Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1708/2025 AI generated

Finality of appellate clarifications in social insurance disputes and prohibition of appeal against definitive judgments under the Civil Procedure Code

Case Number Decizia nr. 1708/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s recourse as inadmissible, leaving the Court of Appeal’s decision clarifying the lower appellate judgment in force. The dispute concerned the employer’s obligation to pay an 8% social insurance contribution for special working conditions under the Forestry Staff Statute, which the first instance rejected but the Court of Appeal later admitted and quantified via a clarifying ruling. The decisive legal basis was the principle of the legality of appeal routes and the final nature of the underlying judgment; because the original appellate decision in a social insurance matter was final with no right of recourse, the subsequent clarification order was equally final and could not be challenged by appeal or recourse under Articles 446, 483, 634, and 457 of the Code of Civil Procedure and Article 155 of Law No. 263/2010.

Legislator headnote

AI generated

art. 494 C. proc. civ, art. 443 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 155 din Legea nr. 263/2010, art. 446 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ; Finality of appellate clarifications in social insurance disputes and prohibition of appeal against definitive judgments under the Civil Procedure Code: Prin hotărârea atacată cu "apel" în cauză, respectiv încheierea din 17 ianuarie 2024, pronunţată în soluţionarea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 443 C. proc. civ., Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 1233/A/2023 din 13 septembrie 2023, în sensul că, urmare a admiterii apelului reclamantului, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, pârâta a fost obligată la achitarea contribuţiilor de asigurări sociale în cuantum de 8%, datorate în calitate de angajator, pentru perioada 2000-2005.

Keywords

AI generated
social insurance dispute Civil Procedure Code special insurance contribution principle of legality obligation to pay contributions order to pay

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Deliberând asupra căii de atac, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Maramureş, secţia I civilă sub nr. x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Oradea, a solicitat obligarea pârâtei la plata contribuţiilor de asigurări sociale în cuantum de 8%, datorate de angajator în cazul condiţiilor speciale de muncă pentru personalul silvic care desfăşoară activităţi în locuri speciale de muncă, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 59/2000 privind Statul personalului silvic.

Prin sentinţa civilă nr. 131 din 15 februarie 2022, Tribunalul Maramureş, secţia I civilă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii. De asemenea, a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamantul A., care a fost admis prin decizia civilă nr. 1233/A/2023 din 13 septembrie 2023 a Curţii de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale, fiind schimbată în tot sentinţa apelată în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la achitarea contribuţiilor de asigurări sociale în cuantum de 8% datorate de angajator. De asemenea, a fost obligată intimata-pârâtă şi la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Prin încheierea din 17 ianuarie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a admis în parte cererea formulată de intimata-pârâtă Garda Forestieră Oradea şi a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 1233/A/2023 din 13 septembrie 2023, în sensul obligării pârâtei să achite contribuţiile de asigurări sociale în cuantum de 8%, datorate de angajator, pentru perioada 2000-2005.

Prin încheierea din 26 iunie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a admis sesizarea din oficiu şi a îndreptat eroarea materială din dispozitivul şi considerentele încheierii din 17 ianuarie 2024. S-a stabilit, astfel, că paragraful 3 din considerente va avea următorul cuprins: "Cum această obligaţie este indisolubil legată de calitatea de angajator, iar această calitate a existat pentru intervalul 5 mai 2024-3 mai 2025, este evident că acesta este intervalul pentru care subzistă obligaţia de depunere a declaraţiilor nominale", alin. (3) al dispozitivului va fi în sensul că: "Obligă pârâta să achite contribuţii de asigurări sociale în cuantum de 8% datorate de angajator, pentru perioada 5 mai 2004-3 mai 2005.", precum şi că, după alin. (3) al dispozitivului se va insera alin. (4) cu menţiunea "Definitivă".

Totodată, a fost respinsă cererea formulată de intimata-pârâtă privind lămurirea dispozitivului încheierii din 17 ianuarie 2024

Împotriva încheierii din 17 ianuarie 2024, pârâta Garda Forestieră Oradea a declarat calea de atac intitulată "apel", înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 11 martie 2025 sub acelaşi număr de dosar.

Intimatul-reclamant A. a depus răspuns la apel, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în examinare cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii căii de atac, reţine următoarele considerente:

Prin hotărârea atacată cu "apel" în cauză, respectiv încheierea din 17 ianuarie 2024, pronunţată în soluţionarea unei cereri întemeiate pe dispoziţiile art. 443 C. proc. civ., Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale a lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 1233/A/2023 din 13 septembrie 2023, în sensul că, urmare a admiterii apelului reclamantului, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată, pârâta a fost obligată la achitarea contribuţiilor de asigurări sociale în cuantum de 8%, datorate în calitate de angajator, pentru perioada 2000-2005.

În raport cu dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 155 din Legea nr. 263/2010, având în vedere materia căreia îi aparţine litigiul - asigurări sociale, Înalta Curte reţine că decizia civilă nr. 1233/A/2023 din 13 septembrie 2023, pronunţată în apel, a cărei lămurire s-a dispus, are caracter definitiv de la pronunţarea sa, în sensul prevăzut de art. 634 alin. (1) pct. 4 din cod, care prevede, printre altele, că sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs. În egală măsură, caracterul definitiv al deciziei din apel este menţionat şi în dispozitivul acesteia.

Văzând şi dispoziţiile art. 446 C. proc. civ., potrivit cărora "Încheierile pronunţate în temeiul art. 442, art. 443, precum şi hotărârea pronunţată potrivit art. 444 sunt supuse aceloraşi căi de atac ca şi hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispoziţiilor contradictorii ori completarea", se constată că, la rândul său, încheierea din 17 ianuarie 2024, prin care a fost lămurit dispozitivul deciziei civile nr. 1233/A/2023 din 13 septembrie 2023, atacată în prezenta cauză, este o hotărâre definitivă, nefiind supusă nici apelului şi nici recursului, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

De altfel, prin încheierea din 26 iunie 2024, curtea de apel a dispus îndreptarea hotărârii atacate, fiindu-i adăugată menţiunea "Definitivă".

Principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta. Ca urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată împotriva încheierii din 17 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată de petenta GARDA FORESTIERĂ ORADEA împotriva încheierii din 17 ianuarie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a IV-a pentru litigii de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2025.