Revision for contradictory judgments denied: absence of res judicata identity and non-applicability of uniform practice decisions

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2025

Deliberând asupra revizuirii, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2937 din 3 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosar nr. x/2024, au fost respinse apelurile declarate de apelantul-pârât PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR şi de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3831 din 22 mai 2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă Conflicte de Muncă şi Asigurări, ca nefondate.

Împotriva acestei decizii, A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând că hotărârea atacată este potrivnică şi încalcă: autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 704 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 1369 din 27 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj; efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţei civile nr. 3830 din 22 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia civilă nr. 1647 din 25 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti; efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţei civile nr. 4681 din 19 iunie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia civilă nr. 1961 din l5 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti; efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al considerentelor deciziei nr. 55 din 24 februarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024 pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Sub un prim aspect, revizuentul arată că hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 704 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 1369 din 27 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Revizuentul precizează că în ambele dosare este identitate de părţi, obiect şi cauză, prezentul dosar având ca obiect drepturile accesorii, fructe ale dreptului principal stabilit în dosarul nr. x/2021.

Potrivit revizuentului, prin respingerea apelului declarat în cauza nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti a menţinut soluţia greşită pronunţată de Tribunalul Bucureşti, apreciind că normele declarate ca neconstituţionale s-au bucurat anterior pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, de o prezumţie de constituţionalitate, neputând fi reţinut caracterul ilicit al conduitei pârâtei, care a sistat indemnizaţiile pentru limita de vârsta cuvenite reclamantului în baza unor dispoziţii legale, astfel că pentru perioada 27.02.2021 - 9.06.2022 pârâtul nu a avut calitatea de debitor al obligaţiei de plată.

Aşa fiind, această hotărâre a încălcat autoritatea de lucru judecat sentinţei civile nr. 704 din 24 aprilie 2023, pronunţate în dosarul nr. x/2021 de Tribunalului Cluj, în care s-a reţinut că admiterea excepţiei de neconstitutionalitate trebuie să profite autorului, şi anume reclamanţilor, iar câtă vreme ordinele contestate emise de pârâţii PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR şi PARLAMENTUL ROMÂNIEI - SENAT au avut la bază art. II din Legea nr. 7/2021, declarată neconstituţională, rezultă că acestea nu au fundament juridic şi se impune a fi eliminate din circuitul civil, prin anularea lor, încă de la momentul emiterii. Astfel, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să obţină anularea ordinelor de încetare a indemnizaţiei şi repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă cuvenită şi pentru perioada 27.02.2021-10.06.2022.

Potrivit revizuentului, decizia civilă atacată este potrivnică şi încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu referire la sentinţa civilă nr. 3830 din 22 mai 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2024 definitivă prin decizia civilă nr. 1647 din 25 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Revizuentul susţine că aceste hotărâri au legătură cu soluţionarea litigiului prezent, în conformitate cu art. 431 alin. (2) C. proc. civ., deoarece au obiect şi cauză identice şi în aceste dosare au figurat ca pârâţi PARALMENTUL ROMÂNIEI- SENAT respectiv PARALMENTUL ROMÂNIEI- CAMERA DEPUTAŢILOR, iar ca reclamanţi persoane având calitatea de foşti parlamentari.

În acest sens, revizuentul precizează că prin decizia civilă nr. 1647 din 25 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant B., a fost schimbată sentinţa apelată în sensul că, a fost obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei rezultând din actualizarea debitului principal reprezentând indemnizaţie pentru limita de vârsta aferentă perioadei martie 2021 - iunie 2022, cu rata inflaţiei, precum şi a dobânzii legale penalizatoare aferente, ce se va calcula de la scadenţa fiecărei obligaţii, până la data plăţii efective a debitului principal (09.08.2023), fiind respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât Parlamentul României - Senat.

Totodată, decizia atacată încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al considerentelor deciziei civile nr. 1647 din 25 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pe care se sprijină soluţia de admitere a apelului reclamantului, considerente care stabilesc prin conţinutul lor că există culpa apelantului-pârât şi că aceasta are obligaţia de a adopta legi constituţionale.

În susţinerea cererii de revizuire, se mai arată că decizia atacată este potrivnică şi încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat cu referire la sentinţa civilă nr. 4681 din 19 iunie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. x/2024, definitivă prin decizia civilă nr. 1961 din 15 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cauză în care a figurat ca pârât PARALMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR, iar ca reclamanţi persoane având calitatea de foşti parlamentari sau deputaţi.

Potrivit revizuentului, prin decizia civilă nr. 1961 din 15 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, au fost admise apelurile, a fost schimbată în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma rezultând din actualizarea debitului principal reprezentat de indemnizaţie pentru limită de vârstă aferentă perioadei 01.03.2021 - 09.06.2022, de la data scadenţei fiecărei obligaţii şi până la data de 12.04.2023, precum şi dobânda legală penalizatoare, calculată conform dispoziţiilor art. 3 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, pentru plata cu întârziere a debitului principal reprezentat de indemnizaţie pentru limită de vârstă aferentă perioadei 01.03.2021 - 09.06.2022, de la data scadenţei fiecărei obligaţii şi până la data de 12.04.2023.

Astfel, revizuentul arată că decizia atacată încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al considerentelor acestei decizii civile, respectiv a considerentului decizoriu ce face trimitere la autoritatea de lucru judecat a hotărârii prin care pârâtul a fost obligat la plata dreptului principal, respectiv la indemnizaţiile pentru limită de vârstă din perioada 01.03.2021-09.06.2022.

În aceeaşi ordine de idei, revizuentul susţine că decizia atacată este potrivnică şi încalcă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al considerentelor deciziei nr. 55 din 24 februarie 2025, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2024 (format în urma sesizării formulate în dosarul nr. x/2024) pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

Intimatul PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR a depus întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de revizuire, nefiind îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte efectul negativ al autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 704 din 24 aprilie 2023, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 1369 din 27 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, intimatul susţine lipsa triplei identităţi, întrucât prin cele două hotărâri, pretins ireconciliabile, nu au fost tranşate raporturi litigioase având obiect şi cauze identice.

Mai arată intimatul că invocarea hotărârilor pronunţate în cauzele nr. x/2024 şi nr. y/2024 excedează sferei căii de atac a revizuirii, acestea reprezentând practică judiciară, iar cu privire la decizia nr. 55 din 24 februarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, susţine inadmisibilitatea demersului revizuentului, întrucât aceată hotărâre este pronunţată în cadrul unui mecanism procedural cu caracter special, prevăzut de art. 519 şi următoarele C. proc. civ.

Revizuentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin încheierea din 17 septembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2025, s-a dispus amânarea judecării cauzei la 3 decembrie 2025, în vederea ataşării dosarelor nr. x/2021 al Tribunalului Cluj şi nr. x/2024 al Tribunalului Bucureşti.

Determinând ordinea de soluţionare şi examinând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii invocată de intimat, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, pentru următoarele considerente:

Astfel, se reţine împrejurarea că, strict formal, prezenta cerere de revizuire este, de principiu, admisibilă, întrucât sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac vizând hotărâri care evocă fondul, date în soluţionarea căii de atac a apelului, iar motivul invocat în susţinere este cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din acelaşi cod, privind ipoteza hotărârilor definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Analizând cererea de revizuire formulată în cauză, Înalta Curte urmează să o respingă pentru considerentele care succed:

Analizând decizia atacată, prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă sau nu fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Aşadar, autoritatea de lucru judecat se poate manifesta atât sub forma unui efect negativ, cât şi sub forma unui efect pozitiv. Dacă în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat se manifestă sub forma efectului negativ, legea pretinde cerinţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, atunci când aceasta se manifestă pozitiv, identitatea trebuie să vizeze doar părţile.

Concluzia rezultă din analiza art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru cerinţa triplei identităţi, respectiv din examinarea art. 435 din acelaşi cod, pentru cerinţa identităţii de părţi. În acest din urmă caz, instanţa supremă notează că, atât timp cât autoritatea de lucru judecat constituie un efect al pronunţării hotărârii judecătoreşti, caracterul acesteia, de a fi obligatorie şi producătoare de consecinţe juridice, se poate manifesta numai între părţi şi succesorii lor; faţă de terţi, hotărârea nu produce decât un efect de opozabilitate.

Înalta Curte reţine că, sub un prim aspect, revizuentul a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 704 din 24 aprilie 2023, pronunţate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021, definitivă prin decizia civilă nr. 1369 din 27 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj.

Înalta Curte notează că prin cererea formulată la data de 14.04.2021, înregistrată sub număr de dosar x/2021, A. şi alţi reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR, PARLAMENTUL ROMÂNIEI şi SECRETARUL GENERAL AL CAMEREI DEPUTAŢILOR, PARLAMENTUL ROMÂNIEI - SENATUL şi SECRETARUL GENERAL AL SENATULUI, au solicitat instanţei anularea Ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanţi, obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi, pentru fiecare dintre reclamanţi, precum şi plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 704 din 24 martie 2023, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosar nr. x/2021, a fost admisă cererea formulată şi precizată de reclamanţi; s-a dispus anularea Ordinelor nr. 651/05.03.2021, 606/05.03.2021, 660/05.03.2021, 547/05.03.2021, 798/10.03.2021, 593/05.03.2021, emise de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor; s-a dispus anularea Ordinelor nr. 196/02.03.2021, 326/02.03.2021, 329/02.03.2021, emise de pârâtul Parlamentul României - Senatul; s-a dispus obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă în favoarea reclamanţilor pentru perioada 27.02.2021 - 10.06.2022. Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamanţi a sumei de 1.190 RON pentru fiecare reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocat.

Prin decizia nr. 1369/A/2023 din 27 septembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, a fost amis apelul declarat de CAMERA DEPUTAŢILOR împotriva încheierii de şedinţă din 9 septembrie 2021 şi împotriva sentinţei civile nr. 704 din 24 martie 2023 ale Tribunalului Cluj, pronunţate în dosar nr. x/2021, care au fost schimbate în parte, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Secretariatul General al Camerei Deputaţilor şi respingerii acţiunii faţă de acest pârât; ca urmare a admiterii excepţiei.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile încheierii şi ale sentinţei apelate.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de SENATUL ROMÂNIEI împotriva aceleiaşi sentinţe.

În cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2024, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor, pronunţarea unei hotărâri prin care să fie obligat pârâtul la plata sumelor de 27.731,62 RON reprezentând dobânda legală penalizatoare aplicată indemnizaţiei pentru limită de vârstă datorate de pârât pentru perioada martie 2021- iunie 2022, calculată de la data scadenţei obligaţiei de plată la data plăţii efective şi 32.499,94 RON reprezentând actualizarea cu rata inflaţiei a sumelor datorate cu titlu de indemnizaţie pentru limită de vârstă pentru aceeaşi perioadă.

Prin sentinţa civilă nr. 3831 din 22 mai 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte acţiunea, a dispus obligarea pârâtului la plata sumei rezultând din actualizarea debitului principal reprezentând indemnizaţie pentru limită de vârstă aferentă perioadei martie 2021- iunie 2022 cu rata inflaţiei precum şi a dobânzii legale penalizatoare aferente, ce se va calcula de la data de 27.09.2023, data pronunţării deciziei civile 1369/A/2023 a Curţii de Apel Cluj şi până la data plăţii efective (8.02.2024). A respins acţiunea ca nefondată în rest şi, în temeiul art. 453 C. proc. civ., a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 2937 din 3 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosar nr. x/2024, a cărei revizuire se solicită, au fost respinse apelurile declarate de apelantul-pârât Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi de apelantul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3831 din 22 mai 2024, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări, ca nefondate.

Analizând comparativ litigiile (dosar nr. x/2021 şi dosar nr. x/2024), reiese că nu este îndeplinită condiţia identităţii de obiect şi cauză, astfel că efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, invocat de revizuent, nu poate fi valorificat.

Din perspectiva efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, Înalta Curte va examina, în cadrul prezentei decizii, împrejurarea dacă cerinţa identităţii de părţi este întrunită.

Astfel, din analiza hotărârilor pronunţate în dosarul nr. x/2024, invocate de revizuent, cu privire la care aceasta opune puterea de lucru judecat a aspectelor dezlegate, se constată că a avut calitate de reclamant B., pârât fiind SENATUL ROMÂNIEI.

De asemenea, în dosarul nr. x/2024, a avut calitate de reclamant C., iar de pârât, PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR.

În al doilea litigiu, soluţionat prin decizia civilă nr. 2937 din 3 iulie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a cărei revizuire se solicită, calitate de părţi au avut A. şi PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR.

Aşadar, litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice nu s-au derulat între aceleaşi părţi.

Or, făcând distincţie între efectele hotărârii, în special efectul peremptoriu opus prin lucrul judecat, şi opozabilitatea ei, rezultă că revizuentul nu poate valorifica prin mijlocirea opozabilităţii, în favoarea sa, efectele lucrului judecat dedus dintr-o altă hotărâre judecătorească definitivă, opozabilă altor subiecţi de drept.

Revizuentul nu poate, aşadar, să valorifice în beneficiul său hotărâri judecătoreşti pronunţate în alte procese prin intermediul revizuirii - cale extraordinară de atac, care ocroteşte securitatea raporturilor juridice şi urmăreşte îndreptarea unor erori de drept, iar nu unificarea jurisprudenţei instanţelor.

Sub un ultim aspect, revizuentul a invocat în susţinerea cererii formulate, încălcarea efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat al considerentelor deciziei nr. 55 din 24 februarie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosar nr. x/2024 şi publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 259 din 25 martie 2025.

Sesizarea instanţei supreme în temeiul art. 519 şi urm. C. proc. civ. nu are loc în vederea soluţionării unui litigiu între două părţi aflate pe poziţii adverse şi nici în vederea realizării controlului judiciar, ci în scopul asigurării unei practici judiciare unitare, într-un cadru procesual particular, astfel că nu poate fi verificată niciuna din condiţiile care ar justifica retractarea hotărârii atacate cu revizuire pentru încălcarea autorităţii de lucru judecat.

În concluzie, revizuirea pentru hotărâri contradictorii presupune recunoaşterea preeminenţei chestiunii litigioase rezolvate, prin autoritatea de lucru judecat a hotărârii care o tranşează. Această hotărâre vizează, în toate cazurile, o situaţie juridică particulară, într-un raport juridic determinat. Nu au această valenţă hotărârile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procedurile de asigurare a unei practici unitare, care, deşi au ataşat atributul obligativităţii, sunt generate de nevoia de interpretare unitară a legii şi nu rezolvă o situaţie litigioasă determinată, ci una generală; de aceea, a invoca o astfel de decizie cu valenţa determinată de revizuent excedează sensul şi limitele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimatul PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR şi, constatând că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2937 din 3 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimatul PARLAMENTUL ROMÂNIEI - CAMERA DEPUTAŢILOR.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2937 din 3 iulie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2025.