Pension recalculation appeal: extinction of current interest after appellate proceedings resumed following suspension for reference question
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant-plaintiff's appeal as having lost interest, thereby leaving the Court of Appeal's order to suspend the appeal proceedings in force. The dispute arose from a pension entitlement case where the plaintiff challenged a county pension house decision, which the first-instance tribunal partially admitted, leading both parties to file appeals; subsequently, the appellate court suspended these appeals pursuant to Art. 2(3) of O.U.G. No. 62/2024 pending the Supreme Court's resolution of a related question of law, a suspension measure against which the plaintiff lodged the present appeal. The decisive legal basis for the dismissal was the principle that a right to appeal requires a legitimate, personal, arising, and current interest, which persists throughout the proceedings; because the appellate court resumed its proceedings on November 17, 2025, following the Supreme Court's decision on the underlying legal question, the measure of suspension no longer existed, rendering the plaintiff's interest in the appeal current no longer and depriving the court of the practical finality required to proceed under Art. 457(1) and Art. 458 of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 458 C. proc. civ, art. 40 alin. (1) C. proc. civ, art. 496 alin. (1), raportat la art. 40 alin. (1) C. proc. civ; Pension recalculation appeal: extinction of current interest after appellate proceedings resumed following suspension for reference question: The dispute arose from a pension entitlement case where the plaintiff challenged a county pension house decision, which the first-instance tribunal partially admitted, leading both parties to file appeals; subsequently, the appellate court suspended these appeals pursuant to Art. 2(3) of O.U.G. No. 62/2024 pending the Supreme Court's resolution of a related question of law, a suspension measure against which the plaintiff lodged the present appeal. The decisive legal basis for the dismissal was the principle that a right to appeal requires a legitimate, personal, arising, and current interest, which persists throughout the proceedings; because the appellate court resumed its proceedings on November 17, 2025, following the Supreme Court's decision on the underlying legal question, the measure of suspension no longer existed, rendering the plaintiff's interest in the appeal current no longer and depriving the court of the practical finality required to proceed under Art. 457(1) and Art. 458 of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as having lost interest.
Full text
Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2025
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale la 24 iulie 2023, sub nr. x/2023, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Argeş, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 334883/2012, obligarea pârâtei să îi recalculeze dreptul de pensie prin valorificarea în integralitate, ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, a perioadelor 15 octombrie 1979-11 septembrie 1981 şi 17 aprilie 1990-1 octombrie 1993, menţionate în adeverinţele nr. x din 19 iulie 2016 şi nr. 2304 din 26 octombrie 2018, eliberate de societatea B. S.R.L., a perioadei studiilor universitare şi a perioadei de activitate desfăşurate de reclamantă în Spania, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 3825/2024 din 10 decembrie 2024, Tribunalul Argeş, secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia tardivităţii, invocată de pârâtă şi a respins ca tardivă contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 334883 din 29 august 2012, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin valorificarea în integralitate ca stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă a perioadelor 15 octombrie 1979-11 septembrie 1981 şi 17 aprilie 1990-1 octombrie 1993, menţionate în adeverinţa nr. x din 19 iulie 2016, precum şi a sporului de toxicitate şi a indemnizaţiei de conducere (spor şef echipă) menţionate în adeverinţa nr. x din 26 octombrie 2018, ambele eliberate de societatea B. S.R.L., respingând în rest acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri, ambele părţi litigante au declarat apel.
Prin încheierea din 16 iunie 2025, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, în temeiul art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024, a suspendat judecata apelurilor până la soluţionarea sesizării asupra unor chestiuni de drept ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Reclamanta A. a recurat această încheiere, arătând, cu referire la probatoriul cauzei, că demersul său judiciar este întemeiat.
Prin întâmpinarea din 28 iulie 2025, intimata a invocat excepţia nulităţii recursului, prin raportare la dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
La 11 august 2025, recurenta a depus note scrise. Intimata a depus note de şedinţă la 27 august 2025.
Analizând, cu prioritate, excepţia rămânerii fără interes a recursului, care primează oricăror altor cereri sau excepţii invocate de părţi, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Principiul legalităţii prevăzut de art. 457 alin. (1) din acelaşi Cod impune părţilor exercitarea căilor de atac prevăzute de lege numai în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, iar conform art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes (…)".
Interesul, înţeles ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, constă în folosul practic pe care o parte îl urmăreşte prin punerea în mişcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca, potrivit art. 33 teza I C. proc. civ., acesta să fie legitim, personal, născut şi actual şi să se menţină pe tot parcursul procesului, inclusiv în căile de atac.
Condiţia actualităţii interesului în judecarea unei căi de atac se identifică cu folosul efectiv pe care partea care o exercită l-ar obţine în ipoteza admiterii ei.
În speţă, recurenta a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus, în baza art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024, suspendarea judecăţii apelurilor declarate în cauză până la soluţionarea sesizării asupra unor chestiuni de drept ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşadar, folosul practic urmărit de către recurentă prin promovarea recursului este desfiinţarea măsurii suspendării şi reluarea judecăţii căii de atac devolutive.
Ulterior declarării recursului de faţă, ca efect al soluţionării de către instanţa supremă a chestiunii de drept în dosarul nr. x/2024 pentru care s-a suspendat judecata procesului în apel, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă a reluat judecata apelurilor prin încheierea din 17 noiembrie 2025, când a reţinut cauza în pronunţare, amânând pronunţarea hotărârii la 2 decembrie 2025.
Având în vedere că demersul judiciar de faţă vizează măsura instanţei de prim control judiciar de suspendare a apelurilor, iar la momentul luării în analiză a recursului, măsura nu mai subzistă, judecata procesului în apel fiind reluată la 17 noiembrie 2025, recurenta nu mai justifică un interes actual în soluţionarea căii extraordinare de atac de faţă, recursul fiind lipsit de finalitate practică din punct de vedere juridic.
Ca atare, soluţia care se impune în cauză este cea de respingere a recursului ca rămas fără interes.
De aceea, în considerarea celor expuse anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1), raportat la art. 40 alin. (1) C. proc. civ., va respinge astfel recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 16 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 16 iunie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Argeş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2025.