Territorial competence for provisional suspension of enforcement: exclusivity of enforcement court despite post-enactment procedural law amendments

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2026

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, secţia Civilă la 13.11.2025, contestatorul Ministerul Finanţelor, în contradictoriu cu intimaţii A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi, a solicitat instanţei suspendarea provizorie a executării silite pornită de B. în dosarul nr. x/2021, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul dosarului nr. x/2025 al Judecătoriei Iaşi, având ca obiect contestaţie la executare.

Prin sentinţa civilă nr. 15374/2025 din 24.11.2025, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Suceava.

Pentru a pronunţa astfel, a reţinut că dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (21) C. proc. civ. sunt aplicabile şi în materia contestaţiei la executare, în contextul modificării art. 651 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 6522/10.12.2025, Judecătoria Suceava, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere prevederile art. 714 alin. (1), art. 651 alin. (1) şi art. 719 alin. (1) C. proc. civ., raportate la dezlegările obligatorii cuprinse în decizia nr. 20/27.09.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii şi a reţinut că cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Iaşi, apreciind, totodată, că art. 127 C. proc. civ. nu este incident în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 24.12.2025.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Cererea introductivă are ca obiect suspendarea provizorie a executării silite pornite în dosarul de executare nr. 941/T/2021 al B., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestaţiei la executare ce face obiectul dosarului nr. x/2025 al Judecătoriei Iaşi; această cerere este fundamentată pe dispoziţiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ., având natura unei cereri incidentale apărute în cursul executării silite.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestaţia se introduce la instanţa de executare", iar conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel (...)".

De asemenea, art. 651 alin. (3) C. proc. civ. consacră o competenţă exclusivă în favoarea instanţei de executare, statuând că aceasta soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În cauză, Judecătoria Iaşi, secţia Civilă a încuviinţat executarea silită împotriva debitorilor Tribunalul Iaşi şi Ministerul Finanţelor Publice, potrivit încheierii din 21.07.2021, pronunţată în dosarul nr. x/2021; în consecinţă, această instanţă a dobândit competenţa de a soluţiona toate incidentele apărute în cursul executării silite, inclusiv cererea de suspendare provizorie formulată în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ. Singura modalitate prin care poate fi repusă în discuţie competenţa instanţei de executare ar fi chiar invocarea unui asemenea motiv în cadrul contestaţiei la executare, şi nu pe calea incidentală a verificării competenţei.

Deşi art. 651 alin. (1) C. proc. civ. a fost modificat prin Legea nr. 336/2022, în sensul introducerii unei trimiteri la aplicarea corespunzătoare a art. 127 C. proc. civ., această modificare a intervenit ulterior momentului încuviinţării executării silite, astfel încât nu poate influenţa determinarea instanţei de executare şi nici competenţa acesteia de a soluţiona incidentele apărute în cadrul procedurii deja declanşate. Or, potrivit art. 24 C. proc. civ., "Dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Prin urmare, în virtutea principiului unicităţii instanţei de executare şi în aplicarea dispoziţiilor art. 651 alin. (1) şi (3), coroborat cu art. 714 alin. (1) şi art. 719 alin. (7) C. proc. civ., prin raportare la art. 135 alin. (4) din acelaşi cod, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi, căreia i se va trimite dosarul spre soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2026.