Labor dismissal appeal barred by prohibition of extraordinary review in labor disputes

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 august 2024 pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, sub nr. x/2024, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL COMUNEI TRIVALEA-MOŞTENI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ TRIVALEA-MOŞTENI, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea dispoziţiei Primarului Comunei Trivalea-Moşteni privind încetarea contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Tribunalul Teleorman, secţia conflicte de muncă asigurări sociale şi contencios administrativ fiscal, prin sentinţa nr. 699 din 6 noiembrie 2024, a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de către pârâţii PRIMARUL COMUNEI TRIVALEA-MOŞTENI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ TRIVALEA-MOŞTENI; a admis acţiunea formulată de reclamantul A. şi a anulat dispoziţia nr. x/19.07.2024, emisă de Primarul Comunei Trivalea-Moşteni; a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior concedierii; pârâţii au fost obligaţi la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la data concedierii şi până la data reintegrării efective; de asemenea, pârâţii au fost obligaţi la plata către reclamant a sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).

Prin decizia nr. 1240/2025 din 31 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2024, s-a admis apelul formulat de apelanţii UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ TRIVALEA-MOŞTENI şi PRIMARUL COMUNEI TRIVALEA-MOŞTENI, împotriva sentinţei civile nr. 699 din 6 noiembrie 2024 a Tribunalului Teleorman, secţia conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal, în contradictoriu cu intimatul A.; a fost schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul că s-a respins contestaţia, ca neîntemeiată; a fost menţinută în rest sentinţa; s-a respins cererea apelanţilor pentru cheltuieli de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2024, la data de 19 mai 2025.

Intimaţii-pârâţi PRIMARUL COMUNEI TRIVALEA-MOŞTENI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ TRIVALEA-MOŞTENI au transmis la dosar întâmpinare, prin care au invocat excepţia inadmisibilităţii recursului; pe fond, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, fără a face dovada existenţei şi întinderii lor.

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 25 august 2025 s-a fixat termen la data de 4 decembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimaţii-pârâţi PRIMARUL COMUNEI TRIVALEA-MOŞTENI şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ TRIVALEA-MOŞTENI, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Obiectul recursului îl reprezintă o decizie pronunţată într-un litigiu de muncă, întrucât reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei Primarului Comunei Trivalea-Moşteni privind încetarea contractului individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în conflictele de muncă şi de asigurări sociale". Prin urmare, în materia conflictelor de muncă, este suprimată calea extraordinară de atac a recursului.

În egală măsură, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ. prevede că "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării".

Înalta Curte reaminteşte că obligaţia instanţei este de a analiza căile de atac în limitele şi în condiţiile impuse de legiuitor, cu respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, potrivit căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ prevăzute de lege.

Conform principiului legalităţii căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Legea fundamentală arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Respectarea principiului legalităţii este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată şi a materiei juridice căreia îi corespunde acţiunea, Înalta Curte reţine că decizia recurată are caracter definitiv de la pronunţare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, dreptul de a exercita calea de atac a recursului fiind suprimat în temeiul art. 483 alin. (2) din C. proc. civ.. De altfel, caracterul definitiv al deciziei rezultă chiar din dispozitivul acesteia.

Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1240/2025 din 31 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 1240/2025 din 31 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.