Labor accident compensation: Fixation of territorial jurisdiction by plaintiff's choice of domicile court
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by awarding competence to the Bucharest Court of Appeal, thereby reversing the initial declination by that court and upholding the subsequent refusal by the Olt Court of Appeal. The dispute involved a labor claim for moral and material damages arising from a workplace accident, where the plaintiff filed suit in Bucharest despite having an effective residence in Olt County; the courts disagreed on whether territorial jurisdiction was determined by the legal domicile or the actual place of work/residence. The decisive legal basis rested on Article 269 of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011, which establish alternative exclusive territorial jurisdiction allowing the plaintiff to choose between the court of domicile/residence or the court of the workplace; the Court held that once the plaintiff exercised this option by filing at the domicile court, the choice was irrevocable and definitively fixed the competent instance, preventing other courts from claiming jurisdiction based on secondary factors like actual residence.
Legislator headnote
AI generatedart. 210 din Legea nr. 62/2011, art. 116 C. proc. civ, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Labor accident compensation: Fixation of territorial jurisdiction by plaintiff's choice of domicile court: The dispute involved a labor claim for moral and material damages arising from a workplace accident, where the plaintiff filed suit in Bucharest despite having an effective residence in Olt County; the courts disagreed on whether territorial jurisdiction was determined by the legal domicile or the actual place of work/residence. The decisive legal basis rested on Article 269 of the Labor Code and Article 210 of Law No. 62/2011, which establish alternative exclusive territorial jurisdiction allowing the plaintiff to choose between the court of domicile/residence or the court of the workplace; the Court held that once the plaintiff exercised this option by filing at the domicile court, the choice was irrevocable and definitively fixed the competent instance, preventing other courts from claiming jurisdiction based on secondary factors like actual residence.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the operative part for the High Court's authority to settle the negative conflict of competence.
Full text
Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2026
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 14.01.2025, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii B. S.R.L. şi C. S.R.L., solicitând instanţei ca, prin hotărârea care o va pronunţa, să oblige pârâţii la plata sumelor de 350.000 euro, reprezentând daune morale şi de 9.759 RON, cu titlu de daune materiale, pentru prejudiciul cauzat în urma unui accident, la care se adaugă daune interese moratorii egale cu dobânda legală penalizatoare prevăzută de O.G. nr. 13/2011, de la data producerii accidentului şi până la plata efectivă.
Prin sentinţa civilă nr. 4238/29.05.2025, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a invocat art. 269 Codul muncii şi a reţinut că, la data introducerii acţiunii, 14.01.2025, reclamantul îşi desfăşura activitatea la C. S.R.L., cu sediul în Slatina, jud. Olt, iar raporturile de muncă au încetat ulterior, la 30.01.2025, prin acordul părţilor.
De asemenea, instanţa a avut în vedere că, deşi reclamantul a indicat în cererea de chemare în judecată domiciliul în Bucureşti, potrivit cărţii de identitate, reşedinţa şi locuinţa sa efectivă se aflau în Slatina, judeţul Olt, unde îşi desfăşura activitatea de muncă, aspect confirmat şi de toate actele aflate la dosar, respectiv procesul-verbal de cercetare a accidentului de muncă, declaraţii, certificate de concediu medical şi înscrisuri medicale.
În consecinţă, instanţa a apreciat că locul de muncă şi reşedinţa efectivă ale reclamantului determină competenţa teritorială a Tribunalului Olt.
Prin sentinţa civilă nr. 484/2025 din 22.10.2025, Tribunalul Olt, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că, în privinţa competenţei teritoriale, art. 269 alin. (2) Codul muncii instituie o competenţă alternativă exclusivă în favoarea reclamantului, care poate alege între instanţa de la domiciliu/reşedinţă sau cea de la locul de muncă.
De asemenea, a reţinut că reclamantul şi-a exercitat dreptul de opţiune, sesizând Tribunalul Bucureşti, instanţă corespunzătoare domiciliului său legal, astfel cum rezultă din copia cărţii de identitate depusă la dosar; în acest context, a constatat că, odată exercitat acest drept de alegere, competenţa se fixează definitiv, celelalte instanţe devenind necompetente, fiind irelevantă împrejurarea că reşedinţa reclamantului este în judeţul Olt.
Prin urmare, a apreciat că Tribunalul Bucureşti este instanţa competentă teritorial şi material să soluţioneze cauza.
Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competenţă ivit în soluţionarea litigiului, Înalta Curte reţine următoarele:
Instanţele judecătoreşti au fost învestite cu soluţionarea unui conflict individual de muncă, iar pentru stabilirea competenţei teritoriale sunt relevante dispoziţiile art. 269 din Codul muncii.
Articolul 269 alin. (1) din Codul muncii prevede că "Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii", iar alin. (2) din acelaşi articol statuează că "cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul".
Totodată, potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, "cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul".
Aşadar, în cazul conflictelor de muncă, competenţa teritorială este alternativă, dând posibilitatea reclamantului de a alege dintre două instanţe, deopotrivă competente, respectiv cea de la domiciliu/reşedinţă/sediu ori de la locul de muncă; odată învestită una dintre instanţele competente teritorial, opţiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat în mod definitiv competenţa teritorială a instanţei respective.
Totodată, conform art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Prin urmare, instanţa nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, din oficiu ori la cererea pârâtului, şi nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii sale, în favoarea unei alte instanţe.
În speţă, reclamantul A. a ales să introducă cererea de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Bucureşti, instanţă în a cărei rază teritorială se află domiciliul său din Bucureşti, astfel cum reiese din cartea de identitate.
Prin urmare, având în vedere opţiunea procesuală a reclamantului, Înalta Curte constată că Tribunalului Bucureşti îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 269 din Codul muncii.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2026.