Cassation appeal annulled for failure to pay stamp duty in property ownership confirmation dispute

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Constanţa, secţia Civilă la 26.05.2023, iar ulterior, ca urmare a declinării de competenţă - prin sentinţa civilă nr. 4352/26.04.2024 -, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâtul Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să le constate dreptul de proprietate asupra construcţiei situate pe lotul de teren nr. 102 în cartierul C., comuna Agigea, jud. Constanţa, construcţie care a aparţinut S.C. D. S.R.L.

Prin sentinţa civilă nr. 2182/13.09.2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins cererea, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentinţe, A. şi B. au declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 302/27.02.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

A. şi B. au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

În motivarea căii de atac, au susţinut că instanţa de apel a încălcat sau a aplicat greşit normele de drept material; au invocat, astfel, cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Autorii recursului au subliniat că radierea S.C. D. S.R.L. a survenit dizolvării judiciare dispuse la solicitarea Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar în consecinţă, acestei instituţii îi revenea obligaţia eliberării către asociaţi a certificatului constatator al dreptului de proprietate asupra activelor distribuite, în condiţiile art. 235 alin. (4), coroborat cu art. 237 alin. (10) şi art. 260 alin. (11) din Legea nr. 31/1990.

De aceea, au apreciat că instanţa de prim control judiciar a interpretat greşit legea, care reflectă intenţia legiuitorului de a învesti Oficiul Registrului Comerţului cu soluţionarea problemei dreptului de proprietate asupra bunurilor rămase după dizolvarea societăţilor, context în care au subliniat că interpretarea instanţei ar împiedica asociaţii să dobândească bunurile rămase în proprietatea persoanei juridice.

Totodată, au susţinut că legitimare procesuală pasivă are pârâta şi nu persoanele care au vocaţia de a dobândi dreptul de proprietate asupra bunurilor societăţii sau cele ce contestă acest drept, întrucât singura finalitate a acţiunii este constatarea dreptului de proprietate asupra construcţiei, iar nu stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Prin întâmpinare, intimatul a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., aspectul netimbrării recursului, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Conform art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiaşi articol stabileşte că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării actului procedural al instanţei.

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În cauză, în etapa regularizării cererii de recurs, constatându-se că recursul declarat nu este timbrat, s-a stabilit în sarcina recurenţilor obligaţia de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.833,46 RON, iar prin adresa din 07.05.2025, comunicată prin poştă la 13.05.2025, autorilor căii de atac li s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru şi să depună la dosar dovada plăţii taxei.

Constatând că, până la termenul de judecată stabilit pentru soluţionarea recursului, recurenţii nu s-au conformat obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte, dând eficienţă dispoziţiilor legale evocate mai sus, urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să anuleze recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 302/27.02.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2025.