Appeal against contract rescission annulled for failure to develop cassation grounds; incidental appeal void for lack of effect

Şedinţa publică din data de 21 ianuarie 2026

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2022 pe rolul Tribunalului Maramureş, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună: în principal, rezoluţiunea contractului încheiat între părţi, materializat prin oferta şi factura nr. x, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului prin restituirea prestaţiilor executate, respectiv obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 90.000 euro şi a sumei de 820.27 RON, cu consecinţa corelativă a restituirii bunurilor livrate şi recepţionate; în subsidiar, rezoluţiunea parţială a contractului încheiat între părţi, materializat prin oferta şi factura nr. x, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului prin restituirea prestaţiilor executate până la acest moment, respectiv obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumei de 69.000 euro, precum şi a sumei de 820.27 RON; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea reconvenţională formulată la 14 iulie 2022, pârâta B. S.R.L. a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să se constate intervenite condiţiile impreviziunii contractuale, prevăzute de art. 1271 C. civ. în ceea ce priveşte elementul referitor la preţul transportului mărfii din China şi să dispună adoptarea condiţiilor vânzării dintre aceasta şi reclamantă, la condiţiile actuale ale pieţei de transport a echipamentelor agabaritice din China în România şi plata de către A. S.R.L. a diferenţelor pentru costul de transport al echipamentului MT-L2040FR-Enclosed Fiber Laser Cutting Machine, ce fac obiectul ofertei şi facturii nr. x, de la producătorul C., cu sediul în D., E., F., C., China, în România, ce vor fi stabilite de către instanţă în urma administrării probatoriului în cauză; iar în subsidiar, a solicitat respingerea în totalitate a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantă, astfel cum a fost formulată.

Prin încheierea de şedinţă din 30.05.2023, instanţa a constat că în temeiul art. 38 C. proc. civ. şi art. 237 indice 1 din Legea nr. 31/1990 a operat transmiterea calităţii procesuale în favoarea administratorului societăţii lichidate, G., care a fost introdus în cauză în calitate de pârât.

Prin încheierea de şedinţa publică din 12.09.2023 s-a dispus respingerea cererii de modificare a acţiunii introductive ca fiind tardiv formulată. S-a anulat ca netimbrată cererea reconvenţională formulată de pârâtă, raportat la împrejurarea că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite.

Prin sentinţa civilă nr. 792 din 02.07.2024 pronunţată de Tribunalul Maramureş s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei B. S.R.L. S-a respins acţiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., ca rămasă fără capacitate procesuală de folosinţă. S-a respins acţiunea formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul G., ca neîntemeiată. A. S.R.L. a fost obligată la plata către pârâtul G. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei civile nr. 792 din 02.07.2024 pronunţată de Tribunalul Maramureş şi a încheierii din 12.09.2023 a declarat apel A. S.R.L.

G., a formulat apel incident împotriva încheierilor din 30.05.2023, 12.09.2023, 07.11.2023, 30.01.2024, 26.03.2024, 21.05.2024, 18.06.2024 şi a sentinţei civile nr. 792/02.07.2024 pronunţate de Tribunalul Maramureş.

Prin decizia civilă nr. 177/2025 din 18 martie 2025, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă a admis apelul principal formulat de A. S.R.L. şi apelul incident formulat de G. împotriva încheierii de şedinţă din 30.05.2023 şi a încheierii de şedinţă din 12.09.2023, ambele pronunţate de Tribunalul Maramureş, pe care le-a schimbat în parte, în sensul că la data de 04.04.2023 reclamanta A. S.R.L. a formulat în termen o modificare a cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâtul G., care nu are calitatea de succesor în drepturi şi obligaţii a societăţii B. S.R.L. A fost respins apelul principal şi apelul incident formulat împotriva sentinţei civile nr. 792/02.07.2024 şi a încheierilor de şedinţă din 07.11.2023, 30.01.2024, 26.03.2024, 21.05.2024 şi 18.06.2024, toate pronunţate de Tribunalul Maramureş care au fost păstrate în întregime. A fost obligată A. S.R.L. la plata către G. a sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată parţiale în apel şi compensează între părţi cheltuielile de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă fiecăruia dintre apelurile admise.

Împotriva acestei decizii, A. S.R.L. a declarat recurs principal, iar G. a declarant recurs incident.

Motivele de recurs formulate de A. S.R.L. sunt, în esenţă, următoarele:

Recurenta susţine că decizia atacată este nelegală doar în ceea ce priveşte soluţia de respingere a apelului principal formulat de acesta împotriva sentinţei, respectiv în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii introductive formulată de A. S.R.L. În acest sens, autoarea căii de atac expune ample argumente referitoare situaţia de fapt şi istoricul contractual dintre părţi.

În continuare, recurenta-reclamantă redă prevederile art. 1240, art. 1650 alin. (1), art. 1270, art. 1271 alin. (1), art. 1350, art. 1549 alin. (1), art. 1551 alin. (1) C. civ. şi concluzionează că societatea pârâtă nu şi-a executat obligaţia principală de predare a bunului care a stat la baza încheierii contractului dintre părţi. Potrivit recurentei, bunurile livrate de către societatea pârâtă, respectiv aparatul MT-W1000P şi maşina portabilă tip laser 4000w nu pot fi utilizate independent de aparatul de bază MT-L2040FR, fiind prcatic neutilizabile de către societatea recurentă în această modalitate de livrare parţială. În opinia recurentei, sunt incidente condiţiile cerute de dispoziţiile legale în vederea rezoluţiunii contractului.

Totodată, autoarea căii de atac susţine că societatea recurentă este îndreptăţită a solicita repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului şi restituirea sumei totate achitate, respectiv suma de 90.000 euro şi a sumei de 820,27 RON, achitată cu titlu de transport al bunurilor livrate. Recurenta evocă dispoziţiile art. 1554 alin. (1), art. 1635 C. civ. şi face trimitere la înscrisuri, respectiv notificarea transmisă la data de 27.08.2021 şi factura nr. x.

În opinia recurentei, rezultă cu claritate din documentele depuse la dosarul cauzei faptul că atitudinea recurentului-pârât în cadrul raporturilor comerciale dintre părţi nu a fost una corespunzătoare.

În drept, recurenta-reclamantă a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal ca nefondat.

Motivele de recurs formulate de G. sunt, în esenţă, următoarele:

Recurentul-pârât susţine că instanţa de apel a încălcat prevederile art. 204 C. proc. civ., referitor la modificarea de acţiune. Totodată, susţine că decizia atacată conţine motive contradictorii.

În drept, recurentul-pârât a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu a depus întâmpinare la recursul incident.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), excepţia nulităţii recursului principal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs".

Astfel, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia.

Înalta Curte reţine că susţinerile prin care se invocă aplicarea greşită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Deşi sunt indicate prevederile art. 1240 (formele de exprimare a consimţământului), art. 1270-1271 (efectele contractului), art. 1350 (răspunderea contractuală), art. 1549 alin. (1) (dreptul la rezoluţiune sau reziliere), art. 1551 alin. (1) (reducerea prestaţiilor), art. 1554 alin. (1) (efectele rezoluţiunii şi ale rezilierii), art. 1635 (restituirea pretaţiilor), art. 1650 alin. (1) C. civ. (contractul de vânzare), din expunerea argumentelor evocate de recurentă şi trimiterile la probele administrate, rezultă cu evidenţă că se readuc în discuţie chestiuni de fond care depăşesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, Înalta Curte reţine că argumentele recurentei-reclamante cu privire la situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel şi trimiterea la înscrisurile aflate la dosarul cauzei (notificare, factură) nu pot fi analizate în această cale extraordinară de atac. Administrarea probatoriului şi stabilirea situaţiei de fapt este atributul instanţei devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluţiei cu normele de drept aplicabile.

Totodată, critica prin care se arată că din documentele depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că atitudinea recurentului-pârât în cadrul raporturilor comerciale dintre părţi nu a fost una corespunzătoare, vizează aspecte de netemeinicie, recurenta expunând situaţia de fapt şi făcând trimitere la mijloacele de probă administrate. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei.

Instanţa supremă reţine că nu se poate proceda la o devoluare a fondului cauzei şi la o reevaluare a probatoriului administrat de instanţa devolutivă pentru a se stabili o altă situaţie de fapt cu privire la cauzele şi împrejurările în care a intervenit încălcarea obligaţiei contractuale. Este de amintit că instanţa de apel, ca instanţă devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce priveşte probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate, prin reevaluarea situaţiei de fapt.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că a fost indicat formal la finalul cererii de recurs, fără ca recurenta-reclamantă să expună argumente pentru motivul de recurs invocat.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 177/2025 din 18 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Faţă de faptul că recursul principal va fi anulat, instanţa supremă constată că în raport de prevederile art. 491 C. proc. civ., coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., recursul incident declarat de recurentul-pârât G. este rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 177/2025 din 18 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurentul-pârât G. împotriva deciziei civile nr. 177/2025 din 18 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 ianuarie 2026.