Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of Dambovita Court of Appeal for labor dispute over salary recalculation

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2026

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă la 24.02.2025, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. şi V. au chemat în judecată pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Direcţia Naţională Anticorupţie, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând acordarea unor drepturi băneşti de natură salarială.

Prin sentinţa civilă nr. 1223/16.06.2025, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut că în cauză competenţa teritorială nu se poate determina în raport cu art. 127 C. proc. civ., ci potrivit art. 269 alin. (2) şi (3) din Codul muncii; în consecinţă, a apreciat că Tribunalul Sălaj este instanţa competentă să soluţioneze litigiul, având în vedere că unul dintre reclamanţi, respectiv J., are domiciliul în circumscripţia acestuia.

Prin sentinţa civilă nr. 837/17.11.2025, Tribunalul Sălaj, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa; constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa astfel, a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (2) şi (3) din Codul muncii, Tribunalul Dâmboviţa este instanţa competentă să soluţioneze litigiul, având în vedere că unul dintre reclamanţi, respectiv F., are domiciliul în circumscripţia acestuia.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:

Acţiunea are ca obiect obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiei reclamanţilor - procurori şi grefieri - şi la plata diferenţelor salariale, fiind astfel dedus judecăţii un conflict de muncă.

Potrivit art. 208 din Legea nr. 62/2011, "conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal".

Astfel, competenţa de soluţionare în primă instanţă a litigiilor de muncă revine tribunalelor.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea", iar conform alin. (3) al aceluiaşi articol "Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor".

Textul de lege evocat instituie o competenţă exclusivă în favoarea unei instanţe de acelaşi grad din circumscripţia unei curţi de apel învecinate, incidentă când reclamantul are calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar şi grefier într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia.

Deopotrivă, textul alin. (3) al art. 127 din acelaşi cod extinde aplicabilitatea acestei norme şi în cazul grefierilor din cadrul instanţelor şi parchetelor.

În acest sens a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 7/2016, prin care s-a stabilit că art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul personalului auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Pornind de la statuările cu caracter obligatoriu anterior menţionate şi având în vedere calitatea reclamanţilor, procurori şi grefieri în cadrul Parchetelor de pe lângă Curţile de Apel Bucureşti şi Piteşti, respectiv Tribunalele Bucureşti şi Ilfov, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite cerinţele pentru stabilirea competenţei în raport cu dispoziţiile imperative ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât aceştia îşi desfăşoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă instanţa de fond competentă să soluţioneze cauza.

În consecinţă, prin alegerea de a sesiza o instanţă aflată în circumscripţia unei curţi de apel învecinate cu cea în a cărei rază teritorială se află tribunalul pe lângă care este unitatea de parchet în care reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, aceştia au sesizat prima instanţă cu respectarea art. 127 alin. (1) şi alin. (3) C. proc. civ. această opţiune procesuală determină consolidarea definitivă a competenţei teritoriale a instanţei iniţial învestite.

De aceea, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2026.