Nullity of cassation appeal for failure to articulate substantive illegality regarding attorney's fees and procedural fault

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Asupra recursului, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Mureş la 12 aprilie 2024 şi ulterior pe rolul Tribunalului Specializat Mureş - Litigii cu Profesionişti la 16 aprilie 2024, sub nr. x/2024, petenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., a formulat opoziţie, potrivit art. 61 şi 62 din Legea nr. 31/1990, împotriva hotărârii nr. 1 din 15 martie 2024 a asociaţilor intimatei, solicitând să se dispună respingerea cererii de dizolvare şi lichidare a societăţii, precum şi obligarea intimatei la plata sumei de 9.282 RON datorate bugetului general consolidat al statului.

Prin sentinţa nr. 69/C/2024 pronunţată în şedinţa camerei de consiliu din 12 septembrie 2024, Tribunalul Specializat Mureş, secţia Litigii cu Profesionişti a admis în parte acţiunea şi a constatat nelegalitatea parţială a hotărârii atacate cât priveşte dispoziţia de lichidare. A respins în rest opoziţia, sub aspectul dispoziţiei de dizolvare, respectiv a cererii privind obligarea societăţii la plata sumei datorate bugetului general consolidat al statului. Totodată, a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1/A din 13 ianuarie 2025, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis apelul formulat de intimată şi a anulat în parte sentinţa atacată, luându-se act, totodată, de renunţarea petentei la judecarea acţiunii având ca obiect opoziţie faţă de hotărârea AGA nr. 1 din 15 martie 2024, în ceea ce priveşte dispoziţia de lichidare a societăţii. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate. Totodată, a obligat petenta la plata în favoarea apelantei a sumei de 2.650 RON, reprezentând onorariu avocaţial, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs petenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a deciziei recurate şi, în rejudecare, menţinerea sentinţei primei instanţe şi exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.

După prezentarea parcursului procesual al litigiului şi expunerea unor considerente toretice referitoare la motivarea hotărârii judecătoreşti, recurenta a redat dispoziţiile art. 451 şi art. 452 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că pretenţiile părţii adverse reprezentând onorariu avocaţial, în valoare de 2.650 RON, la plata cărora a fost obligată cu titlu de cheltuieli de judecată, nu au fost probate, nefiind făcută dovada acestora până la pronunţarea sentinţei primei instanţe.

S-a arătat, în acest sens, că s-au depus chitanţa seria x nr. x din 22.10.2024 şi factura din aceeaşi dată, însă nu şi contractul de asistenţă juridică din care să reiasă caracterul datorat al acestor cheltuieli.

Totodată, recurenta a arătat că temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, în lipsa constatării acesteia neputând fi acordate.

Înalta Curte, luând în examinare, potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 494 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată din oficiu, reţine următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Drept urmare, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, acestea fiind enumerate expres şi limitativ la art. 488 alin. (1) din cod.

Totodată, conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat iar, potrivit art. 486 alin. (3) teza I din acelaşi cod, menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

În egală măsură, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din acelaşi cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de casare conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul relevării împrejurărilor concrete din care rezultă încălcarea legii, circumscrise motivului de recurs invocat.

Transpunând aceste considerente teoretice la cauza ce face obiectul analizei, se constată că recursul pendinte nu cuprinde nicio critică de nelegalitate în sensul avut în vedere de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin decizia recurată, instanţa de apel, admiţând apelul intimatei şi anulând în parte sentinţa atacată, a luat act de renunţarea recurentei la judecata acţiunii având ca obiect opoziţie faţă de hotărârea AGA atacată, în ceea ce priveşte dispoziţia de lichidare a societăţii emitente. Subsecvent, instanţa de apel, constatând că s-au depus în termenul prescris de lege înscrisuri în probaţiune referitoare la existenţa şi cuantumul cheltuielilor de judecată, a obligat recurenta la plata sumei de 2.650 RON, reprezentând onorariu avocaţial, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Faţă de dispozitivul deciziei, reţinându-se că apelul nu a fost judecat pe fond, în cauză nu se pune problema eventualei incidenţe a cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează ipoteza încălcării sau aplicării greşite a dispoziţiilor de drept material, acest motiv de recurs fiind invocat formal.

Totodată, se impune observaţia că în recurs nu se critică soluţia pronunţată, potrivit art. 406 alin. (5) C. proc. civ., prin care s-a dat eficienţă, în temeiul principiului disponibilităţii, manifestării unilaterale de voinţă a părţii, de a renunţa în calea de atac la judecata cererii, ci exclusiv dispoziţia accesorie prin care instanţa de apel, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, a dispus obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate părţii adverse.

Din această perspectivă, instanţa de recurs constată că, deşi sunt redate dispoziţiile art. 451 şi art. 452 C. proc. civ., în cauză nu este ilustrat modul concret în care s-ar fi adus atingere acestor dispoziţii de drept procesual.

În concret, se reţine că nemulţumirea recurentei priveşte pretinsa nedovedire a cheltuielilor la plata cărora a fost obligată, ca urmare a faptului că la dosar s-ar fi depus numai factura şi chitanţa aferente sumei de 2.650 RON, nu şi contractul de asistenţă juridică încheiat între intimată şi reprezentantul său convenţional.

Susţinerile părţii prin care se tinde, practic, la reaprecierea probelor depuse în susţinerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată sunt critici de netemeinicie a hotărârii, iar nu de nelegalitate, neputând face obiectul verificării în calea de atac a recursului, în raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Tot astfel, raportat la dispoziţiile art. 406 alin. (3) C. proc. civ., a căror aplicare a fost făcută de instanţa de apel şi faţă de circumstanţele concrete ale cauzei, se reţine că nici aspectele teoretice expuse cu privire la culpa procesuală, ca temei al acordării cheltuielilor de judecată, nu relevă modul în care hotărârea recurată ar fi contrară legii.

Prin urmare, având în vedere nerespectarea exigenţelor de motivare a recursului, în cauză devine incidentă sancţiunea nulităţii, potrivit art. 489 alin. (2) din acelaşi cod.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ împotriva deciziei nr. 1/A din 13 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BRAŞOV - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE MUREŞ împotriva deciziei nr. 1/A din 13 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2025.