Insolvency procedure: No appeal to Supreme Court against final Court of Appeal suspension of bankruptcy judgment under Law 85/2014

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra recursului, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 24 iunie 2025 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi sub nr. x/2025, debitoarea A. S.R.L.- în faliment, prin administrator special B., a solicitat, în condiţiile art. 483 şi art. 484 C. proc. civ., suspendarea executării sentinţei civile nr. 863/2025 din 13 iunie 2025 pronunţate de către Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, prin care s-a dispus deschiderea falimentului debitoarei, până la soluţionarea recursului declarat împotriva acesteia.

Prin încheierea nr. 133/I din 8 iulie 2025, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de apel şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a petentei prin administrator special, ca nefondate.

Totodată, a admis cererea formulată de apelanta debitoare şi a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 863/2025 din 13 iunie 2025 pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal până la soluţionarea apelului declarat împotriva aceleaşi sentinţe.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI PRIN ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE TULCEA, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a sentinţei civile nr. 863/2025 din 13 iunie 2025.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în examinare cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, reţine următoarele considerente:

Recursul are ca obiect încheierea nr. 133/I din 8 iulie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi, prin care s-a dispus suspendarea executării sentinţei civile nr. 863/2025 din 13 iunie 2025 pronunţate de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, până la soluţionarea apelului declarat împotriva aceleaşi sentinţe.

Se constată, astfel, că, la originea exercitării recursului, se află un litigiu având ca obiect procedura insolvenţei, sentinţa civilă nr. 863/2025 din 13 iunie 2025 pronunţată de Tribunalul Tulcea, secţia civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a cărei executare a fost suspendată prin încheierea recurată, fiind o hotărâre de intrare în faliment.

Conform art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel. Potrivit art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea insolvenţei, curtea de apel va fi instanţa de apel pentru hotărârile pronunţate de judecătorul sindic. Hotărârile curţii de apel sunt definitive. (...) Apelul va fi judecat de complete specializate, de urgenţă.

Expresie a principiului celerităţii procedurii insolvenţei, hotărârile judecătorului-sindic au caracter executoriu ope legis.

Prin alin. (4) al art. 43 din Legea nr. 85/2014, este consacrată o excepţie de la regulile de judecată a apelului conform dreptului comun, fiind interzis instanţei de apel să suspende executarea hotărârilor judecătorului-sindic. Cu toate acestea, alin. (5) al art. 43 prevede, într-o enumerare limitativă, anumite cazuri în care curtea de apel poate dispune, totuşi, suspendarea hotărârii apelate, printre acestea numărându-se şi hotărârea de deschidere a procedurii falimentului, astfel cum este şi sentinţa a cărei executare a fost suspendată în cauză.

Legiuitorul nu a prevăzut atacarea, separat, cu recurs, la Înalta Curte, a hotărârii curţii de apel pronunţate asupra cererii de suspendare a executării sentinţei apelate, încheierea pronunţată fiind definitivă în temeiul dispoziţiilor art. 43 alin. (1) teza a II-a din lege.

Astfel, tot ca o consecinţă a principiului celerităţii, care guvernează procedura insolvenţei, regimul căilor de atac reglementate de legea specială este derogatoriu de la dreptul comun. În acest sens, art. 342 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 prevede că dispoziţiile acesteia se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale C. proc. civ.

Sub acest aspect, Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa recentă, a reţinut următoarele:

"De altfel, acolo unde a considerat necesar legiuitorul a prevăzut că dispoziţiile Legii nr. 85/2014 se completează, în măsura în care nu contravin cu cele ale C. proc. civ. şi ale C. civ., însă, în ceea ce priveşte căile de atac, pe acestea le-a configurat în mod distinct faţă de normele de drept comun". (Decizia nr. 162 din 21 martie 2024 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 957 din 24 septembrie 2024, considerentul 17)

În egală măsură, se impune a se arăta că legiuitorul a reglementat distinct şi exclusiv organele care aplică procedura insolvenţei, între care se regăsesc şi instanţele judecătoreşti, competenţa atribuită acestora, precum şi regulile de judecată aplicabile, punându-se accent pe continuitatea completului de judecată pe întreg parcursul procedurii, atât la prima instanţă, cât şi în calea de atac. Astfel, din interpretarea art. 43 din lege rezultă că nu toate instanţele participă la aplicarea procedurii, ci numai tribunalul, ca instanţă de fond şi curtea de apel, ca instanţă de apel, deci nu şi instanţa supremă.

Prin urmare, deşi dispoziţiile art. 450 alin. (3) C. proc. civ., cu aplicarea art. 719 alin. (6) C. proc. civ., recunosc calea de atac a recursului împotriva încheierilor date în cererile de suspendare a executării provizorii pronunţate de curtea de apel, Înalta Curte reţine că, fiind derogatorie de la norma generală, Legea nr. 85/2014 se aplică cu prioritate situaţiilor care intră sub incidenţa acesteia şi, ca atare, înlătură de la aplicare regulile de procedură de drept comun, în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

Ca o consecinţă, încheierea recurată are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în cauză fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., prin raportare la art. 43 alin. (1) teza finală şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI PRIN ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE TULCEA împotriva încheierii nr. 133/I. din 8 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi, în dosarul nr. x/2025.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE GALAŢI PRIN ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE TULCEA împotriva încheierii nr. 133/I. din 8 iulie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă de Insolvenţă şi Litigii cu Profesioniştii şi Societăţi, în dosarul nr. x/2025.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2025.