Competence for contestation of forced execution: jurisdiction of the court that authorized execution despite debtor's domicile

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2026

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

La 12.11.2024, contestatoarea A. S.R.L. a înregistrat pe rolul Judecătoriei Zalău o contestaţie la executare, prin care a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., anularea încheierii civile nr. 3698C/09.10.2024, pronunţată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. x/2024, privind încuviinţarea executării silite; anularea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul nr. x/2024 al B.E.J. C. şi întoarcerea executării silite; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 504/27.03.2025, Judecătoria Zalău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Pentru a pronunţa astfel, a evocat art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., reţinând că sediul debitoarei se află în municipiul Oradea, judeţul Bihor şi că aceasta nu are puncte de lucru sau bunuri imobile în raza judeţului Sălaj.

Prin sentinţa civilă nr. 5075/2025 din 26.11.2025, Judecătoria Oradea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., raportate la dezlegările obligatorii cuprinse în decizia nr. 20/27.09.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, reţinând că încuviinţarea executării silite a fost dispusă de Judecătoria Zalău şi că aceasta este instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea introductivă are ca obiect o contestaţie la executare, precum şi întoarcerea executării silite.

Potrivit art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar, conform art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se introduce la instanţa de executare.

În accepţiunea art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol, aceasta soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

Prin decizia nr. 20/27.09.2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat în sensul că "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."

În speţă, prin încheierea civilă nr. 3698/C/09.10.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Zalău a încuviinţat în parte executarea silită în baza titlurilor executorii reprezentate de mai multe facturi fiscale.

Prin aceeaşi decizie pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte a statuat că, din momentul încuviinţării executării silite, instanţa de executare este determinată în mod definitiv, fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanţa de executare, aceasta rămâne competentă material şi teritorial să soluţioneze toate cererile şi incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepţia cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Întrucât Judecătoria Zalău a încuviinţat executarea silită, competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare revine acestei instanţe. Singura modalitate prin care poate fi repusă în discuţie competenţa instanţei de executare ar fi chiar invocarea unui asemenea motiv în cadrul contestaţiei la executare, şi nu pe calea incidentală a verificării competenţei.

Aşa fiind, pentru raţiunile înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2026.