Suppression of cassation in social insurance disputes: appeal barred under Labor and Social Insurance Law

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomiţa, secţia Civilă la 1 august 2023, sub nr. x/2023, astfel cum a fost precizată, reclamanta A. a chemat în judecată pârâta Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze decizia nr. 88390 din 29 iunie 2023, emisă de pârâta şi să oblige pârâta la plata către reclamantă a unor daune-interese şi cominatorii în cuantum de 100 RON/zi, începând cu data pronunţării deciziei civile nr. 3507 din 9 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin sentinţa civilă nr. 842/F din 24 octombrie 2024, Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1940 din 14 mai 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte cererea, astfel cum a fost precizată, a anulat decizia nr. 88390 din 29 mai 2023, emisă de intimată, ca urmare a intervenirii amnistiei fiscale pentru sumele nerecuperate până la data intrării în vigoare a prevederilor art. 1 din Legea nr. 125/2014, modificată prin Legea nr. 285/2024 şi a respins în rest cererea ca neîntemeiată, precum şi cererea apelantei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată.

Reclamanta A. a recurat decizia instanţei de prim control judiciar la 12 iunie 2025, solicitând casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare curţii de apel, motivele de recurs fiind depuse ulterior, la 24 iunie 2025.

La 17 iulie 2025, intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului, în raport cu prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 155 şi art. 156 din Legea nr. 263/2010 şi cu natura litigiului - de asigurări sociale, şi excepţia nulităţii recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a răspuns la întâmpinare.

La 1 august 2025, recurenta a depus note scrise denumite "completare motive de recurs" împotriva cărora intimata a formulat întâmpinare la 17 iulie 2025, reinterând excepţiile invocate iniţial; recurenta a răspuns şi la această întâmpinare.

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată de intimată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., care, în ipoteza admiterii, ar face de prisos analiza oricăror altor cereri sau excepţii invocate de părţi, reţine următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este cel al legalităţii căilor de atac, ce presupune că părţile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor şi intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege şi, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunţat este consacrat atât prin art. 129 din Constituţia României, cât şi prin art. 457 C. proc. civ.

În speţă, reclamanta A. a învestit Tribunalul Ialomiţa, secţia Civilă, la 1 august 2023, cu o cerere privind un conflict de asigurări sociale, aspect necontestat în cauză, iar recursul este îndreptat împotriva hotărârii pronunţate în apel.

Art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, aplicabil în cauză, în baza art. 24 C. proc. civ., prevede că împotriva hotărârilor prin care au fost soluţionate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizaţii şi pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, "hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Deopotrivă art. 483 alin. (2) C. proc. civ. stabileşte că "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în (…) conflictele de muncă şi de asigurări sociale (...)".

Interpretarea dispoziţiilor legale evocate relevă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunţate în materia litigiilor de asigurări sociale, acestea putând fi atacate numai cu apel.

Prin urmare, decizia civilă nr. 1940 din 14 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, obiect al recursului de faţă, este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I, raportat la art. 634 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.

În consecinţă, cum recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 457 din acelaşi Cod, Înalta Curte, dând eficienţă textelor de lege sus-menţionate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepţia inadmisibilităţii recursului şi va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursului.

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1940 din 14 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2025.