Inadmissibility of appeal against refusal to take act of withdrawal of suit for lack of valid appeal by a party
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the appellant's petition for withdrawal of the suit and to reject the underlying appeal as inadmissible. The dispute arose from a simplified bankruptcy proceeding initiated by a creditor against a debtor, where the debtor’s majority shareholder attempted to suspend the sale of the debtor's assets via a presidential ordinance; the first-instance court had annulled the ordinance request for lack of representative capacity, and the Court of Appeal subsequently deemed the shareholder’s appeal inadmissible because they were not a party to the main proceedings and held that the debtor’s separate withdrawal request was invalid as it was not tied to a valid appeal by a party. The High Court ruled that the extraordinary remedy of appeal is not available for decisions regarding the withdrawal of a suit unless the lower court had already formally taken act of the withdrawal; since the Court of Appeal had explicitly rejected the withdrawal petition and the subsequent decision was a standard adjudication on admissibility rather than a constatation of withdrawal under Article 406(6) of the Code of Civil Procedure, the statutory precondition for filing a special appeal was not met, rendering the recourse inadmissible under the principle of legality of appeal routes.
Legislator headnote
AI generatedart. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, art. 997 C. proc. civ, art. 82 C. proc. civ, art. 405 alin. (5) C. proc. civ, art. 406 alin. (5) C. proc. civ, art. 406 alin. (6) din C. proc. civ; Inadmissibility of appeal against refusal to take act of withdrawal of suit for lack of valid appeal by a party: The dispute arose from a simplified bankruptcy proceeding initiated by a creditor against a debtor, where the debtor’s majority shareholder attempted to suspend the sale of the debtor's assets via a presidential ordinance; the first-instance court had annulled the ordinance request for lack of representative capacity, and the Court of Appeal subsequently deemed the shareholder’s appeal inadmissible because they were not a party to the main proceedings and held that the debtor’s separate withdrawal request was invalid as it was not tied to a valid appeal by a party. The High Court ruled that the extraordinary remedy of appeal is not available for decisions regarding the withdrawal of a suit unless the lower court had already formally taken act of the withdrawal; since the Court of Appeal had explicitly rejected the withdrawal petition and the subsequent decision was a standard adjudication on admissibility rather than a constatation of withdrawal under Article 406(6) of the Code of Civil Procedure, the statutory precondition for filing a special appeal was not met, rendering the recourse inadmissible under the principle of legality of appeal routes.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvisions explicitly cited in the operative part of the decision as the legal basis for dismissing the appeal as inadmissible.
Full text
Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la 19.06.2024, sub nr. x/2024, creditoarea Scule de Filetat S.A. a solicitat ca debitoarea A. să fie supusă procedurii simplificate de insolvenţă.
Prin sentinţa civilă intermediară nr. 225 din 3 decembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, judecătorul sindic a admis cererea formulată de către creditoarea Scule de Filetat S.A. împotriva debitoarei A. şi, în temeiul dispoziţiilor art. 71 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, a dispus deschiderea procedurii simplificate de faliment împotriva debitoarei A. şi a desemnat lichidator judiciar provizoriu pe B..
Prin cererea de ordonanţă preşedinţială formulată la 25.06.2025, înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia a II-a civilă sub nr. x/2024/a4, reclamanta A., reprezentată de asociatul majoritar C. (deţinător al unui procent de 95% din capitalul social), în contradictoriu cu pârâta B.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei A., şi pârâta Scule de Filetat S.A., în calitate de unic creditor declarat, a solicitat instanţei suspendarea provizorie, de urgenţă şi fără citarea părţilor, a procedurii de vânzare prin negociere directă a imobilului (teren în suprafaţă de 1.725 mp şi construcţie C1), proprietatea A., situat în Mamaia, judeţul Constanţa, înscris în CF nr. x, derulată de lichidatorul B.. în procedura insolvenţei debitoarei A., care face obiectul dosarului nr. x/2024, până la soluţionarea definitivă a apelului formulat de către debitoare împotriva încheierii nr. 225/2024 privind deschiderea procedurii de insolvenţă, a contestaţiei împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi a contestaţiei împotriva tabelului preliminar şi a celui definitiv de creanţe.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 997 C. proc. civ., coroborate cu prevederile Legii nr. 85/2014 şi ale C. civ. (art. 210).
Pârâta Scule de Filetat S.A., prin administrator, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat anularea cererii de ordonanţă preşedinţială, invocând excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a C., conform art. 82 C. proc. civ.. Totodată, a invocat şi excepţia inadmisibilităţii cererii, motivat de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 997 C. proc. civ. privind ordonanţa preşedinţială, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ambelor pârâte. În subsidiar, a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În motivare, a arătat că prin sentinţa civilă nr. 225/03.12.2024 a Tribunalului Galaţi (definitivă) s-a deschis procedura simplificată a falimentului împotriva A., iar în conformitate cu dispoziţiile art. 85 alin. (4) şi art. 64 lit. b) din Legea 85/2014, dreptul de administrare şi reprezentare al debitorului revine lichidatorului judiciar, în speţă, B.., şi nu societăţii C.
Pârâta B.. a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii.
La termenul de judecată din data de 02 iulie 2025, judecătorul sindic a pus în discuţia părţilor excepţiile invocate şi a reţinut cauza spre soluţionare pe aceste excepţii.
Prin sentinţa civilă nr. 208 din 2 iulie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Galaţi, secţia a II-a Civilă a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii, invocată de pârâtul B. prin întâmpinare şi, pe cale de consecinţă, a anulat cererea având ca obiect ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A., prin reprezentant C., în contradictoriu cu pârâţii B.., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei A., şi Scule de Filetat S.A. Totodată, instanţa a obligat pe semnatarul cererii, C., la plata sumei de 5000 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către pârâta Scule de Filetat S.A.
Împotriva acestei sentinţe, C., în calitate de asociat majoritar al societăţii A.-în faliment, a declarat apel, solicitând anularea hotărârii apelate şi admiterea cererii de ordonanţă preşedinţială aşa cum a fost formulată.
În esenţă, apelanta a arătat că, prin cererea modificatoare şi răspuns la întâmpinare, înregistrată la data de 27.06.2025, în termen, s-a modificat, completat şi clarificat cadrul procesual, în sensul că au fost indicate părţile procesului, respectiv: C. şi A. reprezentată de asociatul unic C. (în calitate de reclamante), în contradictoriu şi cu pârâta A. - în faliment, prin lichidator judiciar B.., argumentându-se suplimentar necesitatea promovării demersului judiciar.
A mai arătat că, la primul termen la care părţile au fost legal citate, respectiv la termenul de judecată din data de 02.07.2025, pârâta nu s-a opus cererii modificatoare. Cu toate acestea, instanţa de fond în mod nelegal a anulat cererea de ordonanţă preşedinţială admiţând o altă excepţie, respectiv excepţia calităţii de reprezentant a semnatarului cererii.
Apelanta a apreciat că soluţia este nelegală şi se impune a fi anulată, întrucât instanţa a ignorat cererea modificatoare a cadrului procesual în privinţa părţilor şi nu a pus-o în discuţia părţilor.
Prin întâmpinare, pârâta Scule de Filetat S.A. a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de apel, C., solicitând anularea cererii de apel în temeiul art. 82 C. proc. civ.. A mai invocat şi excepţia inadmisibilităţii apelului deoarece a fost formulat de o persoană juridică ce nu este parte în proces, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea apelului ca nefondat. De asemenea, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive şi inadmisibilitatea cererii de ordonanţă preşedinţială prin care se încearcă anularea efectelor unei sentinţe judecătoreşti definitive.
La 13 august 2025, apelanta C. a depus în nume propriu şi în numele A. o cerere de renunţare la judecată prin care a solicitat să se ia act de faptul că ambele societăţi înţeleg să renunţe în această fază procesuală la cererea de chemare în judecată (a cererii de ordonanţă preşedinţială) care face obiectul dosarului nr. x/2024, cu aplicarea art. 405 alin. (5) C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 186/2025 din 20 august 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a respins ca nefondate excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de apel şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Scule de Filetat S.A.
A admis excepţia inadmisibilităţii apelului formulat de C., în calitate de asociat majoritar al A. şi a respins ca inadmisibil apelul formulat de C., în calitate de asociat majoritar al A., împotriva sentinţei civile nr. 208/02.07.2025 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2024.
Totodată, a respins ca nefondată cererea de renunţare la judecată formulată de C. în calitate de reprezentant al A.
Împotriva acestei decizii, apelanta C. a formulat recurs atât în nume propriu, cât şi în numele A., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ., să se ia act de renunţarea la cererea de chemare în judecată şi să se anuleze hotărârea pronunţată în cauză, respectiv sentinţa civilă nr. 208/02.07.2025 pronunţată de Tribunalul Galaţi în acelaşi dosar; cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivare, după expunerea parcursului procesual, recurentele au susţinut că decizia recurată este nelegală întrucât a fost pronunţată cu nesocotirea dispoziţiilor art. 406 alin. (1)-(5) C. proc. civ.
Evocând dispoziţiile art. 406 alin. (1) şi alin. (5) din C. proc. civ., recurentele au arătat că renunţarea la judecată este o expresie a principiului disponibilităţii şi un act procesual de desistare cu caracter unilateral, prin care reclamantul renunţă la exercitarea mijloacelor procesuale pe care le-a pus în mişcare, începând cu momentul formulării cererii de chemare în judecată, întrerupând parcursul procesual care se putea derula până la o posibilă realizare a drepturilor şi intereselor sale legitime.
Totodată, au arătat că, întrucât renunţarea la judecată s-a făcut în faza apelului, în condiţiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de apel trebuia să ia act de renunţare şi să anuleze în tot hotărârea pronunţată în cauză, respectiv sentinţa civilă nr. 208/2025 pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Cu toate acestea, susţin că instanţa de apel a procedat în mod greşit la continuarea judecării cauzei, soluţionând apelul formulat în cauză.
Prin urmare, consideră că, întrucât s-a renunţat în apel la judecata cererii de chemare în judecată, instanţa de apel trebuia să admită apelul, indiferent cine l-a exercitat, să anuleze în tot sentinţa atacată şi să respingă cererea de chemare în judecată.
În concluzie, recurentele au reiterat solicitarea de casare a hotărârii recurate şi, în rejudecare, în aplicarea art. 406 alin. (5) C. proc. civ., să se ia act de renunţarea reclamantelor la cererea de chemare în judecată, iar, pe cale de consecinţă, să se anuleze sentinţa civilă nr. 208/2025, pronunţată de Tribunalul Galaţi.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă B.., lichidator judiciar al debitoarei A., a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.
În motivarea excepţiei formulate, intimata a arătat că, deşi art. 406 alin. (6) din C. proc. civ. dispune că renunţarea la judecată se constată printr-o hotărâre supusă recursului, în speţă nu este incidentă această ipoteză legală deoarece cererea de renunţare la judecată, neavând acordul tuturor părţilor din proces, a fost respinsă, iar instanţa de apel a soluţionat apelul în fond printr-o hotărâre definitivă, împotriva căreia nu se mai poate declara calea de atac a recursului.
Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă B.., lichidator judiciar al debitoarei A., urmează a o admite pentru considerentele ce succed:
În cauză, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 186/2025 din 20 august 2025, prin care Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă a admis excepţia inadmisibilităţii apelului formulat de C., în calitate de asociat majoritar al A., şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibil apelul formulat de C., în calitate de asociat majoritar al A., împotriva sentinţei civile nr. 208/02.07.2025 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. x/2024, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi B.. lichidator judiciar al debitoarei A. şi Scule de Filetat S.A.
Totodată, a respins ca nefondată cererea de renunţare la judecată formulată de C., în calitate de reprezentant al A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale a fost formulată de A. prin reprezentant C., iar cererea de apel a fost formulată de o persoană (C.) care nu a fost parte la fond.
Referitor la cererea de renunţare la judecată formulată de C., în calitate de reprezentant al A., instanţa a respins-o ca nefondată, cu motivarea că această parte nu a formulat cerere de apel împotriva sentinţei nr. 208/02.07.2025, apel declarând numai C. în nume propriu.
Prin urmare, Curtea a apreciat că, neînvestind instanţa de control judiciar cu o cerere de apel, reclamanta a achiesat tacit la hotărârea instanţei de fond, potrivit dispoziţiilor art. 463 C. proc. civ., astfel încât a considerat că aceasta nu mai poate formula nicio cerere, inclusiv de renunţare la judecată, în faţa instanţei de apel în afara cadrului procesual stabilit deja.
Din analiza considerentelor care au stat la baza soluţiei pronunţate reiese că instanţa de apel nu a putut lua act de cererea de renunţare la judecată întrucât cererea de apel a fost formulată de o persoană (C. în nume propriu/asociat majoritar al debitoarei A.) care nu a fost parte la fond.
Recurentele critică decizia instanţei de apel din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a dispoziţiilor art. 406 alin. (1) şi alin. (5) C. proc. civ., exprimându-şi nemulţumirea sub aspectul că, în loc să ia act de renunţare, instanţa de apel în mod greşit a procedat la soluţionarea excepţiilor invocate şi a apelului.
Potrivit art. 406 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ.:
"(1) Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţă de judecată, fie prin cerere scrisă.
(5) Când renunţarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanţa va lua act de renunţare şi va dispune şi anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunţate în cauză.
(6) Renunţarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanţa ierarhic superioară celei care a luat act de renunţare. Când renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă."
Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 406 alin. (1), (5) şi (6) C. proc. civ., rezultă că reclamantul poate renunţa la judecată atât în faţa instanţei de fond, cât şi în apel sau în căile extraordinare de atac, în oricare dintre aceste situaţii hotărârea prin care se constată renunţarea la judecată fiind supusă căii de atac a recursului, cu excepţia situaţiei în care renunţarea are loc în faţa unei secţii a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, când hotărârea este definitivă.
Instanţa supremă reţine că prevederile art. 406 C. proc. civ. au caracter special şi derogator în materia căilor de atac, fiind aplicabile cu caracter prioritar, în temeiul principiului specialia generalibus derogant (regulile speciale derogă de la cele generale), pentru hotărârile prin care se constată renunţarea la judecată.
Prin urmare, deşi, în speţă, cererea de renunţare la judecată s-a făcut în apel, nu ne aflăm în ipoteza unei renunţări la judecată constatate printr-o hotărâre judecătorească pentru a fi deschisă calea extraordinară de atac a recursului, potrivit art. 406 alin. (6) C. proc. civ., întrucât instanţa nu a luat act de renunţare.
Fiind, aşadar, operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 129 din Constituţia României şi de art. 457 din C. proc. civ., faţă de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentele C. şi A. împotriva deciziei civile nr. 186/2025 din 20 august 2025 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantele C. şi A. împotriva deciziei civile nr. 186/2025 din 20 august 2025 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia a II-a civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 decembrie 2025.