Cassation appeal annulled for failure to articulate valid grounds of illegality beyond mere disagreement with factual findings

Şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 martie 2019 sub nr. x/2019, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, şi ulterior, prin declinare, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanta AUTORITATEA FEROVIARĂ ROMÂNĂ - AFER a chemat în judecată pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ" S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 464.647,14 RON, din care suma de 215.002.65 RON, reprezentând debit aferent facturilor nr. x din 11 mai 2018, nr. x din 12 octombrie 2018 şi nr. x din 11 februarie 2019 şi suma de 227.072,38 RON, cu titlu de penalităţi, conform facturii nr. x din 21 mai 2019, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 365 din 1 martie 2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis acţiunea şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 215.002,62 de RON, reprezentând debit principal, a sumei de 227.072,38 de RON, cu titlu de penalităţi de întârziere şi a sumei de 22.572,11 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ" S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 169 din 6 februarie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 232.197,14 RON, cu titlu de penalităţi de întârziere, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 215.002,62 de RON, reprezentând debit principal, şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 18.849,40 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi a sumei de 6.651 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva hotărârii instanţei de prim control judiciar, reclamanta AUTORITATEA FEROVIARĂ ROMÂNĂ - AFER a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

În susţinere, autoarea căii de atac a invocat incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arătând că instanţa de apel a reţinut în mod eronat că recurenta nu trebuia să calculeze penalităţi de întârziere şi dobândă legala penalizatoare şi că pârâtă nu datorează nicio sumă de bani cu aceste titluri. A mai afirmat că aceeaşi instanţă nu a ţinut cont de obiecţiunile formulate la raportul de expertiză judiciară, întocmit în cauză.

Astfel, făcând referire la dinamica relaţiilor contractuale dintre părţile litigante şi la facturile emise pe parcursul derulării lor, a subliniat că încheierea protocolului nr. 1020/1872/2016 privind eşalonarea de plată a facturilor nu exonera intimata de plata dobânzilor legale până la stingerea debitului, astfel cum rezultă şi din raportul de follow-up din 8 iunie 2018 al Curţii de Conturi a României şi că prin semnarea acestui act, intimata a recunoscut debitul pentru care s-au calculat penalităţile şi dobânda legală.

De asemenea, a susţinut că sumele care au fost stornate în baza protocolului enunţat nu au făcut obiectul calculului penalităţilor, acesta fiind realizat pentru facturile din protocol, până la data încheierii lui.

Deopotrivă, nelegalitatea hotărârii a fost afirmată şi din perspectiva faptului că instanţa de prim control judiciar nu a ţinut cont de obiecţiunile formulate la raportul de expertiză contabilă realizată în apel, pe care le-a prezentat, având în vedere că în raport cu acestea, valoarea accesoriilor din factura nr. x din 11 mai 2018 era corectă.

La 22 iulie 2025, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, justificat de lipsa unor critici de nelegalitate în cuprinsul cererii de recurs; pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, care, în caz de admitere face de prisos examinarea oricăror altor cereri şi excepţii formulate de părţi, reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) şi alin. (3) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Aşadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau a mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 din acelşi act normativ, condiţia legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, realizarea controlului judiciar este subordonată existenţei unor critici de nelegalitate punctuale, cu indicarea în concret a greşelilor de judecată săvârşite de instanţa de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recursul de faţă este fundamentat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care sancţionează cu desfiinţarea hotărârea nemotivată ori care cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei

Analizând memoriul de recurs în aceste coordonate, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. Aceasta, întrucât, pe de o parte, ele nu indică vreun text de lege interpretat sau aplicat greşit de către instanţa anterioară, iar, pe de altă parte, argumentele autoarei căii de atac nu permit identificarea vreunor critici concrete de natură să permită declanşarea controlului de legalitate, în condiţiile art. 488 din acelaşi act normativ.

Alegaţiile titularei recursului - ignorarea de către instanţă a probatoriului cauzei, contextul şi obiectul facturilor stornate, nevalorificarea de către curtea de apel a obiecţiunilor la expertiza contabilă, referirile la raporturile dintre părţi - aduc în discuţie aspecte de netemeinicie ce vizează situaţia de fapt şi probatoriul cauzei, care, însă, în această etapă procesuală excedează sferei verificărilor permise în recurs.

Prin demersul judiciar iniţiat, recurenta tinde la reevaluarea acţiunii pe fond, chestiune incompatibilă cu prezenta cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi limitată numai la cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie nici determinarea limitelor sesizării Înaltei Curţi, învestită cu verificarea legalităţii hotărârii instanţei de apel, de vreme ce criticilor recurentei li s-a oferit un răspuns în calea de atac devolutivă, iar autoarea căii de atac nu precizează în mod concret motivele pentru care considerentele instanţei de apel ar fi nelegale în raport cu textele de lege aplicabile cauzei.

Deşi reprosează instanţei de apel nemotivarea hotărârii, argumentele dezvoltate în justificare impun concluzia că această ipoteză este afirmată din perspectiva valorificării greşite a probatoriului cauzei şi a stabilirii eronate a situaţiei de fapt, şi nu a cazului avut în vedere de legiuitor la reglementarea acestui temei pentru casarea hotărârii - lipsa raţionamentului logico-juridic al instanţei în aplicarea legii la situaţia de fapt stabilită.

Cum susţinerile recurentei nu combat argumentele reţinute de instanţa de apel în justificarea dispoziţiei de respingere a motivelor de apel reiterate în această etapă procesuală, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta-reclamantă nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ipoteza de nemotivare a hotărârii fiind indicată în mod formal.

Accesul la justiţie impune părţilor o anumită conduită procesuală ce implică, în cazul recursului, şi respectarea cerinţelor formale impuse de lege pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac rezumate strict la verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

De aceea, constatând că memoriul de recurs nu permite identificarea unor critici care să poată fi subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar sancţiunea nulităţii recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârşire, ci şi în cazul motivării necorespunzătoare, aşa cum este cazul în speţă, Înalta Curte reţine că excepţia nulităţii recursului apare ca fiind întemeiată, sens în care o va admite şi va anula recursul, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Feroviară Română - AFER împotriva deciziei civile nr. 169 din 6 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ "CFR MARFĂ" S.A.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 noiembrie 2025.