Sanitation concession penalties upheld; further appeal inadmissible under Law No. 101/2016.

Şedinţa publică din data de 3 decembrie 2025

Asupra recursului de faţă, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi la 24 decembrie 2021, reclamanţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN şi UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN, reprezentată prin Primar, au chemat în judecată pârâta A. S.R.L., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acesteia la ducerea la îndeplinire a obligaţiilor contractuale stabilite prin contractul de concesiune nr. x/13.01.2019; la plata sumei de 141.858,47 RON cu T.V.A., ce reprezintă penalităţi de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiţiilor asumate prin contractul nr. x/13.01.2019, calculate în temeiul prevederilor contractuale, până la data de 30.09.2021, actualizate la zi până la data plăţii efective; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 29 din 4 octombrie 2023, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 141.858,47 RON, reprezentând penalităţi de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiţiei asumate prin contractul nr. x/13.01.2019 de delegare de gestiune a serviciului public de salubrizare al mun. Drobeta Turnu Severin, fiind respinsă în rest acţiunea.

Prin sentinţa nr. 1 din 10 ianuarie 2024, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanţi şi s-a dispus completarea dispozitivului sentinţei nr. 29 pronunţată în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Mehedinţi, în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 141.858,47 RON, reprezentând penalităţi de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiţiei asumate prin contractul nr. x/13.01.2019, calculate până la data de 30.09.2021, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

Prin decizia nr. 261 din 14 mai 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale, invocată de intimaţii-reclamanţi prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 46 din 25 iunie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale procesuale şi a declinat competenţa de soluţionare a apelurilor în favoarea secţiei a II-a Civile a Curţii de Apel Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Prin decizia nr. 4643 din 17 octombrie 2024, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

Prin decizia nr. 138 din 25 martie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă în dosar nr. x/2021, au fost admise apelurile declarate de reclamanţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN şi UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN împotriva sentinţei nr. 29 din 4 octombrie 2023 şi de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 29 din 4 octombrie 2023 şi a sentinţei nr. 1 din 10 ianuarie 2024, pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021.

Au fost schimbate în parte sentinţa nr. 29 din 4 octombrie 2023 şi sentinţa nr. 1 din 10 ianuarie 2024, în sensul că:

A fost obligată pârâta A. S.R.L. la ducerea la îndeplinire a obligaţiilor contractuale stabilite prin contractul de concesiune nr. x/13.01.2019, în sensul realizării investiţiilor asumate prin contract, respectiv achiziţionarea de coşuri stradale de gunoi similare cu cele existente, în număr de 300 bucăţi pentru primul an contractual şi a unui număr de 150 de bucăţi pentru cel de-al doilea an contractual.

A fost obligată pârâta la plata sumei de 133.363,03 RON, reprezentând penalităţi de întârziere pentru nerealizarea în termen a investiţiei asumate prin contractul nr. x/13.01.2019, calculate până la data de 30.09.2021, actualizate cu rata de inflaţie, la data plăţii efective.

A fost menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Pârâta A. S.R.L. a declarant recurs împotriva acestei decizii.

Un prim motiv de recurs vizează faptul că hotărârea a fost pronunţată de instanţă cu încălcarea regulilor de procedură aplicabile în materia probelor, instanţa de apel ignorând o parte a probelor administrate în soluţionarea cauzei, iar cele avute în vedere au fost nelegal apreciate de instanţă.

Astfel, instanţa a ignorat documentaţia de atribuire ce a stat la baza încheierii contractului, declaraţia martorului B., iar conţinutul probelor a fost denaturat, fiind suplimentat nelegal şi interpretat trunchiat.

Potrivit recurentei-pârâte, această modalitate de apreciere a probelor echivalează cu o denaturare a conţinutului înscrisurilor probatorii, dar şi cu o înlăturare implicită a probelor contrare, fără motivare, ceea ce atrage incidenţa motivului de recurs prevăut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă greşita aplicare a normelor de drept material incidente în speţă, arătând că în litigiul de faţă se solicită angajarea răspunderii civile contractuale, în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare stradală al municipiului Drobeta Turnu Severin nr. 2831/31.01.2019, încheiat cu Municipiul Drobeta Turnu Severin, în temeiul Legii nr. 100/2016, pe baza unei proceduri concurenţiale de licitaţie deschisă.

În acest sens, recurenta-pârâtă face trimitere la dispoziţiile art. 5 alin. (1) lit. n), art. 5 alin. (1) lit. w), art. 51 alin. (5), art. 51 alin. (7), art. 71 alin. (1), art. 73 alin. (1) din Legea nr. 100/2016, precum şi la art. 19 alin. (2) din H.G. nr. 867/2016, art. 21 alin. (2), art. 77 alin. (1) şi la art. 1 alin. (5) din H.G. nr. 867/2016, în raport de care concluzionează că analiza conţinutului obligaţiei sale de a achiziţiona coşuri stradale trebuie analizată prin raportare la conţinutul documentaţiei de atribuire şi la obligaţia autorităţii contractante de a-şi asuma răspunderea pentru modul în care respectiva documentaţie de atribuire a fost întocmită, lucru pe care instanţa de apel nu l-a făcut.

Intimatul-reclamant CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI DROBETA TURNU SEVERIN a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, întrucât criticile invocate nu se circumscriu motivelor de casare invocate, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

La 25 noiembrie 2025, recurenta-pârâtă a depus la dosar note de şedinţă, în combaterea excepţiei şi a apărărilor formulate prin întâmpinare, iar la 3 decembrie 2025, concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii recursului, susţinând că, în conflictul de competenţă, cu putere de lucru judecată s-a stabilit că litigiul este unul între profesionişti, care se judecă potrivit normelor de drept comun, nefiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului - având în vedere că aceasta primează excepţiei nulităţii, întrucât vizează legalitatea învestirii instanţei de recurs, iar în situaţia admiterii ei, soluţionarea excepţiei nulităţii va fi de prisos - Înalta Curte reţine următoarele:

Consacrat în art. 129 din Constituţie şi reglementat infraconstituţional în art. 457 C. proc. civ., principiul legalităţii căilor de atac, regulă fundamentală ce guvernează procesul civil, presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

În cauză, calea de atac exercitată nu este prevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.

Soluţionând conflictul de competenţă ivit, în etapa procesuală a apelului, între secţiile Curţii de Apel Craiova, respectiv secţia contencios administrativ şi fiscal şi secţia a II-a Civilă, din perspectiva competenţei materiale procesuale, Înalta Curte de Casaţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin decizia nr. 4643 din 17 octombrie 2024, a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia a II-a civilă.

În soluţionarea conflictului de competenţă, Înalta Curte a reţinut că litigiul a fost calificat de prima instanţă ca fiind unul între profesionişti, fiind întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 1.270 şi art. 1.350 C. civ., iar nu pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Asupra problemei de drept vizând competenţa materială procesuală şi specializată a instanţei învestite cu soluţionarea apelului, Înalta Curte s-a raportat la decizia nr. 40/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, precum şi la decizia pronunţată de aceeaşi instanţă, Completul competent să judece recursul în interesul legii, nr. 4/2023.

Contrar argumentelor recurentei-pârâte, nu se poate reţine că instanţa supremă a validat poziţia Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, în sensul că, în cauză, nu a fost aplicată Legea nr. 101/2016 şi că aceste considerente reprezintă parte integrantă a deciziei nr. 4643 din 17 octombrie 2024, având caracter definitiv şi obligatoriu.

Astfel cum reiese din decizia nr. 4643 din 17 octombrie 2024, Înalta Curte a arătat care sunt hotărârile ce au fost pronunţate de instanţele de judecată aflate în conflict de competenţă, expunând, în esenţă, considerentele acestora.

Ca atare, redarea argumentelor care au justificat pronunţarea deciziei nr. 46 din 25 iunie 2024 de către Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal nu poate conduce la concluzia că aceste considerente au fost validate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având caracter definitiv şi obligatoriu, câtă vreme analiza instanţei, în regulatorul de competenţă, a vizat competenţa materială procesuală, din perspectiva incidenţei în cauză a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte a concluzionat că litigiul a fost calificat de prima instanţă ca unul cu profesionişti, având ca obiect pretenţii, motiv pentru care, calea de atac trebuie soluţionată de un complet având aceeaşi competenţă materială procesuală şi specializată în litigii cu profesionişti din cadrul secţiei a II-a Civilă a Curţii de Apel Craiova.

Se impune a se observa că litigiul decurge din executarea contractului de concesiune nr. x/13.01.2019, intrând sub incidenţa Legii nr. 101/2016.

Chiar dacă temeiul de drept al pretenţiilor deduse judecăţii este reprezentat de dispoziţiile art. 194 C. proc. civ., art. 1.270 şi art. 1.350 C. civ., nu poate fi ignorat izvorul raporturilor juridice dintre părţi, care este reprezentat de contractul de concesiune nr. x/13.01.2019.

Or, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 - art. 1 alin. (1) şi (2), forma în vigoare la data de demarării litigiului, " (1) Prezenta lege reglementează remediile, căile de atac şi procedura de soluţionare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicţională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune, precum şi organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. (2) Prezenta lege se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

Articolul 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data demarării litigiului, dispune că "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul", iar art. 55 alin. (31) stabileşte că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (11) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanţa ierarhic superioară. Apelul este soluţionat de urgenţă şi cu precădere, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei".

Contrar argumentelor recurentei-pârâte, Înalta Curte arată că soluţionarea litigiului de secţia civilă a tribunalului şi respectiv, în apel, de secţia civilă a Curţii de Apel Craiova, respectă dispoziţiile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 redat mai sus, neexistând niciun temei legal în sensul susţinut de parte, cu privire la dreptul de a exercita calea de atac a recursului conform dispoziţiilor de drept comun.

Cum legea prevede că hotărârile pronunţate în primă instanţă în categoria de litigii căreia îi este subsumată prezenta cauză sunt supuse numai apelului, raportat la art. 483 alin. (2) teza finală şi la dispoziţiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., trebuie conchis că decizia atacată este definitivă.

Aşa fiind, cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ar fi de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 138 din 25 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 3 decembrie 2025.