Military pension dispute: Inadmissibility of cassation appeal against final appellate decision in social security matters under Article 483(2) of the Code of Civil Procedure

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2023 pe rolul Tribunalului Buzău, secţia I civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE a contestat deciziile de recalculare nr. 56806/1 şi nr. 56806/2 din 10.11.2016, motivând că nu s-a ţinut cont de media salariilor. A precizat că aceste date erau în cererea iniţială din 07.01.2016 înregistrată sub nr. x din 29.03.2016 şi U3700 din 02.11.201+ de venituri eliberată de CMJ Buzău. Solda de funcţie este de 3,20 şi ar trebui să apară 4,20; la gradaţii cu vechimea din viaţa civilă ar trebui să fie 42; solda de comandă la care a trimis documentaţia trebuie să fie de cel puţin 35.

Reclamantul a solicitat să se ţină cont de media salariilor alese conform legii, să se emită o altă decizie de pensie şi plata diferenţelor de la 29.11.2016.

Prin cererea înregistrată la 11 ianuarie 2024, reclamantul a solicitat "despăgubiri prin prejudiciile cauzate de ordinul M 25/2016, prin care Direcţia Financiară a MApN sau Casa de pensii au făcut raportarea la luna decembrie 2009 în loc de 01.01.2016 diminuând cuantumul pensiei (...); modificarea elementelor după cum urmează: a) Solda de funcţie 4,20, cuantum 1049 RON; b) Solda de grad 850 RON; c) Gradaţii 42%; d) Soldă comandă 30%; e) Indemnizaţie dispozitiv 25%; f) Alte elemente 30%; g) Contribuţie la buget 9%. "acordarea diferenţelor acoperirea ratei inflaţiei şi a dobânzii penalizatoare (. . . . . . . . . . .) "pentru calculul contributiv optez pentru art. 122 din Legea nr. 223/2015, în baza Legii nr. 263/2010 conform deciziei nr. 56806 în baza Legii nr. 119/2010 cu valoarea punctului de pensie la 01.01.2024 fiindcă trebuia calculată şi partea contributivă la pensie ulterior la care să fie valorificată şi adeverinţa CMJ Buzău nr. P 125 din 23.03.2023 cererea fiind făcută în data de 15.12.2022 înregistrată la nr. RP 941/15.12.2021"; "eliminare impozit şi CASS, conform deciziei C. civ. nr. 650 din 15.12.2022 i) «acordarea diferenţelor odată cu intrarea în Uniunea Europeană (2007 până în prezent) la corpul ofiţerilor cu grade superioare 2000 euro pe lună conform angajamentului statului român" şi a invocat "excepţia de neconstituţionalitate".

Tribunalul Buzău, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 1246/2024 din 31 octombrie 2024, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă şi, pe cale de consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., având ca obiect contestaţie împotriva Deciziilor nr. 56806/1 din data de 10.11.2016 şi 45806/2 din data de 10.11.2016, în contradictoriu cu CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE, pentru autoritate de lucru judecat; a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 577 din 16 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinţei civile nr. 1246/2024 din 31 octombrie 2024 a Tribunalului Buzău, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimata CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 3 iunie 2025.

Intimata-pârâtă CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluţia din 17 iulie 2025 s-a fixat termen la data de 4 decembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă CASA SECTORIALĂ DE PENSII A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, putând exercita exclusiv acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Aşadar, instanţa nu are posibilitatea de a considera admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia, o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Totodată, potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, la data de 29 noiembrie 2023, reclamantul A. a învestit Tribunalul Buzău, secţia I civilă cu un conflict de asigurări sociale în sistemul pensiilor militare de stat.

De asemenea, se reţine că, potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, "jurisdicţia în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale şi curţi de apel".

Conform art. 101 din acelaşi act normativ "litigiile privind stabilirea şi plata drepturilor de pensii se soluţionează în primă instanţă de către tribunale", iar art. 103 prevede că "hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Nu în ultimul rând, se reţine că art. 104 din Legea nr. 223/2015 stabileşte că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Prin urmare, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la 29 noiembrie 2023, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict/litigiu de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 103 din Legea nr. 223/2015.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 577 din 16 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 577 din 16 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 577 din 16 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.