Cassation appeal annulled for lack of stamp tax under Art. 486(3) CPC

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 1 septembrie 2023 pe rolul Tribunalului Bihor, secţia a II-a civilă sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 50.263,65 euro, echivalentul a 248.327,56 RON, la data introducerii cererii, reprezentând contravaloarea mărfii deteriorate total în urma transportului efectuat de pârâtă, precum şi la restituirea sumei de 6.728,42 RON, reprezentând costul transportului mărfii deteriorate, achitat conform ordinului de plată nr. x/31.05.2023 şi facturilor.

Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva C., prin care a solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumelor care s-ar acorda reclamantei în cazul admiterii acţiunii.

Prin sentinţa nr. 206/LP/2024 din 6 decembrie 2024, Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active şi lipsei de interes, invocate de chemata în garanţie C. şi a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 66.021,21 RON, reprezentând contravaloarea parţială a mărfii deteriorate, precum şi a sumei de 6.728,42 RON, reprezentând costul transportului.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8.550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 2.600 RON, contravaloare parţială taxă de timbru şi 5.950 RON, contravaloare onorariu avocat.

Totodată, a fost admisă în parte cererea de chemare în garanţie, fiind obligată chemata în garanţie C. să plătească pârâtei, în termen de 2 săptămâni de la data rămânerii definitive a hotârârii, suma de 66.021,21 RON, reprezentând contravaloarea parţială a mărfii deteriorate şi suma de 6.728,42 RON, reprezentând costul transportului.

S-a dispus reducerea onorariului de avocat pretins de pârâtă, de la 8.859,13 RON la 5.950 RON.

A fost obligată chemata în garanţie să plătească pârâtei suma de 8.550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 2.600 RON, contravaloare parţială taxă de timbru şi 5.950 RON, contravaloare onorariu avocat.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel principal reclamanta A. S.R.L.

Totodată, intimata B. S.R.L. a depus întâmpinare, iar, pe calea apelului provocat, a solicitat ca, în ipoteza admiterii în întregime sau în parte a apelului principal, să se dispună obligarea intimatei-chemate în garanţie la plata oricăror sume la care apelanta-pârâta ar fi obligată, inclusiv a cheltuielilor de judecată, în primă instanţă şi în apel.

Prin decizia nr. 157/2025 - A din 17 iunie 2025, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă a respins, ca nefondată, excepţia inadmisibilităţii apelului provocat, invocată de intimata-chemată în garanţie C..

A fost admis apelul principal declarat de reclamanta A. S.R.L., fiind schimbată în parte sentinţa atacată, în sensul obligării intimatei-pârâte B. S.R.L. la plata şi a sumei de 182.306,35 RON, cu titlu de despăgubiri.

A fost admis apelul provocat declarat de pârâta B. S.R.L., fiind obligată intimata-chemată în garanţie C. la plata, în favoarea apelantei-pârâte, şi a sumei de 182.306,35 RON, cu titlu de despăgubiri.

A fost obligată intimata-pârâtă B. S.R.L. la plata în favoarea apelantei-reclamante a sumei de 13.942 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligată intimata-chemată în garanţie C. la plata în favoarea apelantei-pârâte a sumei de 18.454,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Au fost menţinute, în rest, dispoziţiile sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta B. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a deciziei recurate, în ceea ce priveşte obligarea sa şi la plata sumei de 182.306,35 RON, reprezentând despăgubiri, precum şi a sumei de 13.942 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, iar, în rejudecare, respingerea apelului reclamantei, cu consecinţa menţinerii în întregime a sentinţei primei instanţe.

La 8 septembrie 2025 recurenta-pârâtă a depus declaraţia de renunţare la calea de atac a recursului.

Prin notele scrise depuse, intimata-reclamantă A. S.R.L. a solicitat să se ia act de achiesarea recurentei la hotărârea atacată, iar intimata-chemată în garanţie C. a solicitat anularea recursului ca netimbrat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în examinare cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului, invocată de intimata-chemată în garanţie, reţine următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru, care, potrivit art. 33 din acelaşi act normativ, se datorează şi se plătesc anticipat, iar în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite acesteia dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării actului procedural al instanţei.

Totodată, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În etapa regularizării cererii de recurs, prin adresa din 11 septembrie 2025, comunicată la 22 septembrie 2025, conform dovezilor aflate la dosarul de recurs, recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.375,56 RON, calculată potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru autoarea căii de atac nu a formulat cerere de reexaminare, conform art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 şi nici nu a solicitat acordarea unor facilităţi fiscale, în condiţiile art. 42 alin. (1) din acelaşi act normativ.

De altfel, în condiţiile depunerii declaraţiei autentice de renunţare la calea de atac exercitată, recurenta-pârâtă a relevat instanţei că nu va satisface timbrajul aferent cererii de recurs.

Prin urmare, în cauză se impune aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 157/2025-A din 17 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Totodată, Înalta Curte reţine că nu se poate pronunţa în legătură cu cheltuielile de judecată ce i-au fost ocazionate intimatei-chemate în garanţie C., având în vedere că, până la închiderea dezbaterilor asupra recursului, partea nu a formulat o cerere expresă de acordare a cheltuielilor de judecată, iar dovezile privind efectuarea acestor cheltuieli au fost depuse la dosarul cauzei după ce instanţa supremă a rămas în pronunţare asupra căii de atac, cu nesocotirea art. 394 alin. (3) din C. proc. civ., aplicabil şi în recurs, conform art. 494 din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 157/2025-A din 17 iunie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2025.