, având în vedere că, în speţă, reclamanta E., - fila x verso dosar nr. x/2025 al Tribunalului Braşov - a îndeplinit anterior funcţia de judecător la Tribunalul Braşov, fiind eliberată din funcţie, ca urmare a pensionării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, forma în vigoare la data introducerii acţiunii (15.05.2024), tribunalului în a cărui circumscripţie reclamanta îşi are domiciliul, respectiv Tribunalului Braşov.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi text legal, "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competenţa instanţei la care acesta îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (21) din C. proc. civ., "dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste texte de lege, instanţa supremă reţine că reclamanta a activat în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Braşov până la data eliberării din funcţie, ca urmare a pensionării (conform Decretului nr. 993 din 7 iulie 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622/07.07.2023, iar pârâta chemată în judecată este CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII BRAŞOV.

Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acţiunii (15.05.2024), reclamanta nu se afla în ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., adică nu îşi mai desfăşura activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza sau la instanţa superioară acesteia, în speţă, nu erau incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât acţiunea nu a fost introdusă împotriva instanţei căreia i-ar reveni, în mod obişnuit, competenţa soluţionării în fond a cererii (Tribunalul Braşov), nu putea fi atrasă incidenţa dispoziţiilor art. 127 alin. (2) şi (21) din C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

Art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, stabileşte că "la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate".

Aşadar, atât necompetenţa materială, cât şi cea teritorială nu pot fi valorificate decât în condiţiile şi termenele prevăzute de lege, respectiv de părţi, ori de către judecător, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii.

Relevante sub acest aspect sunt statuările instanţei supreme din Decizia nr. 27/2021, pronunţată în interesul legii, prin care, la par. 45, s-a stabilit că "Potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., în materia procedurii contencioase, judecătorul este obligat, din oficiu, la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Verificarea competenţei instanţei de soluţionare a cererilor aflate pe rol, exclude riscul încălcării regulilor de competenţă de ordine publică, constituind o garanţie că va fi rezolvată într-un stadiu incipient al procesului chestiunea competenţei".

Asupra efectelor nerespectării termenului prevăzut de lege pentru invocarea necompetenţei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii s-a pronunţat prin Decizia nr. 31/2019, stabilind că,,63. (...) în ceea ce priveşte necompetenţa de ordine publică, premisa raţionamentului corect este că, dacă necompetenţa nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate - ori, în condiţiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepţional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenţei - aceasta se acoperă definitiv şi nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. 64. Aşadar, efectul neinvocării excepţiei de necompetenţă materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate şi pot pune concluzii este acela că instanţa sesizată devine competentă să soluţioneze cauza. 65. Drept urmare, dacă excepţia de necompetenţă nu a fost invocată în condiţiile menţionate mai sus, atunci necompetenţa instanţei sesizate se acoperă definitiv, cu consecinţa pentru instanţa sesizată a definitivării competenţei de soluţionare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispoziţiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. 66. Din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ., rezultă că neinvocarea în termen a excepţiei de necompetenţă are ca efect consolidarea competenţei instanţei iniţial sesizate, în condiţiile operării unei prorogări legale de competenţă sui-generis".

În speţă, primul termen de judecată a fost la data de 30 ianuarie 2025, când Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, verificându-şi competenţa în condiţiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei secţiei, pe care a admis-o, declinând soluţionarea cauzei în favoarea secţiei I civile, care, la rândul ei, s-a declarat necompetentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta E., raportându-se la împrejurarea că aceasta a fost reîncadrată în magistratură prin Decretul Preşedintelui României nr. 1254/14.10.2024, având calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Făgăraş. Totodată, prima instanţă învestită a reţinut că, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 873 din 3 aprilie 2025, a fost admisă cererea doamnei judecător de transfer de la Judecătoria Făgăraş la Tribunalul Braşov, începând cu data de 1 mai 2025.

Or, toate aceste împrejurări au intervenit ulterior datei de 15 mai 2024 (data sesizării Tribunalului Braşov cu soluţionarea acţiunii comune promovate de judecătorii pensionari) şi momentului până la care se putea invoca, din oficiu, excepţia de necompetenţă de ordine publică a instanţei de judecată.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.