Inadmissibility of revision for violation of res judicata where alleged contradictory judgments arose in the same proceedings

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2025

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 152/LP din 19 iunie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanţii-pârâţi A. S.A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 521 din 24 noiembrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimaţii-reclamanţi C., D., E., F., G., H., I. şi intimaţii-intervenienţi J., K., L., M., N., O. şi P.. Au fost respinse ca nefondate cererile de intervenţie în interesul alăturat apelanţilor.

Împotriva acestei decizii, P. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi 8 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuentul invocă faptul că, prin decizia atacată, instanţa a stabilit în mod eronat limitele devoluţiunii, pronunţându-se cu încălcarea acestor limite, respectiv asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau a dat mai mult decât s-a cerut.

Potrivit revizuentului, instanţa de apel, încălcând dispoziţiile art. 501 C. proc. civ., s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu au fost cerute, în condiţiile în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis, prin hotărârea de casare nr. 1421 din 13 iunie 2023, că numele şi prenumele sunt elemente de identificare aflate sub protecţia legală a dispoziţiilor privitoare la protecţia datelor cu caracter personal, tranşând în mod definitiv orice chestiune referitoare la necesitatea protejării datelor cu caracter personal.

În susţinerea motivului de revizuire reglementat de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a considerentelor hotărârii de casare nr. 1421 din 13 iunie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a stabilit definitiv că numele şi prenumele intră sub protecţia datelor cu caracter personal.

Potrivit revizuentului, nelegalitatea deciziei atacate vizează exclusiv faptul că instanţa a lărgit analiza asupra unor aspecte tranşate definitiv de Înalta Curte.

În susţinerea acestui argument, revizuentul arată că, prin hotărârea pronunţată în al doilea ciclu procesual, casarea s-a dispus nu ca urmare a aplicării greşite a legii, ci pe aspecte de procedură.

Concluzionează revizuentul în sensul că, din perspectiva aplicării şi interpretării dispoziţiilor legale, instanţa de recurs nu a apreciat că hotărârea atacată este nelegală, motiv pentru care, în al treilea ciclu procesual, instanţa de apel nu putea reveni asupra unor aspecte care nu au fost invalidate de Înalta Curte, considerentele instanţei de apel în cel de al doilea ciclu procesual cu privire la necesitatea protejării datelor cu caracter personal dobândind autoritate de lucru judecat.

Astfel, instanţa de apel a pronunţat hotărârea cu încălcarea autorităţii de lucru judecat a considerentelor deciziei de casare, prin care s-a stabilit în mod definitiv că numele şi prenumele acţionarilor persoane fizice sunt elemente aflate sub protecţia datelor cu caracter personal.

Intimaţii F., G., E., D., C. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea cererii, în principal ca neavenită, deoarece toate cererile de intervenţie accesorie, inclusiv cea formulată de revizuent au fost respinse, iar în subsidiar ca inadmisibilă, întrucât aspectele invocate puteau fi susţinute în apel. Pe fond, au solicitat respingerea cererii de revizuire şi obligarea revizuentului la plata cheltuielilor de judecată.

Revizuentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin decizia civilă nr. 99/LP din 18 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi în dosarul nr. x/2025, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a dispus trimiterea cauzei, având ca obiect revizuirea întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării.

Cererea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 23 iulie 2025.

Prin încheierea din 17 septembrie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a dispus amânarea judecării cauzei la 3 decembrie 2025, în vederea ataşării dosarelor nr. x/2017 şi nr. y/2017

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepţia, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că, în ceea ce priveşte revizuirea, cale extraordinară de atac, dispoziţiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile şi în condiţiile prevăzute în mod expres de lege.

În raport de susţinerile revizuentului, în sensul că decizia atacată contravine autorităţii de lucru judecat a deciziei de casare nr. 1421 din 13 iunie 2023, pronunţată în acelaşi dosar, Înalta Curte subliniază că invocarea normei de drept reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; să existe triplă identitate de elemente: părţi, obiect şi cauză, în ipoteza invocării efectul negativ al autorităţii de lucru judecat sau, să fie vorba despre litigii purtate între aceleaşi părţi, în cazul în care se invocă efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat dobândit de prima hotărâre judecătorească pronunţată între aceste părţi şi rămasă definitivă; hotărârile contradictorii să fi fost pronunţate nu în acelaşi proces, ci în procese diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, chiar dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunţat cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condiţiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuţie şi nu se cercetează chestiuni ce ţin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

În speţă, se constată că, prin cererea formulată, s-a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 152/LP din 19 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în dosarul nr. x/2017, invocându-se autoritatea de lucru judecat a considerentelor deciziei de casare nr. 1421 din 13 iunie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2017.

Prin urmare, se reţine că cele două hotărâri - atât hotărârea supusă revizuirii, cât şi cea faţă de care se pretinde contrarietatea - sunt pronunţate în cadrul aceluiaşi proces, în faze procesuale diferite.

Or, art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu are în vedere situaţia pronunţării a două hotărâri, în acelaşi proces, în stadii procesuale diferite ale acestuia, ci hotărâri pronunţate în procese diferite, în situaţia din speţă, această cerinţă nefiind îndeplinită.

Înalta Curte reaminteşte că raţiunea reglementării revizuirii prevăzută de textul evocat o constituie necesitatea de a se înlătura efectele cauzate de încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; aceeaşi raţiune există şi în ipoteza unor litigii succesive derulate între aceleaşi părţi, având obiect şi cauze diferite, dar când a doua hotărâre nesocoteşte autotitatea de lucru judecat al chestiunilor definitiv tranşate în primul litigiu (efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat). În atare situaţie executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depăşirea acestei situaţii creată de existenţa hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorităţii lucrului judecat.

În consecinţă, în cazul în care hotărârile considerate potrivnice sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în faze procesuale distincte, iar nu în dosare diferite, cererea de revizuire nu poate fi primită, problema existenţei unor astfel de hotărâri potrivnice punându-se numai atunci când acestea au fost pronunţate în dosare (procese) diferite.

Pentru aceste considerente, constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul P. împotriva deciziei civile nr. 152/LP din 19 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în dosarul nr. x/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul P. împotriva deciziei civile nr. 152/LP din 19 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2025.