Cassation annulled for failure to develop grounds attacking the appellate decision's rejection of contractual liability for unregistered mortgage and lack of causal link

Şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului şi subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare", reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secţia Civilă la 28.11.2023, reclamanta Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să-i plătească, cu titlu de daune-interese pentru repararea prejudiciului cauzat, suma de 436.898 RON, compusă din suma de 407.207 RON, reprezentând suma rămasă de plată din eşalonarea stabilită prin decizia de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale nr. 6993/13.09.2022, suma de 9.331 RON, reprezentând suma rămasă de plată din amânarea stabilită prin decizia de pierdere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare nr. 6995/13.09.2022 şi suma de 20.360 RON, penalităţi datorate în cazul eşalonărilor la plată stabilite prin decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând penalităţi datorate în cazul eşalonărilor la plată nr. x/13.09.2022, precum şi dobânzi şi penalităţi, calculate potrivit art. 173 şi urm. Codul de procedură fiscală

Prin sentinţa civilă nr. 210/17.06.2024, Tribunalul Teleorman, secţia Civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 1809/29.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea ei, cu consecinţa admiterii acţiunii.

În motivarea recursului a susţinut că instanţa de apel a încălcat sau a aplicat greşit normele de drept material; a invocat, astfel, cazul de casare de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

A învederat că instanţele de fond au soluţionat greşit acţiunea, prin care a solicitat obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat, iar nu constatarea nulităţii contractului de ipotecă mobiliară.

A arătat că prin cererea introductivă a imputat constituitorului ipotecii că nu i-a comunicat pierderea dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat, ca efect al hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosarul nr. x/2014, împrejurare despre care nu avea cum să ia cunoştinţă şi, în consecinţă, să procedeze potrivit art. 193 alin. (24) Codul de procedură fiscală

De aceea, contrar instanţelor devolutive, a reliefat că intimatei îi revine culpa neînscrierii ipotecii în Arhiva Electronică de Garanţii Mobiliare şi la Autoritatea Navală Română, astfel cum s-a obligat prin contractul de ipotecă mobiliară nr. x/24.05.2017.

A relevat că, ulterior perfectării contractului de ipotecă mobiliară menţionat, a emis decizia de eşalonare la plată nr. x/25.05.2017 în favoarea debitorului S.C. B. S.R.L., iar ca urmare a neachitării de către acesta a ratei din 15.12.2021, decizia de eşalonare şi-a pierdut valabilitatea şi organul fiscal a început demersurile de executare a garanţiei.

Solicitând, în acest context, Autorităţii Navale Române să îi comunice dacă a fost înregistrat în evidenţele sale contractul de ipotecă mobiliară, i s-a comunicat că bunul ipotecat - nava tip barjă pentru mărfuri generale - a fost proprietatea pârâtei până la 18.11.2021, perioadă în care asupra acesteia nu a fost înscrisă vreo sarcină. Subsecvent, Căpitănia Zonală Constanţa a comunicat că nava este proprietatea persoanei juridice de naţionalitate bulgară C..

A subliniat că anularea titlului de proprietate al intimatei prin sentinţa civilă nr. 267/03.07.2019, pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia Civilă în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia nr. 473A/11.06.2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a condus la lipsirea de obiect a contractului de ipotecă mobiliară nr. x/24.05.2017 şi la imposibilitatea executării silite a acestui contract, fiind incidente prevederile art. 1.350 şi art. 1.357 C. civ.

Prin întâmpinare, S.C. A. S.A. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului şi acordarea cheltuielilor de judecată.

A evidenţiat că înscrierea ipotecii nu ar fi influenţat situaţia juridică intervenită, dar şi că recurenta nu a suferit niciun prejudiciu, de vreme ce înscrisurile administrate în faţa primei instanţe relevă că debitul S.C. B. S.R.L. a fost stins.

Astăzi, în dezbateri, Înalta Curte a invocat din oficiu excepţiei nulităţii recursului, asupra căreia, în baza art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., reţine următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform alin. (3) teza întâi al aceluiaşi articol, "menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii".

Articolul 489 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. prevede că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3). Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor adecvată, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - de care s-a prevalat recurenta -, legala motivare a recursului presupune nu numai indicarea dispoziţiei pretins a fi fost nesocotită, încălcată sau greşit aplicată, dar şi expunerea unui raţionament prin care autorul căii de atac, enunţând modul în care apreciază că prevederea se interpretează sau aplică în mod legal, să argumenteze defectuozitatea judecăţii instanţei de control devolutiv.

Neobservarea în construcţia recursului a regulilor amintite atrage sancţiunea nulităţii, incidentă nu numai în cazul în care lipsesc criticile de nelegalitate, ci şi atunci când ele sunt neregulat invocate sau ridicate formal, când vizează aspecte de netemeinicie sau reprezintă o reluare exactă a susţinerilor expuse în etapele procesuale anterioare, fără a le adecva obiectului recursului, reprezentat de decizia pronunţată în apel.

Soluţia nulităţii la care legiuitorul s-a oprit este justificată de împrejurarea că recursul este o cale extraordinară de atac, în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Pregătind dezlegarea excepţiei nulităţii şi sintetizând statuările instanţelor devolutive, Înalta Curte notează că, prin acţiunea în răspundere contractuală de faţă, reclamanta - recurentă în actuala fază procesuală -, creditor ipotecar, urmăreşte atragerea răspunderii contractuale a pârâtei, terţ constituitor al ipotecii, pentru fapta ilicită constând în neînscrierea garanţiei reale mobiliare în registrul de publicitate, despre care afirmă că a condus la imposibilitatea de executare a ei, subsecvent neexecutării obligaţiei de către debitorul obligaţiei garantate, S.C. B. S.R.L.

Pentru a respinge acţiunea, prima instanţă a reţinut că desfiinţarea titlului constituitorului ipotecii asupra bunului grevat atrage şi desfiinţarea garanţiei instituite prin contractul de ipotecă mobiliară autentificat sub nr. x/24.05.2015 şi că, între fapta ilicită şi prejudiciul invocat, nu există o legătură de cauzalitate.

Validând sentinţa, curtea de apel a statuat că imposibilitatea de executare a ipotecii mobiliare nu derivă din neîndeplinirea de către constituitor a obligaţiei de înscriere a garanţiei în fosta Arhivă Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, ci din împrejurarea că, prin sentinţa civilă nr. 267/03.07.2019 a Tribunalului Teleorman, intimata a pierdut, cu efect retroactiv, deci anterior grevării bunului ipotecat, dreptul de proprietate asupra acestuia.

Dând eficienţă prevederilor art. 2.367 C. civ., a apreciat legală invocarea de către pârâtă, pe cale de excepţie, în temeiul art. 1.249 C. civ., a nulităţii contractului de ipotecă, care valorifica raportul de subsecvenţă dintre el şi contractul de vânzare, în baza căruia constituitorul dobândise dreptul de proprietate asupra obiectului garanţiei; de asemenea, curtea de apel a subliniat şi că înscrierea în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare nu conferă, în condiţiile art. 2.414 C. civ., valabilitate unei ipoteci nule.

Prin memoriul de recurs, recurenta reiterează că, prin neînscrierea ipotecii în registrul de publicitate şi omisiunea notificării sale cu privire la pierderea proprietăţii bunului ipotecat, intimata, constituitor, i-a produs un prejudiciu de 407.207 RON, derivând din împiedicarea recuperării sumei rămase de plată din eşalonarea acordată debitorului S.C. B. S.R.L.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că autoarea recursului nu combate considerentele pe care ambele instanţe de fond şi-au fundamentat hotărârile, şi anume inexistenţa, în condiţiile nulităţii contractului de ipotecă, a legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită alegată şi prejudiciul afirmat.

Alegând să reproducă integral criticile formulate în calea ordinară de atac, cu ignorarea motivării aplicate a curţii de apel şi, prin urmare, fără a combate considerentele acesteia printr-un raţionament susceptibil de verificare de către instanţa de recurs, autoarea căii de atac a încălcat prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care îi impuneau să dezvolte motive de nelegalitate îndreptate împotriva deciziei recurate.

Aceasta cu atât mai mult cu cât scopul recursului, astfel cum este configurat de art. 483 alin. (3) C. proc. civ., constă exclusiv în verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar criticile reluate în memoriul de recurs au primit deja o dezlegare prin decizia curţii de apel, recursul neîngăduind reevaluarea acestora.

Faţă de considerentele expuse mai sus, întrucât, în integralitatea lor, criticile propuse de recurenta-reclamantă contravin art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată incidentă sancţiunea nulităţii, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul.

Va respinge şi cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată, constatând că ele nu au fost dovedite în condiţiile art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Teleorman împotriva deciziei civile nr. 1809/29.11.2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte S.C. A. S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 noiembrie 2025.