Invalid reasoning in cassation appeal against standing determination in property and participation association dispute

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 3 octombrie 2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. prin lichidator judiciar B.. a chemat în judecată pe pârâţii C. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, solicitând să se constate:

1. Desfiinţarea (inexistenţa) construcţiei existentă la data achiziţionării terenului, în suprafaţă totală de 121,31 mp, formată din trei camere şi două bucătării, cu o suprafaţă utilă de 73,11 mp. şi dependinţe (două spaţii depozitare, trei magazii şi wc);

2. Constatarea executării unor lucrări parţiale în baza autorizaţiei de construire nr. x/26.09.2008, în perioada 26.09.2008 - 22.08.2009, în cotă de 50% de fiecare dintre părţi;

3. Inexistenţa pe terenul proprietatea părţilor a unei "construcţii" astfel cum aceasta este definită de Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii - Republicată;

4. Constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra cotei de 50% din terenul situat în Bucureşti, Calea x, precum şi din bunurile (lucrările) incorporate în teren (tot ce se uneşte cu terenul, ca efect al accesiunii ca fapt juridic în sens restrâns);

5. Rezilierea de drept a contractului de asociere în participaţiune din data de 25.02.2008, la data deschiderii procedurii falimentului împotriva C. S.R.L., respectiv la data de 31 decembrie 2012;

6. Obligarea Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti la radierea construcţiilor existente pe terenul în suprafaţă de 647,82 mp situat în Calea x, Bucureşti, identificat cu nr. cad. x, ca urmare a demolării construcţiilor în baza Autorizaţiei de desfiinţare nr. x/19.05.2008;

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 2579 din 15 octombrie 2024, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea formulată de reclamanta A. prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâţii C. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta a formulat apel, solicitând, în principal, admiterea căii de atac, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond. În subsidiar, a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi soluţionarea cauzei în fond de către instanţa de apel.

Prin decizia civilă nr. 598A/2025 din 3 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva sentinţei civile nr. 2576 din 15 octombrie 2024 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. S.R.L. şi Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti; s-a anulat sentinţa atacată şi s-a dispus trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru judecarea cererii.

În ceea ce priveşte limitele învestirii, s-a reţinut că prima instanţă a respins acţiunea formulată de reclamantă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, ca urmare a admiterii excepţiei invocate de pârâtă, iar această soluţie a fost contestată prin apelul formulat.

Ţinând cont de cerinţele calităţii procesuale active necesare pentru a se exercita o acţiune în justiţie, instanţa de apel a reţinut că aceasta ar lipsi doar atunci când titularul dreptului ar fi o altă persoană. În ipoteza în care dreptul dedus judecăţii nu există, nu suntem în situaţia unei lipse a calităţii procesuale active, această împrejurare ţinând de netemeinicia acţiunii şi impunând cercetarea acţiunii pe fond.

Prealabil oricărei alte chestiuni, Curtea de Apel Bucureşti a arătat că pentru a analiza calitatea procesuală activă trebuie să se raporteze la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum acesta a fost formulat de reclamantă.

În susţinerea capetelor de cerere formulate reclamanta invocă, pe de o parte, calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra terenului, achiziţionat împreună cu pârâta, solicitând constatarea inexistenţei construcţiei aflate pe teren la momentul cumpărării acestuia şi radierea acestei construcţii, precum şi constatarea existenţei pe teren a unei noi construcţii, parţial edificate, iar pe de altă parte, calitatea de membru al asocierii în participaţiune, solicitând rezilierea acestui contract.

În primul rând, instanţa de apel a constatat că tribunalul nu a analizat excepţia calităţii procesuale active prin raportare la fiecare din capetele de cerere formulate.

Astfel, prima instanţă nu a analizat excepţia prin raportare la capătul de cerere având ca obiect rezoluţiune contract asociere. Curtea de Apel Bucureşti a constatat că, pentru a justifica calitatea procesuală activă în formularea şi susţinerea unei cereri având ca obiect rezoluţiune contract, reclamanta trebuie să facă dovada calităţii sale de parte în contract.

Or, în speţă, partea a făcut această dovadă prin depunerea contractului de asociere în participaţiune nr. x/25.02.2008, al cărui semnatar este şi, totodată, prin depunerea acordului de suspendare a efectelor acestui contract (acord de suspendare filele x şi urm. dosar fond).

În plus, calitatea reclamantei de parte în contractul de asociere în participaţiune nu a fost contestată, fiind chiar confirmată de partea adversă.

În aceste condiţii, instanţa de prim control judiciar a ajuns la concluzia că soluţia instanţei de fond, de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active raportat la capătul de cerere având ca obiect rezoluţiune contract este netemeinică, apelanta-reclamantă justificând îndreptăţirea sa de a formula o cerere de rezoluţiune a contractului de asociere prin raportare la calitatea de parte în contract.

Reclamanta a invocat, în motivarea cererii, dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului şi a construcţiei existente iniţial pe teren prin contractul de vânzare-cumpărare, arătând, totodată, că nu a renunţat la dreptul de proprietate asupra cotei de 50% din teren şi că atât terenul, cât şi construcţia parţial edificată pe acesta nu pot aparţine de jure asociatului administrator, neexistând vreo prevedere contractuală în acest sens.

Din analiza actelor juridice încheiate între părţi a rezultat că prin niciunul din aceste acte nu a fost transferat către asociere dreptul de proprietate asupra terenului/clădirii aflate iniţial pe teren sau a clădirii pretins edificate ulterior.

În toate aceste acte juridice părţile au făcut referire la dreptul apelantei-reclamante asupra terenului, construcţiei şi asupra preţului ce ar fi urmat a se obţine după vânzarea imobilului (teren şi construcţie), aspecte care confirmă calitatea procesuală activă a apelantei reclamante.

Dispoziţiile art. 251 şi urm. din Codul comercial, în vigoare la data încheierii acordului de asociere în participaţiune, dispoziţii avute în vedere de instanţa de fond în susţinerea soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, reglementează regulile generale care guvernează acest tip de contract.

În interpretarea dispoziţiilor art. 254 din Codul comercial, trebuie avut în vedere, pe de o parte, caracterul dispozitiv al acestor norme, cu consecinţa că părţile pot determina, prin acordul lor, regimul juridic al bunurilor aduse în asociere sau dobândite în urma asocierii. Pe de altă parte, dispoziţiile generale care reglementează principiile generale care guvernează asocierea în participaţiune, cuprinse în prevederile art. 251-256 din Codul comercial, pe lângă că sunt dispozitive, astfel că părţile pot deroga de la ele, nu sunt aplicabile bunurilor imobile, întrucât sunt incompatibile cu regimul juridic aplicabil acestor bunuri, regim juridic reglementat de nome de ordine publică, de la care părţile nu pot deroga.

Aceste interpretări conduc la concluzia că în speţă, în ce priveşte regimul juridic al imobilului teren şi construcţie, trebuie avute în vedere dispoziţiile contractului de vânzare cumpărare, potrivit cu care proprietatea imobilului aparţine ambelor părţi, în cote egale de 1/2, dispoziţii care sunt în acord cu cele ale contractului de asociere şi cu autorizaţia de construire.

În speţă, prin actele încheiate ulterior contractului de asociere în participaţiune, şi ne referim aici la contractul de vânzare cumpărare a terenului, înscris în cartea funciară, manifestarea de voinţă exprimată în scopul obţinerii autorizaţiei de construire, precum şi acordul de suspendare a asocierii, voinţa exprimată de părţi a fost în sensul că atât imobilul teren, cât şi imobilul construcţie aflat iniţial pe teren, care urma a fi demolat, la fel şi imobilul construcţie ce urma a fi edificat, devin coproprietatea celor două părţi, în cote de 1/2 fiecare. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile exprese ale contractului de asociere.

Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că în mod corect susţine apelanta/reclamantă netemeinicia hotărârii atacate, în ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, câtă vreme dreptul de proprietate asupra imobilului (teren şi construcţie) a fost dobândit de cei doi asociaţi, în cote egale, şi asupra acestui drept nu s-a dispus prin acte ulterioare. În plus, comportamentul juridic al părţilor, atât anterior încheierii contractului de vânzare cumpărare a imobilului, când a fost semnat contractul de asociere, cât şi ulterior, la momentul obţinerii autorizaţiei de construire, la momentul acordului de suspendare, este în acord cu calitatea de coproprietari a ambelor părţi asupra imobilului.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., constatând că în mod greşit prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului, iar apelanta-reclamantă a solicitat trimiterea cauzei la prima instanţă, prin cererea de apel, Curtea de Apel Bucureşti a admis calea de atac formulată de apelantă şi, anulând sentinţa tribunalului, a dispus trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru judecarea cererii.

La data de 19 iunie 2025 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. împotriva deciziei civile nr. 598A/2025 din 3 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, cu consecinţa respingerii apelului declarat de reclamantă şi păstrarea sentinţei instanţei de fond, cu cheltuieli de judecată.

Decizia recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că dezlegarea cererii de chemare în judecată se leagă esenţial de reţinerea incidenţei normei de drept material care guverna contractul de asociere în participaţiune la momentul încheierii acestuia - 28.02.2008.

La acel moment erau incidente dispoziţiile art. 254 alin. (2) din Codul comercial, care prevedeau că "participanţii nu au nici un drept de proprietate asupra lucrurilor puse în asociaţiune, chiar dacă au fost procurate de dânşii. Cu toate acestea, întrucât priveşte raporturile lor între dânşii, asociaţii pot să stipuleze ca lucrurile ce au adus să li se restituie în natură (...)".

Or, instanţa de apel a aplicat greşit norma legală, în contradicţie cu menţiunea expresă, afirmând că apelanta este, în continuare, proprietara lucrurilor aduse în asociere şi a lucrărilor efectuate, ceea ce nu poate fi primit.

Mai mult, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut greşit că părţile ar fi derogat de la prevederile art. 254 alin. (2) din Codul comercial, invocând dispoziţiile art. 255 din Codul comercial, fără să existe o adiţionare la contractul iniţial de asociere, modificare care ar fi trebuit realizată în mod necesar printr-un act scris.

Intimata-reclamantă A. prin lichidator judiciar B.. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, arătând că deşi recurenta încadrează recursul promovat în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocând o presupusă aplicare greşită a prevederilor art. 254 alin. (2) Codul comercial, omite obiectul dedus judecăţii în cadrul apelului - calitatea procesuală activă a reclamantei în promovarea acţiunii. A mai arătat că decizia Curţii de Apel Bucureşti tranşează exclusiv problema justificării de către reclamantă a calităţii procesuale active, prin raportare la petitul acţiunii introductive. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii deciziei recurate ca temeinică şi legală.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 18 septembrie 2025 s-a fixat termen la data de 4 decembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează controlul conformităţii hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, în limitele motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) din acelaşi cod, cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, cazurile de casare pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi act normativ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., condiţia legală fiind aceea ca dezvoltarea motivelor să fie raportată la conţinutul hotărârii atacate şi să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte motivarea recursului, se cuvine subliniat că acest demers implică, pe de o parte, indicarea uneia dintre ipotezele prevăzute limitativ de textul menţionat, iar, pe de altă parte, formularea unor critici concrete de nelegalitate la adresa hotărârii recurate, cu arătarea modalităţii efective în care instanţa a încălcat dispoziţiile legale incidente.

Recursul recurentei-pârâte C. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. este întemeiat pe ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează situaţia în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Cu ignorarea motivării ample şi aplicate a instanţei de apel, redată în cuprinsul prezentei decizii, recurenta s-a limitat la a susţine faptul că dezlegarea cererii de chemare în judecată se leagă esenţial de reţinerea incidenţei normei de drept material care guverna contractul de asociere în participaţiune la momentul încheierii acestuia (28.02.2008), fără a combate considerentele deciziei recurate printr-un raţionament care să poată fi verificat de instanţa de recurs.

Înalta Curte constată încălcarea în cauză a prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ. care impun recurentului dezvoltarea unor motive de nelegalitate îndreptate împotriva deciziei recurate.

Examinarea memoriului de recurs conduce spre concluzia că recurenta-pârâtă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Accesul la justiţie presupune respectarea cerinţelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, cerinţe care nu au fost respectate de către recurentă.

Aşadar, sunt întemeiate apărările de procedură formulate de intimata-reclamantă A. prin lichidator judiciar B.. privind nulitatea recursului.

Cum sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, situaţie incidentă şi în cauză, Înalta Curte urmează să admită excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-reclamantă A. prin lichidator judiciar B.. şi, pe cale de consecinţă, să anuleze recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. împotriva deciziei instanţei de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de către intimata-reclamantă A. prin lichidator judiciar B..

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. prin lichidator judiciar D.. împotriva deciziei civile nr. 598A/2025 din 3 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.