Exclusion of cassation appeal for consumer protection claims under Art. 483(2) CPC despite recharacterization of legal basis

Şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2025

Deliberând asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Pretenţia dedusă judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 noiembrie 2024, pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, sub nr. x/2024, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A., solicitând, în temeiul Legii nr. 193/2000, constatarea nulităţii absolute a contractului de credit nr. x/22.02.2008, având ca obiect acordarea unui împrumut de 117.509 CHF, şi a actului adiţional x/24.06.2009, condiţii generale şi condiţii speciale, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului.

În subsidiar, au solicitat constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind: dobânda, comisionul de administrare, comisionul de acordare, comisionul de rambursare anticipată, a clauzelor privind dobânda variabilă şi posibilitatea băncii de a modifica unilateral această dobândă şi comisioanele bancare prevăzute în contract, articolele 4.1, 4.3, 4.5-4.11, art. 2.1, 2.10 din condiţii generale, art, III punctele 1-14 din actele adiţionale, clauza care dă dreptul Băncii de a declara scadent anticipat creditul, repunerea părţilor în situaţia anterioară, anularea contractului de ipotecă nr. x/07.03.2008 încheiat de părţi şi radierea ipotecii asupra imobilului.

În drept, reclamanţii au invocat prevederile art. 4 şi art. 6 din Legea nr. 193/2000, art. 15 al Legii nr. 190/1999, în forma în vigoare din 2008 şi Directiva nr. 93/13/CEE.

2. Hotărârea pronunţată în primă instanţă

Prin sentinţa civilă nr. 7/2025 din 30 ianuarie 2025, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, a fost respinsă cererea formulată de către reclamanţii B. şi A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. (succesor al D.), având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de credit nr. x/22.02.2008, a actului adiţional nr. x/24.06.2009, pentru cauzele de nulitate referitoare la lipsa capacităţii, lipsa consimţământului şi lipsa cauzei şi cererea de repunere în situaţia anterioară aferentă, ca neîntemeiată.

3. Hotărârea pronunţată în apel

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii A. şi B..

Prin decizia nr. 325/2025 din 26 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, astfel cum a fost îndreptată, din oficiu prin încheierea din Camera de Consiliu de la 17 iunie 2025, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelanţii- reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 7 din 30.01.2025, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. x/2024, în contradictoriu cu intimata- pârâtă C. S.A. (succesor al D.), având ca obiect nulitate act juridic.

4. Recursul declarat

Împotriva acestei decizii civile, la data de 17 iunie 2025, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., în temeiul art. 497 şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului şi casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel, susţinând ca fiind aplicate greşit normele de drept material prevăzute de art. 43 din Legea nr. 31/1990 şi art. 7 pct. 31 din O.U.G. nr. 99/2006, precum şi normele privind forma mandatului, a creditului bancar şi principiul simetriei formelor.

5. Apărarea formulată în cauză

La data de 11 august 2025, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă C. S.A., în calitate de succesor legal în drepturi al D., prin care, pe cale de excepţie, a solicitat: constatarea nulităţii recursului, ca fiind nesemnat, în conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. şi admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului, în temeiul art. 457 alin. (1), coroborat cu art. 483 alin. (2) şi art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., solicitând respingerea cererii de recurs, ca inadmisibilă. Pe fond, a solicitat respingerea recursului promovat, ca fiind nefondat, şi menţinerea în totalitate a dispoziţiilor deciziei civile recurate, împreună cu încheierea de îndreptare a erorii materiale din 17.06.2025, ca legală şi temeinică.

6. Procedura în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă la 27.06.2025 şi a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fişa Ecris.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 04.09.2025, s-a fixat termen de judecată la data de 18.11.2025, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 18.11.2025, după dezbateri contradictorii, instanţa a luat act de faptul că intimata nu a mai susţinut excepţia cu privire la lipsa semnăturii şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă C. S.A. (succesor în drepturi al D.).

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând recursul, sub aspect formal, din perspectiva excepţiei inadmisibilităţii, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 129 din Constituţia României, "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispoziţiile constituţionale şi legale citate, admisibilitatea unei căi de atac şi provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătoreşti sunt condiţionate de exercitarea acesteia în condiţiile legii.

În cauză, Înalta Curte reţine că obiectul recursului pendinte îl constituie decizia nr. 325/2025 din 26.05.2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, în dosarul nr. x/2024, obiectul cauzei vizând constatarea nulităţii contractului de credit şi actului adiţional la acesta şi, în subsidiar, a caracterului abuziv al unor clauze din contract, precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Prezenta cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanţi în considerarea calităţii lor de consumatori, a fost înregistrată pe rolul instanţelor judecătoreşti la data de 26.11.2024, temeiul de drept invocat reprezentându-l prevederile art. 4 şi art. 6 din Legea nr. 193/2000, art. 15 al Legii nr. 190/1999, în forma în vigoare din 2008, şi Directiva nr. 93/13/CEE.

Din observarea petitului cererii de chemare în judecată se observă că voinţa reclamanţilor a fost clar exprimată în sensul de a întemeia toate capetele de cerere formulate, inclus solicitarea de constatare a nulităţii absolute a contractului de credit nr. x/22.02.2008 şi a actului adiţional x/24.06.2009, pe dispoziţiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Aşadar, acţiunea dedusă judecăţii, în întregul său, a reprezentat o cerere în materia protecţiei consumatorilor, reclamanţii înţelegând să beneficieze de cazul de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, prevăzut de art. 29 alin. (1) lit. f) din O.U.G. nr. 80/2013, inclusiv în privinţa cererii având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de credit şi a actului adiţional, încheiate între consumatori şi banca împrumutătoare.

În raport de cele arătate, sunt relevante prevederile art. 27 din C. proc. civ., conform cărora "hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor şi termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul".

În temeiul acestui text de lege, regimul juridic al căilor de atac este determinat de legea în vigoare la data începerii procesului.

Potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

Alin. (2) al aceluiaşi text, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, în forma în vigoare la data începerii procesului, prevede, printre altele, că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia protecţiei consumatorilor.

Interpretarea acestor dispoziţii legale relevă că legiuitorul a suprimat, prin Legea nr. 310/2018, calea de atac a recursului, după criteriul materiei, pentru hotărârile date în apel în litigiile având ca obiect cereri în materia protecţiei consumatorilor.

Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 se aplică proceselor pornite începând cu data de 01.01.2019, conform art. XVIII din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/08.12.2016.

Aşa cum rezultă din actele de procedură aferente judecăţii în primă instanţă, prezentul proces a fost început la 26.11.2024, data depunerii cererii de chemare în judecată, şi reprezintă un litigiu vizând materia protecţiei consumatorilor, din moment ce chiar reclamanţii au înţeles să indice temeiul de drept al cererii lor ca fiind reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 193/2000, inclusiv în privinţa capătului de cerere vizând constatarea nulităţii absolute a contractului de credit şi a actului adiţional încheiate între părţile litigante.

Or, în acest context, rezultă că hotărârea pronunţată în apel de către Curtea de Apel Bacău este definitivă de la pronunţare, întrucât prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. înlătură expres posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor pronunţate în cereri din această materie.

Calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamanţii, în cauză, neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care au înţeles să o folosească.

Înalta Curte nu va reţine apărarea formulată de către aceştia prin răspunsul la întâmpinare, în sensul că, în prezenta cauză, capetele de cerere care au rămas să se judece sunt doar cele care vizau nulitatea absolută a contractului de credit şi a actului adiţional, fiind invocat ca motiv de nulitate neîndeplinirea unor condiţii de validitate a contractului- respectiv art. 948 şi urm. din vechiul C. civ.

Aşa cum s-a arătat mai sus, acţiunea ce face obiectul litigiului pendinte a fost introdusă de reclamanţi în considerarea calităţii lor de consumatori, aceştia fixând limitele învestirii instanţei prin indicarea actului normativ incident, respectiv a prevederilor Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori. Or, în calea de atac a recursului, nu este posibilă schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată, astfel cum rezultă în mod explicit din aplicarea dispoziţiilor art. 494, coroborat cu art. 478 alin. (3) C. proc. civ. Atât timp cât, prin cererea introductivă, reclamanţii au înţeles să introducă o cerere în materia protecţiei consumatorilor, beneficiind de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru toate capetele de cerere formulate, aceştia nu au posibilitatea de a schimba în recurs temeiul juridic al acţiunii cu scopul exclusiv de a transfera litigiul în materia cauzelor civile de drept comun şi de a obţine astfel admisibilitatea căii extraordinare de atac exercitate.

Se mai reţine că instanţa nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părţi netemeinică sau nelegală, ci are obligaţia de a analiza căile de atac în limitele şi cu respectarea condiţiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenţei dreptului, recunoscut în preambulul Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, implicit, a principiului securităţii raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres şi limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Recunoaşterea unei căii de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că excepţia inadmisibilităţii este întemeiată, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte o va admite şi va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 325/2025 din 26 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva deciziei nr. 325/2025 din 26 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 noiembrie 2025.