Appeal against suspension order held inadmissible for lack of interest after merits finally resolved

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la 18 iunie 2020, sub nr. x/2020, reclamanţii A., B., C., D., E. şi F., procurori în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, să se recunoască acestora, începând cu 16 octombrie 2018, până la zi şi în continuare, pe perioada desfăşurării activităţii în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, ca procurori numiţi în funcţii de conducere sau execuţie, dreptul la plata diurnei procurorilor detaşaţi în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, pentru fiecare zi de lucru, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, drept prevăzut de art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, cu obligarea pârâtei D.I.I.C.O.T. la emiterea unor noi ordine salariale.

Totodată, au solicitat şi obligarea pârâţilor la plata lunară a diurnei de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, stabilită pentru fiecare zi de lucru, ca drept de care beneficiază procurorii detaşaţi, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare, conform art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, începând cu 16 octombrie 2018, la zi şi în continuare, respectiv a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţiţi, care include această diurnă, şi venitul efectiv plătit, diferenţă ce va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

În drept, s-au invocat prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 27/2006, art. 882 alin. (5) din Legea nr. 304/2004, Legea nr. 71/2015, O.U.G. nr. 83/2014, O.U.G. nr. 20/2016, O.U.G. nr. 57/2015, Decizia Curţii Constituţionale nr. 794 din 15 decembrie 2016, art. 1.535 C. civ., art. 253 alin. (1) - (2), art. 266, art. 270, art. 272 şi art. 275 din Codul muncii, Decizia nr. 23/2016 şi Decizia nr. 36/2018 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, art. 208, art. 210 şi art. 216 din Legea nr. 62/2011, art. 2 raportat la art. 1 alin. (2) lit. e) pct. i) şi alin. (3), art. 27 din O.G. nr. 137/2000.

Prin încheierea de şedinţă din 20 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a dispus respingerea cererii introductive ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.

Prin sentinţa civilă nr. 760 din 3 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, precum şi a încheierii de şedinţă din data de 20 noiembrie 2020, reclamanţii au declarat apel, solicitând admiterea apelului şi schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii.

Prin încheierea de şedinţă din 21 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus suspendarea judecăţii căii de atac, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanţii nu s-au conformat obligaţiilor ce le-au fost puse în vedere prin încheierea din 2 aprilie 2024, respectiv de a depune înscrisuri din care să rezulte vechimea efectivă în magistratură şi data acordării gradului profesional, fiind depuse exclusiv pentru reclamanta C..

Împotriva acestei încheieri, reclamanta C. a declarat recurs, solicitând casarea parţială a încheierii de şedinţă din 21 octombrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi trimiterea cauzei instanţei de apel în vederea continuării judecăţii apelului formulat de către aceasta.

Invocând incidenţa motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că suspendarea judecăţii cauzei dispusă în raport cu aceasta este nelegală, fiind luată cu încălcarea normelor procedurale, deoarece, astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de suspendare, s-a conformat obligaţiilor care i-au fost puse în vedere, neputându-i fi imputată lipsa de diligenţă a celorlalţi apelanţi.

Intimata-pârâtă Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca lipsit de interes, întrucât, prin încheierea din 16 iunie 2025, instanţa de apel a dispus repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, iar prin decizia civilă nr. 3001 din 24 iulie 2025, apelul a fost soluţionat definitiv.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei de interes a recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţine următoarele considerente: Prezenta cale de atac are ca obiect încheierea din 21 octombrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2020, prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a suspendat judecata cauzei în baza art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 414 alin. (1) C. proc. civ., "Asupra suspendării judecării procesului instanţa se va pronunţa prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanţa ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, hotărârea este definitivă.", iar în conformitate cu prevederile art. 414 alin. (2) C. proc. civ., "Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul este o condiţie de fond pentru exercitarea acţiunii în justiţie. Acesta reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual, astfel cum impun dispoziţiile art. 33 teza I din C. proc. civ.

Condiţia actualităţii interesului, ca o componentă a acestei condiţii de fond a acţiunii, trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanţei, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la oricare dintre formele procedurale care alcătuiesc conţinutul acţiunii civile (cereri, excepţii, exercitarea căilor de atac etc.). Astfel, potrivit art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".

Aşadar, pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanţa trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obţine în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

În speţă, potrivit verificărilor efectuate, recursul a fost formulat la 11 februarie 2025, dată la care recurenta a înaintat instanţei de apel şi o cerere pentru reluarea dezbaterilor după suspendare.

Constatând că nu mai subzistă motivul care a determinat suspendarea judecăţii, prin încheierea din 16 iunie 2025, instanţa de apel a dispus reluarea judecăţii apelului, soluţionat ulterior prin decizia civilă nr. 3001 din 24 iulie 2025.

Aşadar, cu toate că, la momentul declarării recursului, judecata apelului formulat de reclamanţi era suspendată, iar prin recursul formulat, reclamanta a criticat măsura instanţei de suspendare a judecăţii apelului, faţă de împrejurarea că, prin încheierea din 16 iunie 2025, instanţa de apel a dispus reluarea judecăţii apelului care, ulterior, a şi fost soluţionat prin decizia civilă nr. 3001 din 24 iulie 2025, se constată că, în cauză, recurenta nu mai justifică interes în judecarea căii extraordinare de atac exercitate împotriva încheierii de suspendare a judecăţii apelului, câtă vreme situaţia care a determinat formularea ei, suspendarea judecăţii, a încetat.

Astfel, având în vedere că titulara recursului nu mai poate justifica un interes actual în susţinerea căii de atac promovate, nici demersul procesual nu mai poate avea o finalitate practică din punct de vedere juridic.

Prin urmare, în considerarea celor arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca lipsit de interes recursul declarat de reclamanta C. împotriva încheierii din 21 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsit interes recursul declarat de reclamanta C. împotriva încheierii din 21 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 decembrie 2025.