Recourse against dismissal of action to annul arbitral award on contractual liability and public order grounds rejected as unfounded

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, sub nr. x/2023, reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - C.N.A.I.R. - S.A., în contradictoriu cu pârâta Asocierea A. S.A. - B. S.R.L., reprezentată de către A. S.A., în calitate de lider al Asocierii, a solicitat Tribunalului arbitral:

(1) Să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 379.657,60 RON (TVA inclus) reprezentând contravaloarea Contractului de Supervizare a Construcţiei Variantei de Ocolire Mihăileşti - Relicitare de către Antreprenor a contractului de execuţie lucrări în termenul contractual;

(2) Să dispună obligarea pârâtei la plata sumei, de 55.692 RON (TVA inclus) reprezentând contravaloarea Expertizei Tehnice a Lucrărilor executate in cadrul contractului de lucrări "Construcţia Variantei de Ocolire Mihăileşti - Relicitare (contract reziliat de către CNAIR S.A. în data de 04.04.2019);

(3) Să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 837.341,37 RON (TVA inclus) reprezentând lucrări de remediere ce au fost menţionate în Raportul de Expertiză Tehnică, lucrări care au fost executate de către S.C. C. S.A. şi plătite de către CNAIR S.A.;

(4) Să dispună obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată;

Prin cererea precizatoare a cererii de arbitrare depusă de reclamantă la data de 28.08.2023 (filele x), reclamanta a modificat conţinutul capătului (3) de cerere astfel:

Să dispună revizuirea Stabilirii Modului de Soluţionare şi Evaluarea la Data Rezilierii pentru contractul nr. x/21.04.2016 - Construcţia Variantei de Ocolire Mihăileşti - Relicitare, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 837.341,37 RON (TVA inclus) reprezentând lucrări de remediere ce au fost menţionate în Raportul de Expertiza tehnică, lucrări care au fost executate de către S.C. C. S.A. şi plătite de către CNAIR S.A..

Prin cererea reconvenţională (filele x), pârâta a solicitat Tribunalului arbitral:

(1) Revizuirea Stabilirii Modului de Soluţionare şi a Evaluării la Data Rezilierii emisă de Inginerul FIDIC DIRECŢIA REGIONALĂ DE DRUMURI ŞI PODURI BUCUREŞTI cu privire la Contractul de lucrări nr. x/21.04.2016 sub nr. x/29.07.2020 în sensul respingerii în întregime a sumelor acordate Beneficiarului cu titlul de prejudiciu;

(2) Obligarea Beneficiarului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa arbitrală nr. 31 din 24 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia decăderii reclamantei-pârâte din dreptul de a mai solicita vreo plată în legătură cu Contractul de lucrări nr. x/21.04.2016, a fost respinsă cererea de arbitrare ca neîntemeiată, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamanta-pârâtă, a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă ca lipsită de interes şi au fost respinse cererile ambelor părţi de acordare a cheltuielilor de arbitrare.

La data de 27 iunie 2024 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. x/2024, acţiunea în anulare formulată de reclamanta Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - C.N.A.I.R. - S.A., prin care a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 608 alin. (1) lit. f), g) şi h) din C. proc. civ., desfiinţarea în parte a sentinţei arbitrale nr. 31 din 24 mai 2024, în ceea ce priveşte cererea principală, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare Tribunalului arbitral.

Prin sentinţa civilă nr. 123/2024 din 12 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a respins acţiunea în anulare sentinţă arbitrală formulată de reclamanta COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE - C.N.A.I.R. - S.A. împotriva sentinţei arbitrale nr. 31/24.05.2024, pronunţate de Tribunalul Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi industrie a României, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu pârâta ASOCIEREA A. S.A. - B. S.R.L., reprezentată de către A. S.A., în calitate de lider al Asocierii, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE - C.N.A.I.R. - S.A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 6 martie 2025.

Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, critică subscrisă motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În dezvoltarea acestui motiv de nelegalitate, a arătat că sentinţa recurată este nemotivată cu privire la aspectele invocate de recurentă în acţiunea în anulare.

Or, procedând în acest mod instanţa a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă "[...] motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Prin nemotivarea sentinţei cu privire la aspectele indicate, prima instanţă a privat recurenta-reclamantă de dreptul la un proces echitabil, încălcând dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, întrucât C.N.A.I.R. - S.A. nu are garanţia că argumentele sale au fost analizate.

Sentinţa pronunţată în fond nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază din perspectiva tuturor motivelor invocate de reclamantă, iar trimiterea la anumite prevederi legale generale, dar fără a prezenta raţionamentul juridic, echivalează cu nemotivarea hotărârii, împrejurare care atrage casarea sentinţei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Potrivit recurentei, toată motivarea instanţei de fond nu este decât o teorie generală asupra acţiunii în anulare, după cum chiar aceasta reţine în conţinutul hotărârii atacate "(...) Curtea consideră că se impune a se menţiona câteva considerente de ordin general", "Cu titlu general, se mai reţine şi faptul că partea interesată nu are dreptul la o cale de atac devolutivă (...)".

În practica judiciară s-a decis că motivarea sumară şi confuză a unei hotărâri judecătoreşti echivalează cu nemotivarea acesteia, iar nemotivarea este un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii.

Autoarea căii de atac apreciază că sentinţa atacată este lovită de nulitate în conformitate cu art. 174 din C. proc. civ., nemotivarea echivalând cu necercetarea fondului cauzei.

Un alt motiv de nelegalitate, invocat de recurentă, constă în încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Sub acest aspect, a susţinut faptul că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material.

Considerentele sentinţei atacate nu relevă că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispoziţiilor legale referitoare la răspunderea civilă contractuală şi puterea de lucru judecat - efectul pozitiv al lucrului judecat.

Deşi instanţa de fond are reţineri generale, fără a prezenta raţionamentul juridic prin care apreciază că analiza Tribunalului arbitral nu poate fi subsumată încălcării unor norme imperative ale legii, aceasta omite să analizeze dispoziţiile legale indicate în concret de reclamantă prin acţiunea în anulare, respectiv dispoziţiile instituite de art. 1350 C. civ., în ceea ce priveşte atragerea răspunderii contractuale, precum şi dispoziţiile legale care reglementează puterea de lucru judecat - efectul pozitiv al lucrului judecat, efect consacrat de C. proc. civ., la art. 431 alin. (2).

Reţinerile instanţei de fond referitoare la faptul că reclamanta nu a arătat în concret, prin acţiunea în anulare, ce norme imperative a încălcat Tribunalul arbitral la pronunţarea hotărârii arbitrale nr. 31/2024, sunt în totală contradicţie cu situaţia de fapt.

Aşa cum se poate observa din conţinutul acţiunii în anulare, societatea reclamantă a indicat în concret dispoziţiile imperative ale legii (răspunderea civilă contractuală şi efectul pozitiv al lucrului judecat) încălcate de Tribunalul arbitral, iar instanţa de fond era în drept să analizeze în ce măsură acestea au fost sau nu încălcate de Tribunalul arbitral. În schimb, aceasta s-a rezumat la a conchide că Tribunalul arbitral, în mod corect, nu a mai făcut o analiză în ceea ce priveşte răspunderea civilă contractuală având în vedere că anterior se pronunţase pe decădere.

În mod greşit instanţa de fond a reţinut că nelegalitatea soluţiei nu poate fi cenzurată pe calea acţiunii în anulare .

Contrar reţinerilor instanţei de fond, prin acţiunea în anulare, reclamanta a arătat că hotărârea nr. 31/2024 a Tribunalului arbitral este nelegală, raportat la dispoziţiile prevăzute de art. 608 alin. (1) din C. proc. civ. privind nelegalitatea hotărârii.

Raportat la dispoziţiile art. 608 alin. (1) lit. f), s)-a arătat că Tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor aspecte care nu s-au cerut prin cererea arbitrală.

Cu privire la motivul de anulare prevăzut de art. 608 alin. (1) lit. g) din C. proc. civ., s-a învederat că Tribunalul arbitral a omis să se pronunţe asupra unor argumente juridice pe care reclamanta le-a indicat în susţinerea cererii de arbitrare, respectiv cel referitor la răspunderea civilă contractuală.

Referitor la motivul de anulare reglementat de art. 608 alin. (1) lit. h) din C. proc. civ., s-a arătat că Tribunalul arbitral a pronunţat o hotărâre, cu încălcarea normelor imperative ale legii. Au fost indicate prin acţiunea în anulare, în concret, normele legale încălcate de Tribunalul arbitral atât dispoziţiile legale referitoare la puterea de lucru judecat, efectul pozitiv al lucrului judecat, cât şi dispoziţiile legale care reglementează atragerea răspunderii civile contractuale.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanţa de fond era ţinută să analizeze toate aspectele invocate prin acţiunea în anulare, câtă vreme a susţinut că s-au încălcat dispoziţii imperative referitoare la răspunderea civilă contractuală, precum şi să analizeze în ce măsură au fost sau nu încălcate de către Tribunalul arbitral.

Pentru aceste argumente, recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea spre rejudecare a acţiunii în anulare la Curtea de Apel Bucureşti. În subsidiar, în cazul reţinerii spre rejudecare, a solicitat casarea hotărârii atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii în anulare astfel cum a fost formulată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata-pârâtă ASOCIEREA A. S.A. - B. S.R.L., A. S.A., în calitate de lider al asocierii şi B. S.R.L., a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 16 iunie 2025 s-a fixat termen la data de 4 decembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce succed.

Recurenta-reclamantă a invocat, în primul rând, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care prevăd ca motiv de casare situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

În condiţiile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanţa de judecată va arăta, în cadrul considerentelor hotărârii, obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinute de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Nerespectarea acestor dispoziţii legale ar atrage nulitatea hotărârii în condiţiile art. 175 alin. (1) C. proc. civ., numai că partea interesată ar trebui să dovedească existenţa unei vătămări, care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Pentru a evita aceste dificultăţi, legiuitorul a prevăzut un motiv distinct de casare, care are în vedere atât lipsa totală a considerentelor, cât şi existenţa unor considerente contradictorii sau care nu au nicio legătură cu cauza.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi variate, însă, în cele din urmă, alcătuiesc trei mari categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă şi motivarea insuficientă (aceasta din urmă fiind numită de unii autori şi "lipsa de bază legală").

Hotărârea este casabilă: dacă există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluţie (de exemplu, admiterea cererii de chemare în judecată), însă, în dispozitiv, instanţa s-a oprit la soluţia contrară (de exemplu, respingerea cererii de chemare în judecată sau admiterea ei numai în parte); când cuprinde considerente contradictorii, în sensul că din unele rezultă temeinicia pretenţiilor supuse judecăţii, iar din altele netemeinicia acestora, ori dacă ar rezulta că atât cererea de chemare în judecată, cât şi cererea de intervenţie principală sunt întemeiate, deşi ambele cereri au acelaşi obiect şi, în consecinţă, se exclud reciproc etc; când lipseşte motivarea soluţiei din dispozitiv sau când aceasta este superficială ori cuprinde numai considerente străine de pricina respectivă; dacă instanţa de control judiciar copiază considerentele hotărârii atacate, fără să răspundă motivelor de critică şi fără să examineze problemele care i-au fost deduse spre analiză. în toate aceste cazuri menţionate, practic, soluţia la care s-a oprit instanţa, cuprinsă în dispozitivul hotărârii, apare ca fiind nemotivată.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de fond a analizat cererea în anulare formulată de aceasta, cercetând separat fiecare motiv de anulare invocat prin raportare la textele legale incidente. Faptul că a analizat grupat anumite apărări circumscrise unui motiv de anulare sau că a arătat care sunt considerentele pentru care nu poate analiza anumite aspecte nu echivalează cu nemotivarea hotărârii, astfel încât să conducă la casarea acesteia. Cum judecata cererii în anulare nu vizează reanalizarea hotărârii arbitrale în ansamblu, ci este limitată la verificarea motivelor de nelegalitate invocate, instanţa de fond a procedat în mod corect la indicarea, în prealabil, a premiselor de la care porneşte curtea de apel în verificarea criticilor formulate.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform căruia hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, cu referire la prevederile art. 1350 C. civ. şi art. 430 C. proc. civ., Înalta Curte îl găseşte neîntemeiat.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanţial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia (de exemplu, aplicarea unor norme de drept comun la situaţii pentru care există o normă specială, aplicarea unei norme speciale, prin analogie, la situaţii ce nu cad sub incidenţa ei etc); textului de lege corespunzător situaţiei de fapt i s-a dat o interpretare greşită (inclusiv în cazul în care norma juridică este obscură şi, deci, susceptibilă de interpretare, dar interpretarea dată în speţă nu este justă); violarea unor principii generale de drept.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta a invocat că, în esenţă, considerentele sentinţei atacate nu relevă că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv a dispoziţiilor legale referitoare la răspunderea civilă contractuală şi puterea de lucru judecat - efectul pozitiv al lucrului judecat.

Prin sentinţa arbitrată nr. 31/24.05.2024, pronunţată de Tribunalul Arbitral din cadrul Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia decăderii reclamantei-pârâte din dreptul de a mai solicita vreo plată în legătură cu Contractul de lucrări nr. x/21.04.2016, a fost respinsă cererea de arbitrare, ca neîntemeiată, a fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamantă-pârâtă, a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă, ca lipsită de interes.

Împotriva sentinţei arbitrale, C.N.A.I.R. - S.A. a formulat acţiune în anulare, fundamentată pe art. 608 alin. (1) lit. f), g) şi h) C. proc. civ., invocând că Tribunalul arbitral s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut, că hotărârea arbitrală nu cuprinde dispozitivul şi motivele, precum şi că hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii.

Analizând cererea în anulare cu care a fost învestită, curtea de apel a respins-o, cercetând separat fiecare dintre cele trei motive de nelegalitate anterior menţionate şi explicând, în prealabil, care sunt limitele în care se exercită controlul judecătoresc asupra arbitrajului.

Motivul de desfiinţare a hotărârii arbitrale invocat, prevăzut de art. 608 lit. h), se referă la situaţia când hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziţiile imperative ale legii.

Or, motivul invocat nu reprezintă sub nicio formă o poartă deschisă pentru examinarea temeiniciei şi legalităţii hotărârii arbitrale, pentru o reexaminare în fond a litigiului. Se subliniază acest aspect pentru că reclamanta critică hotărârea arbitrală şi sub aspecte care vizează fondul pricinii, cu privire la relaţiile contractuale dintre părţi, aceste critici, neîncadrându-se în dispoziţiile lit. h) şi, de altfel, în niciuna dintre ipotezele reţinute de lit. a)-i).

Ceea ce interesează în analiza motivului de anulare prevăzut de art. 608 lit. h) C. proc. civ. este dacă norma ce se susţine a fi fost încălcată de instanţa arbitrală are caracter imperativ sau nu. Norma (fie de drept substanţial, fie de drept procesual) ce ar fi trebuit încălcată de instanţa arbitrală pentru a fi incident motivul de anulare evocat trebuia să prescrie o anumită conduită obligatorie (încălcată de părţi, dar acceptată de instanţă) sau să interzică imperativ o anumită conduită (pe care instanţa să o fi permis).

Reclamanta a învederat că, prin hotărârea pronunţată, instanţa arbitrală a încălcat prevederile art. 1350 C. civ., care statuează că orice persoană trebuie să-şi execute obligaţiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare, nu îşi îndeplineşte această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu, în condiţiile legii. Dacă prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli care i-ar fi mai favorabile.

Desigur atunci când se pretinde neexecutarea unui contract sau încălcarea unei clauze convenţionale de către o parte contractantă, pentru a se atrage răspunderea contractuală, temeiul juridic invocat este art. 1350 C. civ., dar respingerea acţiunii întrucât s-a apreciat de către instanţa judecătorească sau arbitrală că nu sunt întrunite elementele angajării acestei răspunderi nu echivalează cu încălcarea normelor morale sau a ordinii publice ori a dispoziţiilor imperative ale legii.

Interpretarea actului juridic dedus judecăţii, în speţă, contractul pe care se grefează litigiul soluţionat de jurisdicţia arbitrală, nu putea fi cenzurată de Curtea de Apel, căci este o chestiune de fapt lăsată la suverana apreciere a judecătorului arbitral, în situaţia în care litigiul este supus acestei jurisdicţii.

În fapt, restul argumentelor nu vizează motive care se pot încadra în dispoziţiile art. 608 C. proc. civ., respectiv interpretarea prevederilor contractuale şi a termenilor utilizaţi, stabilirea întinderii obligaţiilor dintre părţi, acestea fiind elemente care nu pot fi circumscrise motivelor de anulare a hotărârii arbitrale. Numai în măsura în care prin această operaţiune se încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispoziţii imperative ale legii, hotărârea arbitrală este susceptibilă de anulare, ceea ce partea nu a probat.

Îndeplinirea condiţiilor necesare pentru antrenarea unei clauze convenţionale, pe baza probelor administrate, ţine, în realitate, tot de stabilirea situaţiei de fapt şi de interpretarea acestor împrejurări ca având relevanţă pentru instituţie (condiţiile necesare), însă partea nu relevă în legătură cu aspectele alegate motivul pentru care se încadrează în dispoziţiile art. 608 lit. h), respectiv existenţa unei norme imperative ignorate de instanţa arbitrală.

Mai mult de cât atât, în speţă, referitor la încălcarea prevederilor relative la răspunderea contractuală, instanţa de fond a constatat că tribunalul arbitral, în soluţionarea cererii de arbitrare, a analizat argumentele care se refereau la Notificarea de revendicare, pe care însă a apreciat-o ca fiind tardivă, condiţii în care cel de-al doilea argument care viza îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile contractuale nu a mai fost analizat tocmai pentru că s-a apreciat că revendicarea este tardivă, astfel că, acest capăt de cerere fiind soluţionat pe excepţie (prin admiterea excepţiei decăderii) nu mai trebuia să analizeze îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale. Prin urmare, admiterea excepţiei decăderii şi respingerea acţiunii în arbitrare pentru acest motiv a făcut inutilă analizarea condiţiilor răspunderii civile contractuale atât de către tribunalul arbitral, cât şi de către instanţa de fond, astfel încât nu se poate cenzura direct pe calea recursului o ipotetică încălcare a prevederilor art. 1350 C. civ. de către instanţa arbitrală în pronunţarea hotărârii arbitrale.

În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 431 din C. proc. civ., care reglementează efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, chiar dacă pretenţiile reclamantei din prezentul dosar ar fi fost în strânsă şi directă legătură cu dosarul arbitral nr. x/2019, dosar în care s-a constatat, cu titlu definitiv, culpa Asocierii D. în executarea defectuoasă a contractului, executare care a dus la rezilierea contractului de către reclamantă, atât timp cât instanţa arbitrală a admis excepţia decăderii reclamantei-pârâte din dreptul de a mai solicita vreo plată în legătură cu Contractul de lucrări nr. x/21.04.2016, nu a mai analizat pe fond pretenţiile, astfel încât nu se pune problema încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat.

Prin prisma celor ce preced, în consecinţă, în raport de raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE - C.N.A.I.R. - S.A. împotriva sentinţei civile nr. 123/2024 din 12 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Prezenta decizie este definitivă, în temeiul art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE - C.N.A.I.R. - S.A. împotriva sentinţei civile nr. 123/2024 din 12 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.