Inadmissibility of cassation appeal in insurance dispute under statutory ban on extraordinary remedy

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, la 19 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat instanţei de judecată, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., obligarea acesteia la plata sumei de 44.669 euro, în echivalent în RON, la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plăţii, precum şi la plata dobânzii legale aferente debitului principal, de la data introducerii acţiunii şi până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, recurenta a arătat că pretenţiile băneşti au fost formulate în temeiul Condiţiilor Generale privind asigurarea facultativă a autovehiculului, parte integrantă din Poliţa de Asigurare, prin care asigurătorul se obliga ca, în urma producerii sau apariţiei oricărui eveniment asigurat, în condiţiile contractuale agreate de părţi, să plătească asiguratului despăgubirea cuvenită în cuantumul şi condiţiile prevăzute de Poliţa de Asigurare.

La 14 decembrie 2021, reclamanta şi-a precizat valoarea obiectului cererii la suma de 220.665 RON.

În drept, s-au invocat prevederile art. 1.079, art. 1.270, art. 1.350 şi art. 1.385 C. civ., precum şi dispoziţiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările din România.

La 25 ianuarie 2022, pârâta a depus întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a unităţii reparatoare - societatea C. S.R.L., solicitând ca, în situaţia admiterii în tot sau în parte a pretenţiilor reclamantei, să se dispusă obligarea acesteia la plata despăgubirilor solicitate de reclamantă, având în vedere că dauna este produsă din culpa unităţii reparatoare, ca urmare a faptului că bunul se regăsea la data producerii evenimentului cauzator al pagubei în posesia acesteia.

Prin sentinţă nr. 3876/2022 din 14 aprilie 2022, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a dispus declinarea competenţei soluţionării cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Bucureşti, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la 3 mai 2022, sub acelaşi număr.

La termenul de judecată din 15 septembrie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a-VI-a civilă a dispus introducerea în cauză a chematei în garanţie C. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 1305/2024 din 24 mai 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a Civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.

S-au respins, totodată, cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, în contradictoriu cu chemata în garanţie C. S.R.L., ca rămasă fără obiect, precum şi cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

S-a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 1.500 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert şi s-a respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată aferentă cererii de chemare în garanţie, ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe, reclamanta A. a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinţei apelate şi admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare, formulând, totodată, şi apel provocat împotriva aceleiaşi sentinţe, sub aspectul soluţiei pronunţate cu privire la cererea de chemare în garanţie.

Prin decizia civilă nr. 603 din 3 aprilie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia insuficientei timbrări a apelului principal, invocată din oficiu, anulând apelul principal ca insuficient timbrat.

Totodată, a constatat ca rămas fără efect apelul provocat al pârâtei şi a dispus obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 4.021,24 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

3. Împotriva acestei decizii, la 16 iunie 2025, reclamanta A. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Invocând incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susţinut, în esenţă, că decizia recurată este nelegală, deoarece prima instanţă de control judiciar în mod nelegal a dispus anularea apelului ca insuficient timbrat, în condiţiile în care aceasta a renunţat la petitul privind obligarea intimatei-pârâte la plata dobânzii legale, astfel că nu se mai impunea achitarea taxei judiciare de timbru aferente acestuia.

Astfel, în opinia recurentei, s-a încălcat principiul contradictorialităţii, prevăzut de art. 14 şi art. 22 alin. (6) C. proc. civ., precum şi principiul disponibilităţii, întrucât instanţa s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere la care aceasta a renunţat în mod expres, aceasta fiind învestită să analizeze doar petitul privind debitul principal, pentru care taxa judiciară de timbru a fost achitată integral.

Recurenta-reclamantă a mai învederat că, potrivit art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, dacă la data înregistrării cererii au fost timbrate doar o parte din capetele de cerere, acţiunea va fi anulată în parte, respectiv numai pentru capetele de cerere pentru care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru. Prin urmare, raportat la circumstanţele cauzei, se impunea exclusiv respingerea capătului de cerere privind acordarea dobânzii legale.

La 28 iulie 2025, intimata-pârâtă B. S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, raportat la prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere materia juridică căreia i se circumscrie litigiul dedus judecăţii, precum şi nulitatea căii de atac, pentru neîncadrarea criticilor în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiilor invocate şi a apărărilor formulate.

4. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă B. S.A. prin întâmpinare, reţine următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, care presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, putând exercita doar căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat la nivel constituţional în art. 129 din Constituţia României, iar în C. proc. civ. la art. 457 - "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Prin acţiunea introductivă, reclamanta A. a învestit instanţa de judecată cu o cerere în materia asigurărilor, întemeiată pe art. 1.079, art. 1.270, art. 1.350 şi art. 1.385 C. civ., precum şi pe dispoziţiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, solicitând obligarea pârâtei B. S.A. la plata prejudiciului cauzat în urma evenimentului asigurat, conform poliţei de asigurare, pentru autovehiculul proprietatea acesteia, avariat în urma incendiului din data de 19 decembrie 2019 produs la punctul de lucru al societăţii C. S.R.L.

Anterior introducerii cererii de chemare în judecată ce face obiectul litigiului pendinte, prin Legea nr. 310/2018, legiuitorul suprimase deja calea de atac a recursului în ceea ce priveşte anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc şi cele izvorând din asigurări.

Ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor, a asigurărilor, precum şi în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Având în vedere că, potrivit art. 24 C. proc. civ., dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din acelaşi cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul, în cauză, se constată că, faţă de data la care a început procesul - 19 noiembrie 2021, adică ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, devin incidente dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. mai sus evocate, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 şi care erau în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, soluţionată definitiv prin decizia civilă nr. 603 din 3 aprilie 2025.

Cum, în speţă, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 603 din 3 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă în apel, într-o cerere formulată în materia asigurărilor, în raport de dispoziţiile legale mai sus arătate, decizia atacată este una definitivă de la pronunţare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. coroborat cu art. 634 alin. (2) ultima teză din acelaşi cod, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficienţă textelor de lege mai sus-menţionate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. raportat la art. 499 teza a II-a din acelaşi cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 603 din 3 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 603 din 3 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 decembrie 2025.