Recourse against costs ruling in withdrawn transfer incident declared inadmissible

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la 14 octombrie 2024, sub nr. x/2024, petenta A.. a solicitat, în temeiul prevederilor art. 140 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., strămutarea dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a civilă la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia Curţii de Apel Bucureşti.

La termenul din 11 iunie 2025, prin cererea formulată verbal, dar depusă şi în scris, petenta a arătat că renunţă la judecata cererii de strămutare.

Prin sentinţa civilă nr. 60 din 11 iunie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a luat act de renunţarea petentei la judecata cererii de strămutare şi a respins ca neîntemeiată cererea intimatului B. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, la 28 iulie 2025, intimatul din dosarul de strămutare, B., a formulat recurs, solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată cu privire la cererea acestuia de obligare a petentei A.. la plata cheltuielilor de judecată pretinse în strămutare.

Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa a respins în mod nelegal cererea acestuia privind obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată, deoarece în mod greşit s-a reţinut că nu sunt incidente dispoziţiile art. 406 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ.

A precizat că, deşi cererea de strămutare este o cerere incidentală, sunt aplicabile prevederile art. 406 C. proc. civ., potrivit cărora, în cazul renunţării la judecată ulterior comunicării cererii, culpa procesuală pentru demararea litigiului aparţine părţii care a renunţat la cerere, indiferent de motivele care au determinat-o să renunţe, articolul de lege stabilind expres că, în acest caz, partea va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul a mai învederat că, întrucât nu se află în ipotezele expres prevăzute de art. 454 C. proc. civ., nu prezintă relevanţă că, în litigiul de fond, soluţia este favorabilă părţii care a solicitat strămutarea.

Prin notele de şedinţă depuse la 2 decembrie 2025, intimata A.. a solicitat admiterea, în principal, a excepţiei inadmisibilităţii recursului, întrucât este formulat împotriva unei sentinţe definitive, iar, în subsidiar, admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea căii de atac, ca neîntemeiată.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata A.., reţine următoarele considerente:

Cererea de strămutare reprezintă un incident procedural şi, totodată, un mecanism procedural pus de legiuitor la îndemâna părţii ce are îndoieli cu privire la imparţialitatea unei instanţe de judecată învestite cu soluţionarea unei pricini, iar judecarea unei astfel de cereri este reglementată de art. 144 C. proc. civ.

Totodată, se reţine că, indiferent de instanţa care soluţionează o cerere de strămutare, potrivit art. 142 C. proc. civ., un astfel de incident procedural este soluţionat printr-o încheiere definitivă, conform art. 144 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât, actul final al judecăţii unei astfel de cereri nu este supus apelului şi nici recursului, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În litigiul pendinte, recursul are ca obiect sentinţa civilă nr. 60 din 11 iunie 2025, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a luat act de renunţarea petentei A.. la judecata cererii de strămutare şi prin care, totodată, s-a respins ca neîntemeiată cererea intimatului B. privind acordarea cheltuielilor de judecată. Criticile recurentului vizează exclusiv soluţia de respingere a cererii sale privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în dosarul de strămutare din perspectiva încălcării sau aplicării greşite a dispoziţiilor art. 406 alin. (3) şi alin. (4) C. proc. civ.

Cât priveşte implicaţiile pe care soluţionarea unui astfel de incident procedural le are asupra cheltuielilor de judecată efectuate de intimat, în condiţiile în care partea care a formulat cererea de strămutare renunţă la judecata acesteia, iar instanţa a luat act de această manifestare de voinţă, Înalta Curte formulează observaţia că, spre deosebire de renunţarea la judecată şi renunţarea la drept, reglementate la art. 406 şi art. 407 din Capitolul III. Unele incidente procedurale, din Cartea a II-a a C. proc. civ. având ca denumire marginală "Procedura contencioasă", unde legiuitorul a statuat în mod expres şi asupra problematicii cheltuielilor de judecată, strămutarea proceselor este tratată distinct, alături de alte incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei, în Capitolul IV-Incidente procedurale privitoare la competenţa instanţei, din Cartea I a C. proc. civ. având ca denumire marginală "Dispoziţii generale", într-o procedură care, în sine, nu tranşează drepturi sau pretenţii deduse judecăţii.

Or, împrejurarea că recursul vizează dispoziţia de respingere ca neîntemeiată a cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în strămutare, în contextul în care instanţa a luat act de renunţarea intimatei din prezenta cauză la judecata incidentului procedural al strămutării, nu este de natură să conducă la concluzia admisibilităţii recursului din perspectiva aplicării art. 406 C. proc. civ., câtă vreme dispoziţiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ. sunt imperative şi de strictă interpretare, iar renunţarea la judecata cererii de strămutare, spre deosebire de renunţarea la judecată în prevăzută la art. 406 C. proc. civ., nu este exprimată în cadrul unei proceduri contencioase, în care părţile pot formula (reciproc) pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de acesta.

Prin urmare, regimul juridic al sentinţei recurate, sub aspectul căii de atac, este cel instituit de art. 144 alin. (2) C. proc. civ., şi nu de art. 406 alin. (6) C. proc. civ.

Aşa fiind, cum încheierea pronunţată cu privire la cererea de strămutare este definitivă, în aceeaşi logică, şi hotărârea prin care s-a luat act de renunţarea petentei la solicitarea incidentală formulată, de a se strămuta cauza la altă instanţă, nu este susceptibilă de vreo cale de atac, iar recursul declarat împotriva unei astfel de hotărâri este inadmisibil.

Totodată, faptul că în dispozitivul sentinţei atacate a fost menţionată calea de atac a recursului nu poate crea părţilor o cale de atac în afara cadrului legal, aşa cum impun şi dispoziţiile art. 457 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei; (2) Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege. (……)".

Prin urmare, având în vedere că recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală contravine principiilor legalităţii căilor de atac şi al egalităţii în faţa legii care guvernează procesul civil, menţiunea din dispozitivul sentinţei atacate, "cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare", nu este de natură să confere instanţei posibilitatea de a considera admisibil recursul de faţă şi nici să recunoască părţilor un drept procesual neprevăzut de lege în situaţia dată.

În considerarea celor arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinţei civile nr. 60 din 11 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul B. împotriva sentinţei civile nr. 60 din 11 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 decembrie 2025.