Municipality’s appeal over joint venture termination and demolition declared inadmissible; Court of Appeal decision stands

Şedinţa publică din data de 2 decembrie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 01.07.2019 pe rolul Tribunalului Braşov, sub nr. x/2019, reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, a chemat în judecată pârâta A. S.A., solicitând instanţei ca, în baza probelor administrate în cauză, să dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. x/28.11.2006 încheiat între A. S.A. şi Municipiul Braşov, modificat prin actele adiţionale nr. x/12.12.2011 şi nr. y/14.01.2014; dezafectarea construcţiilor şi readucerea terenului ce constituie aport al asocierii, înscris în CF nr. x nr. cadastral x la starea iniţială, de către pârâta A. S.A., într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar în cazul în care construcţia nu va fi dezafectată de către pârâtă în termenul de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, autorizarea Municipiului Braşov să procedeze la dezafectarea construcţiilor şi readucerea terenului la starea iniţială, pe cheltuiala pârâtei; achitarea obligaţiilor de către A. S.A., în calitate de asociat prim, către Municipiul Braşov, în calitate de asociat secund, a cotei de 70% din încasările aferente exploatării terenului ce face obiectul contractului de asociere în participaţiune nr. x/2006 modificat prin actele adiţionale, exclusiv T.V.A., până la dezafectarea construcţiilor şi readucerea terenului la starea iniţială, conform H.C.L. nr. 217/2019, de la data comunicării acestuia către A. S.A.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1549 şi următoarele din C. civ. (2009), art. 1522 C. civ. (2009), art. 194 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 524/C din 2 noiembrie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Braşov, ca neîntemeiată, obligând reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 6500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

2. Împotriva acestei sentinţe, reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, a declarat apel, solicitând anularea sentinţei primei instanţe, iar în urma rejudecării, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 61/Ap din 3 februarie 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins cererea de apel formulată de apelantul Municipiul Braşov împotriva sentinţei civile nr. 524/C, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 02.11.2023, în dosarul cu nr. de mai sus, pe care a păstrat-o.

3. Împotriva deciziei civile nr. 61/Ap din 3 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă în dosarul nr. x/2019, la 25.06.2025, reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, a formulat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În expunerea de motive, după ce a redat petitul acţiunii şi întreg parcursul procesual, reluând, practic, susţinerile formulate în apel, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de apel în mod neîntemeiat a respins proba pe care a propus-o şi care avea ca obiect studiul de piaţă privind valorile minime ale proprietăţilor imobiliare din judeţele Braşov şi Covasna, aferent anului 2021, anul întocmirii Raportului de evaluare, conform căruia, pentru un teren cu destinaţia curţi, construcţii, situat în zona B a Municipiului Braşov, valoarea minimă este de 819 RON/mp.

Învederând, totodată, că suprafaţa de teren ce urma a fi adusă ca aport de către Municipiul Braşov, conform actului adiţional propus, este de 1375 mp, rezultând o valoare de 1.126.125 RON, valoare avută în vedere în anul 2021, în concluzie, recurentul arată că instanţa de apel, reţinând că intimata pârâtă şi-a îndeplinit toate obligaţiile derivate din contractul de asociere în participaţiune, a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fapt ce atrage incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 3 septembrie 2025, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, învederând că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, iar, în subsidiar, constatarea nulităţii recursului întrucât au fost criticate exclusiv chestiuni de temeinicie, formulând, totodată, apărări şi pe fondul căii de atac, în sensul respingerii recursului ca nefondat.

La 30 septembrie 2025, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor intimatei.

La termenul de judecată stabilit în cauză, Înalta Curte a respins excepţia inadmisibilităţii recursului pentru argumentele expuse în practicaua prezentei decizii şi a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 şi la art. 248 din acelaşi cod, excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiaşi articol sancţionează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanţă, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488, astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Aşadar, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, atât în situaţia în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

În conformitate cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar motivele de recurs reprezintă ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Soluţia la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că, spre deosebire de apel, recursul nu este o cale de atac devolutivă, ci o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, pentru a declanşa un control judecătoresc în această cale extraordinară de atac, nu este suficient ca recursul să fie motivat sub aspect formal în termenul prevăzut de lege, ci este necesar să fie aduse critici de nelegalitate prin care să se arate în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţa a cărei hotărâre este recurată, iar criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate indicate/expres şi limitativ prevăzute de lege.

Fiind invocată incidenţa motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, casarea hotărârii se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, Înalta Curte reţine că, pentru a provoca un control de legalitate din perspectiva acestui motiv de casare, recursul ar fi trebuit să cuprindă critici prin care să se arate normele de drept material pretins a fi fost încălcate sau greşit aplicate de instanţa a cărei hotărâre se atacă, dar şi o argumentaţie logico-juridică prin care să se demonstreze modul în care considerentele instanţei de apel au încălcat sau reprezintă o greşită aplicare a respectivelor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs în analiză.

Prin raportare la aceste consideraţii, Înalta Curte reţine că titularul recursului critică decizia recurată arătând/afirmând că în mod neîntemeiat instanţa de apel a respins proba propusă (constând într-un studiu de piaţă din anul 2021), exprimându-şi simpla nemulţumire faţă de respingerea acestei probe.

Însă, aşa cum reiese din actele dosarului de apel, instanţa nu a respins proba solicitată de titularul prezentului recurs, făcând aprecieri asupra oportunităţii administrării acesteia din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acesteia, ci a argumentat, prin încheierea de şedinţă de la termenul din 17 ianuarie 2025, de ce nu poate primi din punct de vedere procedural proba cu înscrisuri, din care făcea parte inclusiv studiul de piaţă din anul 2021 de care face vorbire recurentul.

Cum recursul nu a fost formulat şi împotriva respectivei încheieri şi nici nu au fost aduse critici concrete, prin care autorul recursului să arate, argumentat, motivat, de ce anume consideră că în mod nelegal instanţa de apel a respins respectiva probă, Înalta Curte nu poate reţine spre analiză o aşa-zisă critică care, în realitate, se rezumă la o simplă afirmaţie/nemulţumire exprimată faţă de respingerea respectivei probe, neputându-se substitui părţii, în sensul de a completa deductiv argumentaţia căii de atac.

Aceleaşi considerente referitoare la lipsa indicării unei norme de drept material pretins a fi fost încălcată sau greşit aplicată, însoţită de o argumentaţie logico-juridică în susţinerea nelegalităţii deciziei recurate, se impun şi în ceea ce priveşte aprecierea recurentului constând în simpla afirmaţie potrivit căreia, instanţa de apel, reţinând că intimata pârâtă şi-a îndeplinit toate obligaţiile derivate din contractul de asociere în participaţiune, a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a normelor de drept material, fapt ce atrage incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aceasta deoarece, aşa cum s-a arătat deja, spre deosebire de calea ordinară de atac a apelului, recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă, adică fără posibilitatea de a se determina o nouă judecată în fond a pricinii, în care instanţa de recurs examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fiind obligatoriu ca autorul acestuia să îşi exprime nemulţumirea în condiţiile stabilite de lege.

Argumentele anterior expuse impun concluzia că, prin cererea de recurs, nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, nefiind motivat în raport cu cerinţele art. 488 C. proc. civ., devine incidentă sancţiunea nulităţii recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cum, în cauză, nu pot fi reţinute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, în considerarea celor ce preced, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 61/Ap din 3 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Municipiul Braşov, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 61/Ap din 3 februarie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 2 decembrie 2025.