Civil Appeal: Failure to Motivate Ruling on State Representation in Property Nullity Dispute

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Prin cererea înregistrată la 8 august 2022 pe rolul Tribunalului Suceava, secţia I civilă sub nr. x/2022, precizată şi modificată ulterior, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii B. S.R.L., C. S.R.L., Statul Român prin MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi Oraşul Siret, a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/23.11.2020 de către BIN D. şi, subsecvent, a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/17.12.2020 de către E., repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin restituirea de către pârâtele B. S.R.L. şi C. S.R.L., în natură, a imobilului ce a făcut obiectul contractelor a căror nulitate se solicită, rectificarea înscrierilor din CF nr. x Siret şi CF nr. x Siret, în sensul radierii dreptului de proprietate şi a dreptului de concesiune asupra terenului aferent, înscrise pe numele pârâtelor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1.247 C. civ.

Ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei între Secţiile civile ale Tribunalului Suceava, prin sentinţa nr. 3 din 24 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a trimis cauza spre soluţionare Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 264 din 12 decembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor pentru Statul Român. De asemenea, a respins ca neîntemeiată cererea, astfel cum a fost modificată, precum şi cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei B. S.R.L. suma de 3.000 RON şi pârâtei C. S.R.L. suma de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel atât reclamanta A., cât şi pârâtul Statul Român - Ministerul Finanţelor prin mandatar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava.

Prin decizia nr. 100 din 9 mai 2025, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 8 din 14 mai 2025, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins apelurile, ca nefondate.

Totodată, a obligat apelanta-reclamantă A. la plata sumei de 7.000 RON către intimata-pârâtă B. S.R.L. Rădăuţi şi a sumei de 3.000 RON, către intimata-pârâtă C. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâtul Statul Român - Ministerul Finanţelor prin mandatar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel, în vederea anulării sentinţei apelate, admiterii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor pentru Statul Român şi respingerii acţiunii.

În dezvoltarea motivelor de casare, recurentul-pârât a susţinut că decizia recurată este nemotivată sub aspectul respingerii excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor pentru Statul Român, în cauză fiind încălcate dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Totodată, s-a relevat că excepţia a vizat exclusiv reprezentarea Statului Român de către Ministerul Finanţelor, astfel că în cauză Statul Român are calitate procesuală pasivă, însă este reprezentat de Oraşul Siret, şi nu de Ministerul Finanţelor.

Argumentând, recurentul-pârât a arătat că reprezentarea Statului Român prin Oraşul Siret se justifică prin raportare la probele dosarului din care rezultă că terenul aferent construcţiei ce a făcut obiectul înstrăinării de către reclamantă este proprietatea privată a Oraşului Siret, acesta având calitatea de concedent în cadrul contractului de concesiune nr. x/24.06.1993 încheiat cu A. S-a făcut referire, de asemenea, la faptul că demersurile de întabulare a terenului au fost realizate de Consiliul Popular al Oraşului Siret.

Au fost invocate dispoziţiile art. 3 alin. (1) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor şi art. 223 C. civ.

Intimatele-pârâte B. S.R.L. şi C. S.R.L. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-reclamantă A. a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, reţine următoarele considerente:

Recursul pârâtului vizează exclusiv soluţia pronunţată asupra apelului propriu îndreptat împotriva dispoziţiei de respingere a excepţiei lipsei calităţii Ministerului Finanţelor de reprezentant al Statului Român şi este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Va fi luat în examinare, cu prioritate, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care sancţionează neîndeplinirea obligaţiei legale de motivare a hotărârii judecătoreşti, potrivit cu care "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Demersul judiciar, astfel cum a fost configurat prin cererea introductivă, a vizat constatarea nulităţii, în temeiul art. 1.254 alin. (2) C. civ., a două contracte de vânzare-cumpărare prin care a fost transferat dreptul de proprietate asupra imobilului - spaţiu comercial excedentar aparţinând băncii reclamante şi, odată cu acesta, şi cota-parte din dreptul de concesiune asupra terenului aferent construcţiei, aflat în proprietatea statului, pe temeiul subsecvenţei acestora în raport cu decizia Comitetului de Direcţie al A., a cărei nelegalitate a fost reţinută prin sentinţa civilă nr. 827 din 19 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia A IX-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021. Consecutiv, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi rectificarea înscrierilor din cartea funciară.

Prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor pentru Statul Român, susţinând că în cauză acesta este reprezentat de Consiliul Local al Oraşului Siret, şi nu de Ministerul Finanţelor.

Prima instanţă a respins excepţia, reţinând, în esenţă, că dreptul de proprietate asupra terenului dat în concesiune este înscris în cartea funciară pe numele Statului Român, context în care reprezentarea acestuia poate fi realizată numai de Ministerul Finanţelor, în condiţiile art. 3 alin. (1) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009. Totodată, a respins cererea de chemare în judecată.

În cadrul apelului formulat, pârâtul a criticat sentinţa tribunalului, strict în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant. A reiterat susţinerile din faţa primei instanţe, în sensul că Statul Român are calitate procesuală în cauză, însă este reprezentat de Oraşul Siret, şi nu de Ministerul Finanţelor, întrucât terenul aferent construcţiei aparţine domeniului privat al Oraşului Siret, care, în calitate de concedent, a încheiat contractul de concesiune nr. x/24.06.1993 cu reclamanta A.

Instanţa de apel, prin decizia recurată, a respins apelurile formulate în cauză, al reclamantei, îndreptat împotriva soluţiei pe fond şi al pârâtului, vizând dispoziţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii de reprezentant.

Or, examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că, deşi s-a pronunţat asupra apelului pârâtului, fiind consemnată în dispozitiv soluţia respingerii căii de atac, instanţa de apel nu a analizat apelul acestei părţi, lipsind cu desăvârşire considerentele care au fundamentat soluţia pronunţată.

Articolul 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează obligaţia instanţei de a arăta considerentele hotărârii judecătoreşti, care trebuie să conţină, pe lângă indicarea obiectului cererii, a susţinerilor pe scurt ale părţilor şi expunerea situaţiei de fapt reţinute pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât cele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Aceste dispoziţii legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiţiei, cât şi pentru a da posibilitatea instanţelor superioare să exercite un control judiciar efectiv şi eficient asupra modului de desfăşurare a procesului în fazele procesuale anterioare.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut că garanţiile implicite prevăzute la art. 6 § 1 din Convenţie includ obligaţia de motivare a hotărârilor judecătoreşti.

Astfel, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt, într-adevăr, auzite, adică examinate conform normelor de procedură de către tribunalul sesizat, prevederile convenţiei impunând instanţelor naţionale obligaţia de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor şi cererilor de probatoriu ale părţilor, pentru a le aprecia pertinente. (Cauza Virgil Ionescu c. României, pct. 44)

O decizie motivată permite părţilor să demonstreze că, astfel, cauza lor a fost într-adevăr audiată şi, prin urmare, să contribuie la o mai bună acceptare a deciziei. (Cauza Magnin c. Franţei, pct. 29)

Raportând aceste principii teoretice şi jurisprudenţiale la litigiul pendinte, Înalta Curte reţine că decizia recurată încalcă în mod nepermis dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ca urmare a faptului că instanţa de apel a omis să examineze susţinerile pârâtului privind excepţia lipsei calităţii de reprezentant, verificându-se, astfel, criticile din recurs circumcrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din cod.

Cum motivarea reprezintă un element de esenţa hotărârii judecătoreşti, prevăzut de lege sub sancţiunea nulităţii, instanţa de apel era obligată să prezinte argumentele care au fundamentat soluţia pronunţată, raportat la susţinerile şi apărările părţilor.

Singurul remediu efectiv în cauză, pentru a garanta dreptul părţii la un proces echitabil şi pentru a nu lăsa fără conţinut dreptul de acces la instanţă, este admiterea recursului şi casarea, în parte, a deciziei recurate.

În rejudecare, instanţa de apel, cu respectarea exigenţelor ce decurg din dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg întemeiată pe art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, va proceda la analiza apelului pârâtului prin care s-a criticat respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor pentru Statul Român.

În absenţa oricărei motivări asupra apelului pârâtului, fiind incident cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în cauză nu este posibilă exercitarea controlului de legalitate din perspectiva aplicării dispoziţiilor de drept material potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din cod.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa în parte decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată a apelului pârâtului STATUL ROMÂN-MINISTERUL FINANŢELOR, prin mandatar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât STATUL ROMÂN-MINISTERUL FINANŢELOR, prin mandatar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava împotriva deciziei nr. 100 din 9 mai 2025 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

Casează în parte decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre o nouă judecată a apelului declarat de apelantul-pârât STATUL ROMÂN-MINISTERUL FINANŢELOR, prin mandatar Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava.

Menţine în rest dispoziţiile deciziei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2025.