Labor contract suspension compensation and res judicata effects of criminal proceedings under Article 509(1)(8) Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la data de 30.10.2024 pe rolul Tribunalului Vrancea, secţia I civilă sub nr. x/2024, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale (A.F.I.R.), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată, să dispună obligarea pârâtei la despăgubiri reprezentând salariul actualizat, mărit, indexat, plus dobânda legală şi drepturile de care reclamanta a fost privată pe perioada suspendării contractului de muncă, 27.12.2022 - 12.08.2024.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 52 alin. (2) Codul muncii.

Prin sentinţa civilă nr. 12/2025 din 21 ianuarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Vrancea, secţia I Civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., şi a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri cuvenite conform art. 52 alin. (2) din Codul muncii începând cu data de 27.12.2022 şi până la 11.08.2024 (inclusiv), despăgubiri egale cu salariul şi celelalte drepturi de care reclamanta a fost lipsită pe acest interval de timp ca urmare a suspendării contractului de muncă, precum şi dobânda legală penalizatoare aplicată cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantei, calculată începând cu data de 12.08.2024 şi până la efectiva achitare a despăgubirilor.

2. Împotriva acestei sentinţe pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Regionale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a declarat apel, solicitând schimbarea sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 258/2025 din 10 aprilie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul formulat de apelantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, împotriva sentinţei civile nr. 12/21.01.2025 pronunţate de Tribunalul Vrancea, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

3. Împotriva acestei decizii, la 7 mai 2025, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ., susţinând că decizia civilă 258/10.04.2025 a Curţii de Apel Galaţi este nelegală, deoarece s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale 11/18.01.2024 a Tribunalului Brăila prin care s-a dispus încetarea procesului penal faţă de A. şi obligarea la despăgubiri civile.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale la 09.05.2025, sub nr. x/2025.

Prin decizia civilă nr. 458/2025 din 10 iulie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

4. Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei şi, în rejudecare, admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei şi respingerea apelului ca neîntemeiat.

După ce a reprodus conţinutul cererii de revizuire, astfel cum a fost completată, în motivare, recurenta a susţinut că în mod nelegal instanţa a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, sens în care a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 C. proc. civ.

Detaliind, recurenta a reprodus în integralitate ceea ce a susţinut în cadrul concluziilor scrise depuse în dosarul de revizuire, arătând, sub un prim aspect, că, potrivit actualului C. proc. civ., nu mai este necesară condiţia triplei identităţi de obiect, părţi şi cauză, sens în care menţionează că, în procesul penal finalizat cu sentinţa penală 11/2024 a Tribunalului Brăila, părţi au fost A. şi A.F.I.R. ca parte civilă, acestea fiind şi părţile din prezentul litigiu de muncă, fiind irelevant că au mai existat şi alte părţi în procesul penal.

De asemenea, consideră ca fiind irelevant faptul că obiectele celor două cauze sunt diferite, întrucât contează considerentele celor două hotărâri prin care s-a dezlegat diferit aceeaşi problemă de drept.

Or, în opinia recurentei, această condiţie este îndeplinită, întrucât, prin sentinţa penală 11/2024 a Tribunalului Brăila nu s-a stabilit o vinovăţie penală şi nici o vinovăţie civilă a inculpatei legată de atribuţiile de serviciu (stabilirea unei alte vinovăţii fiind irelevantă, în opinia sa).

În schimb, recurenta arată că, prin decizia civilă 258/2025 a Curţii de Apel Galaţi s-a stabilit că nu ar fi "nevinovată" în sensul art. 52 alin. (2) din Codul Muncii.

Prin urmare, faţă de aceste motive, recurenta consideră că cererea de revizuire era admisibilă, iar pe fondul cererii aceasta trebuia admisă pentru argumentele prezentate în cuprinsul cererii.

Astfel, nefiind stabilită o condamnare a sa din punct de vedere penal şi nefiind stabilit nici că şi-ar fi încălcat atribuţiile de serviciu, consideră că trebuiau să-i fie acordate despăgubirile prevăzute de art. 52 alin. (2) din Codul Muncii, sens în care a făcut trimitere şi la paragraful 71 din decizia 35/15.05.2023, pronunţată de a Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

La 16 octombrie 2025, intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale-Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale-A.F.I.R. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Având în vedere că, prin cererea de recurs, autoarea a reluat practic susţinerile formulate prin concluziile scrise depuse în calea de atac a revizuirii sub aspectul admisibilităţii căii de atac, dată fiind soluţia pronunţată asupra cererii de revizuire, instanţa de recurs va proceda la verificarea deciziei atacate raportat la soluţia şi considerentele care au stat la baza emiterii acesteia.

Pe calea revizuirii, autoarea căii de atac a solicitat anularea deciziei nr. 258 din 10 aprilie 2025 a Curţii de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost schimbată în tot sentinţa apelată care a obligat intimata-pârâtă să plătească reclamantei despăgubiri cuvenite conform art. 52 alin. (2) din Codul muncii începând cu data de 27.12.2022 şi până la 11.08.2024 (inclusiv), în sensul că, în rejudecare, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată, deoarece, în accepţiunea autoarei căii de atac, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a sentinţei penale nr. 11/18.01.2024 a Tribunalului Brăila (rămasă definitivă prin decizia penală a 760/A/25.06.2024 a Curţii de Apel Galaţi) prin care s-a dispus încetarea procesului penal faţă de autoarea revizuirii.

Cu alte cuvinte, revizuenta consideră că efectul puterii de lucru judecat al hotărârii penale s-a extins şi asupra efectelor civile ale situaţiei deduse judecăţii, întrucât, prin respectiva sentinţă penală, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei, nefiind, aşadar, reţinută vinovăţia acesteia.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., "revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Prin reglementarea acestui motiv de revizuire s-a urmărit crearea unei posibilităţi de rezolvare a situaţiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze şi neobservându-se existenţa lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri definitive potrivnice, aceste prevederi procedurale reprezentând un remediu procesual pentru situaţia nesocotirii autorităţii de lucru judecat a unei hotărâri, însă, pentru a fi incident motivul de revizuire menţionat, se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiţii.

Astfel, este necesar să existe hotărâri definitive potrivnice şi, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Această condiţie se aplică în mod corespunzător şi în cazul invocării efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat, pentru admisibilitatea revizuirii fiind necesar să nu se invocat în procesul finalizat cu hotărârea a cărei revizuire se solicită acordarea eficienţei cuvenite efectului pozitiv al autorităţii lucrului judecat ori, deşi s-a solicitat, instanţa să fi omis să se pronunţe. Dimpotrivă, în ipoteza în care această excepţie a fost invocată în faţa instanţei, fiind analizată şi respinsă de către instanţă, această statuare intră ea însăşi în autoritatea lucrului judecat, iar raţionamentul şi soluţia instanţei nu pot face obiect al revizuirii.

Dintre aceste cerinţe, pentru cauza dedusă judecăţii, prezintă interes cea privind tranşarea, în cel de-al doilea litigiu (procesul civil privind acordarea despăgubirilor şi a drepturilor de care a fost privată reclamanta pe perioada suspendării contractului de muncă în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită) a efectelor sentinţei penale nr. 11/18.01.2024, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul penal nr. x/2022, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 760/A/25.06.2024 a Curţii de Apel Galaţi.

Astfel, din lecturarea deciziei din apel (258/2025 din 10 aprilie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024), atacată cu revizuire, în esenţă, instanţa a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 11/18.01.2024 a Tribunalului Brăila, rămasă definitivă prin Decizia nr. 760/25.06.2024 a Curţii de Apel Galaţi, s-a dispus încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei, însă, în ceea ce priveşte latura civilă, inculpaţii B. şi A. au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile suma de 160.001,78 RON reprezentând finanţare nerambursabilă precum şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente.

De asemenea, s-a mai arătat că, în considerentele respectivei sentinţe, s-a reţinut că faptele ilicite există, au fost comise de inculpaţi cu vinovăţie - intenţie directă, există prejudiciu şi există legătură de cauzalitate, astfel încât nu se poate reţine că prin soluţia pronunţată în dosarul penal s-a constatat nevinovăţia intimatei (recurenta din cauza pendinte - n.n).

În plus, s-a mai arătat că angajatorul avea dreptul să dispună suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa sa, drept recunoscut de lege, oportunitatea aplicării acestor prevederi fiind lăsată strict la aprecierea angajatorului, cu condiţia trimiterii în judecată a angajatului pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută şi că acesta nu a fost în culpă când a emis decizia de suspendare, decizie legală şi temeinică, aşa cum s-a reţinut prin hotărâre judecătorească definitivă.

În consecinţă, instanţa de apel a reţinut că, în cauză nu se identifică nici situaţia de constatare a nevinovăţiei angajatei al cărei raport de muncă a fost suspendat şi nici o faptă ilicită săvârşită cu vinovăţie de angajator, conduita acestuia fiind în limitele exercitării cu bună credinţă a dreptului de a dispune suspendarea contractului de muncă până la soluţionarea definitivă a dosarului penal privind fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută.

Analizând şi decizia recurată, Înalta Curte constată că, deşi instanţa de revizuire a reţinut că, în cadrul dosarului x/2024 (în care s-a pronunţat decizia a cărei revizuire se solicită) nu s-a invocat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte apreciază că efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al sentinţei penale menţionate a fost analizat de instanţele devolutive în dosarul nr. x/2023, deşi nu a fost invocat ca atare.

De altfel, însăşi instanţa de revizuire a reţinut la pagina 4 a deciziei recurate că:

"În cauza de faţă, aşa cum lesne se poate observa şi cum rezultă din considerentele deciziei civile, instanţa de apel a analizat cauza prin raportare la sentinţa penală, şi nu numai din perspectiva dreptului muncii, şi chiar în lipsa invocării încălcării efectului pozitiv al autorităţii de lucru judecat, denumit ca atare. Din lectura considerentelor deciziei civile a cărei revizuire se solicită, rezultă că instanţa de control judiciar a dat eficienţa juridică cuvenită atât considerentelor cât şi dispozitivului sentinţei penale din perspectiva ambelor sale laturi, penală şi civilă, considerentele deciziei nefiind în contradicţie cu niciunul din considerentele senţinei penale. Prin urmare, nu s-ar putea identifica o încălcare a autorităţii de lucru judecat a considerentelor sentinţei penale, nici a celor ce materializează analiza laturii penale şi nici a celor ce descriu latura civilă, cele două hotărâri nefiind potrivnice sub niciun aspect."

Prin urmare, dincolo de faptul că, potrivit art. 1365 C. civ., "instanţa civilă nu este legată de dispoziţiile din hotărârea penală definitivă de achitare sau de încetare a procesului penal în ceea ce priveşte existenţa prejudiciului ori a vinovăţiei autorului faptei ilicite", astfel că, în aceşti parametri, nu s-ar putea pune problema încălcării autorităţii de lucru judecat, având în vedere că scopul revizuirii întemeiate pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. este înlăturarea hotărârilor potrivnice/contradictorii/, Înalta Curte reţine că aceasta nu poate servi la rejudecarea unei situaţii deja tranşate definitiv, întrucât s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice.

Or, în speţă, în condiţiile în care aceeaşi sentinţă penală a fost deja pusă în discuţie în apel, motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu mai poate fi invocat, deoarece instanţa de apel a avut deja posibilitatea să o analizeze.

În altă ordine de idei, având în vedere că, prin sintagma "hotărâri potrivnice", legiuitorul a avut în vedere acele hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, de natură a face imposibilă executarea lor simultană, deoarece cuprind măsuri ce nu pot fi puse în executare, pentru că sunt contradictorii, Înalta Curte reţine că, în speţă, nu se verifică nici ipoteza unor hotărâri potrvinice.

În consecinţă, având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 458/2025 din 10 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 458/2025 din 10 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 decembrie 2025.