Social security pension recalculation appeal rejected as inadmissible due to statutory exclusion of cassation in social insurance disputes

Şedinţa publică din data de 4 decembrie 2025

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 iunie 2023 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII HUNEDOARA, solicitând să se dispună anularea deciziei nr. 169039/27.04.2023, emise de pârâtă, obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor sale de pensie, începând cu luna mai 2023, cu valorificarea veniturilor/salariilor brute dovedite cu adeverinţa nr. x/18.02.2019, emisă de B. S.R.L. Timişoara; a mai solicitat acordarea indicelui de corecţie de 1,41 conform art. 170 din Legea nr. 263/2010 şi majorarea punctului de pensie cu 50% conform art. 100 din lege.

Tribunalul Hunedoara, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 659/2024 din 28 martie 2024, a respins acţiunea de asigurări sociale formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII HUNEDOARA.

Prin decizia civilă nr. 460/2025 din 18 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 659/2024 din 28 martie 2024 a Tribunalului Hunedoara, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii, recurentul-reclamant A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 21 martie 2025.

Intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII HUNEDOARA a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului; în subsidiar, a invocat excepţia nulităţii căii de atac, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepţiilor procesuale invocate de către pârâtă.

Prin rezoluţia din 30 iunie 2025 s-a fixat termen la data de 4 decembrie 2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, întrucât procesul este guvernat de dispoziţiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de către intimata-pârâtă CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII HUNEDOARA, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalităţii căilor de atac şi acesta presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, putând exercita exclusiv acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Aşadar, instanţa nu are posibilitatea de a considera admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia, o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Totodată, potrivit art. 24 din C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speţă, la data de 8 iunie 2023, reclamantul A. a învestit instanţa cu o cerere în materia asigurărilor sociale, întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pârâtă fiind CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI HUNEDOARA.

De asemenea, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 152 din Legea nr. 263/2010, "Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", iar conform art. 155 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ, "Împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă"; "Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive."

Nu în ultimul rând, se reţine că art. 156 din Legea nr. 263/2010 statuează că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, având în vedere că acţiunea a fost introdusă la 8 iunie 2023, Înalta Curte reţine că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, potrivit cărora:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Aşadar, textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunţată hotărârea instanţei de apel.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte constată că obiectul acţiunii se încadrează într-una din ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, întrucât vizează un conflict/litigiu de asigurări sociale.

Cum textul de lege anterior evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că decizia instanţei de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunţării, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., conform căruia "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)", coroborat cu alin. (2) al aceluiaşi articol:

"hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării", raportat la art. 155 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 263/2010.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunţării, rezultă că decizia civilă nr. 460/2025 din 18 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 460/2025 din 18 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 460/2025 din 18 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 4 decembrie 2025.