Negative conflict of competence over insurer liability and assignee's alternative jurisdiction resolved in favor of plaintiff's domicile court
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice assigned jurisdiction to the Brăila Court, resolving a negative conflict of competence by affirming the validity of the plaintiff’s initial forum selection and overriding the opposing court’s declination. The dispute involved a claim for payment of a debt arising from a compulsory civil liability insurance contract, where the plaintiff, as an assignee of a traffic accident victim, sought recovery from the insurer, while the original court declined jurisdiction based on the defendant’s domicile and the subsequent defendant-side court claimed jurisdiction based on the plaintiff’s domicile. The decisive legal basis established that under Article 1568 of the Civil Code, the assignment of a claim transfers to the assignee all rights associated with the original claim, including the procedural right to use the alternative territorial competence provided by Article 115(3) of the Code of Civil Procedure for third parties prejudiced by compulsory insurance, thereby validating the plaintiff’s choice of the court at their own domicile.
Legislator headnote
AI generatedart. 107 C. proc. civ, art. 115 alin. (3) C. proc. civ, art. 116 C. proc. civ, art. 1568 alin. (1) lit. a) C. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Negative conflict of competence over insurer liability and assignee's alternative jurisdiction resolved in favor of plaintiff's domicile court: The dispute involved a claim for payment of a debt arising from a compulsory civil liability insurance contract, where the plaintiff, as an assignee of a traffic accident victim, sought recovery from the insurer, while the original court declined jurisdiction based on the defendant’s domicile and the subsequent defendant-side court claimed jurisdiction based on the plaintiff’s domicile. The decisive legal basis established that under Article 1568 of the Civil Code, the assignment of a claim transfers to the assignee all rights associated with the original claim, including the procedural right to use the alternative territorial competence provided by Article 115(3) of the Code of Civil Procedure for third parties prejudiced by compulsory insurance, thereby validating the plaintiff’s choice of the court at their own domicile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited for the court's authority to resolve the negative conflict of competence and establish jurisdiction.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2026
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, secţia Civilă la 09.10.2024, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 24.568,14 RON, reprezentând debit datorat, la care se adaugă dobânda legală calculată până la plata efectivă.
Prin sentinţa civilă nr. 3912/2025 din 09.05.2025, Judecătoria Brăila, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa astfel, a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 107 C. proc. civ., care stabilesc competenţa teritorială în favoarea instanţei de la domiciliul/sediul pârâtei în cazul unei acţiuni în pretenţii, în absenţa unui temei legal care să atragă competenţa unei alte instanţe.
Totodată, a constatat că nu sunt incidente cazurile de competenţă alternativă prevăzute de art. 115 alin. (3) C. proc. civ., întrucât reclamanta nu are calitatea de persoană prejudiciată prin evenimentul rutier, ci pe aceea de cesionar al unui drept de creanţă; în această calitate, reclamanta a dobândit o creanţă simplă împotriva debitorului cedat, având ca obiect plata unei sume de bani, fiind lipsită de relevanţă originea creanţei.
Prin sentinţa civilă nr. 11750/2025 din 28.11.2025, Judecătoria Sectorul 1 Bucureşti, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa astfel, a reţinut că, litigiul este grefat pe raporturi de asigurare obligatorie, iar instanţa competentă se determină în condiţiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 116 C. proc. civ., reclamanta având posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată şi la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul, chiar dacă acţionează în baza unui contract de cesiune de creanţă; în acest context, a subliniat că, potrivit art. 1.568 alin. (1) C. civ., cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are în legătură cu creanţa cedată, inclusiv dreptul la acţiune, care este însoţit şi de dreptul de a beneficia de regulile de competenţă teritorială alternativă aplicabile raporturilor de asigurare.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:
În conformitate cu art. 1.028 C. proc. civ., în litigiul de faţă, reprezentat de o cerere de valoare redusă circumscrisă materiei asigurării obligatorii de răspundere civilă, competenţa se determină potrivit dreptului comun; aşadar, în privinţa competenţei teritoriale este incident art. 115 alin. (3) din acelaşi cod, care dispune că "În materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului sau, după caz, a sediului său".
Înalta Curte constată că, sub aspectul competenţei instanţei, este lipsit de relevanţă faptul că reclamanta acţionează în baza unui contract de cesiune de creanţă, cedent fiind proprietarul autoturismului implicat în evenimentul rutier. Aceasta întrucât, potrivit art. 1568 alin. (1) lit. a) C. civ., cesiunea de creanţă transferă cesionarului toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa cedată. Astfel, cesionarul dobândeşte nu doar creanţa, ci şi dreptul la acţiune, împreună cu dreptul de beneficia de regulile de competenţă teritorială alternativă aplicabile litigiilor izvorâte din raporturi de asigurare.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că, prin sesizarea Judecătoriei Brăila, reclamanta şi-a exercitat în mod valabil dreptul de opţiune prevăzut de art. 116 C. proc. civ., alegând una dintre instanţele deopotrivă competente, ceea ce a determinat stabilirea competenţei teritoriale în favoarea acestei instanţe.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2026.