Forced execution of a definitive boundary demarcation judgment against subsequent property purchasers
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the civil appeal filed by the debtors, thereby upholding the lower appellate court's decision to approve forced execution; consequently, the initial court order permitting the enforced boundary demarcation between adjacent properties remains in force. The dispute arose when the debtors challenged the approval of forced execution of a civil judgment mandating the alignment of property boundaries via expert survey, arguing that the execution was no longer necessary because property ownership had changed and no boundary dispute persisted under civil law. The court determined that the appeal was unfounded because the enforcement title remained valid, definitive, and unsuspended, and the obligation to execute the boundary alignment was certain, liquid, and due; since the decree ordered alignment between lands rather than specific individuals, the transfer of property prior to compliance did not extinguish the enforcement right, justifying coercive execution under the procedural rules for enforcing valid titles.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 576 C. civ, art. 379 C. proc. civ; Forced execution of a definitive boundary demarcation judgment against subsequent property purchasers: Împotriva acestei decizii au declarat recurs A.F. și I.T. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând în fapt aceleași împrejurări ca și în apel invederând elemente care conduc la concluzia, în opinia acestora, că la acest moment o grănițuire nu se mai impune în raport cu temeiul art. 576 C. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Ploiești prin încheierea din Camera de consiliu pronunțată la 23 februarie 2004 în dosarul nr. 481/2004 a admis cererea formulată de executorul judecătoresc R.R. și a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 1214/2003 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Prin sentința civilă amintită a fost admisă în parte acțiunea reclamantului G.T. în contradictoriu cu A.F., I.T. și Primăria Ploiești și s-a dispus grănițuirea proprietăților părților pe un aliniament indicat de expertiză.
Executarea silită a fost încuviințată față de împrejurarea că nu s-a realizat executarea de bună voie.
Curtea de Apel Ploiești prin decizia nr. 1381 din 30 aprilie 2004 a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâți împotriva încheierii de încuviințare a executării silite pronunțate de Judecătoria Ploiești la 23 februarie 2004.
Instanța de apel nu a primit motivarea apelanților că sentința nu se mai poate executa pentru că situația proprietăților limitrofe, cât îi privește pe proprietari, s-a schimbat.
S-a constatat că expertiza efectuată în cauză și cu privire la care s-a referit sentința civilă nr. 1214/2003 a indicat iar instanța a dispus grănițuirea pe un anumit aliniament între două terenuri și nu între anumite persoane, astfel încât executarea trebuie să continue chiar dacă debitorii au înstrăinat înainte de a se conforma dispozițiilor titlului executiv, sentința rămânând definitivă anterior vânzării efectuate de pârâți.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs A.F. și I.T. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând în fapt aceleași împrejurări ca și în apel invederând elemente care conduc la concluzia, în opinia acestora, că la acest moment o grănițuire nu se mai impune în raport cu temeiul art. 576 C. civ.
Recursul este neîntemeiat.
Instanțele au făcut o corectă aplicare a legii cât privește cererea cu care au fost investite și anume încuviințarea executării silite constatând că titlul este valabil și executarea putând fi făcută în mod silit, creanța fiind certă, lichidă și exigibilă în termenii art. 379 C. proc. civ.
Ca urmare, câtă vreme titlul nu s-a desființat, el întrunind condițiile pentru a determina pornirea unei executări silite, în mod corect s-a dispus această executare.
Pentru considerentele arătate recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitorii A.F. și I.T. împotriva deciziei nr. 1381 din 30 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2005.