Peremption of cassation appeal following case suspension due to party death

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2025

Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 20 martie 2018 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub număr de dosar nr. x/2018, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pârâta C. S.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se constate:

- nulitatea absolută a clauzelor 3.5 şi 3.7 din Contractul de credit nr. x din 27 septembrie 2007 şi să oblige pârâta la restituirea tuturor sumelor plătite cu titlu de comision de procesare şi comision de administrare din momentul încheierii contractului şi până la data restituirii efective de către pârâtă, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării fiecărei sume şi până la achitarea integrală a debitului (valoarea capătului 1 de cerere este de 30.948,04 CHF);

- nulitatea absolută a clauzelor 4.1 şi 4.6 din Contractul de credit nr. x din 27.09.2007 şi să dispună îngheţarea cursului de schimb valutar CHF-LEU pentru efectuarea tuturor plăţilor efectuate în temeiul contractului de credit menţionat la valoarea de la momentul semnării acestuia (2,0470 RON/CHF), respectiv calcularea şi plata ratelor şi a tuturor rambursărilor la valoarea în RON a francului elveţian de la data semnării contractului, pe întreaga perioadă de valabilitate a acestuia şi obligarea pârâtelor la emiterea unui nou grafic de rambursare care să prevadă restituirea creditului în RON, conversia sumei creditului din CHF în RON făcându-se la cursul CHF- LEU de la data semnării contractului, şi la restituirea tuturor sumelor plătite în plus rezultate din diferenţa de curs valutar dintre cursul valabil la data semnării contractului, sume la care se adaugă dobânda legală calculată de la data încasării fiecărei sume nedatorate şi până la achitarea debitului de către pârâtă (valoarea capătului 2 de cerere ca fiind de 176.914,56 RON).

2. Prin sentinţa civilă nr. 4001 din 20 iunie 2018, pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 17 iulie 2018, sub numărul x/2018.

La 19 septembrie 2018, reclamanţii A. şi B. au depus la dosar cerere de renunţare la judecată cu privire la cererea prin care au solicitat constatarea nulităţii absolute a clauzelor cuprinse in art. 3.5 şi 3.7 din Contractul de credit bancar privind comisionul de procesare si administrare.

La aceeaşi dată, 19 septembrie 2018, reclamanţii au formulat cerere de modificare a cererii de chemare în judecată iniţială, prin care au solicitat, ca, prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se constate şi nulitatea absolută a clauzelor prevăzute la art. 3.3 Contractul de credit nr. x, art. D.3, art. C.2.6 şi art. C.3 din Condiţiile Generale de Derulare a Operaţiunilor Bancare;

- ca urmare a încălcării normelor imperative şi care reglementează condiţiile de validitate a contractelor, la recalcularea dobânzii după următoarea formulă: marja băncii fixă în valoare de 2,511%+ valoarea indicelui de referinţă LIBOR la 3 luni; restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor indicate ca fiind abuzive împreună cu dobânda legală aferentă acestor sume de la data reţinerii până la plata efectivă a acestora; refacerea planului de eşalonare a creditului care să nu conţină şi sumele de bani care urmau a fi achitate în baza clauzelor constatate ca şi abuzive atât cel de procesare, cât şi cu privire la dobânda revizuibilă.

Prin sentinţa civilă nr. 3730 din 12 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2018 s-a luat act că reclamanţii au renunţat la judecarea capătului 1 al cererii de chemare în judecată referitor la constatarea caracterului abuziv şi a nulităţii absolute a clauzelor inserate la art. 3.5 şi art. 3.7 din contract.

A fost admisă în parte cererea modificată formulată de reclamanţi, în sensul că s-a constatat caracterul abuziv al menţiunii clauzei stipulate în convenţia de credit bancar nr. x la art. 3.3, respectiv sintagma "în funcţie de evoluţia pieţei financiare sau de politica de credite a Băncii" şi s-a declarat nulitatea absolută a sintagmei menţionate anterior.

A fost obligată pârâta să plătească reclamanţilor, în echivalent RON la cursul BNR din data efectuării plăţii, diferenţa de dobândă contractuală nedatorată percepută din data de 18.01.2012 şi până în prezent, această diferenţă urmând să fie calculată ca diferenţă între dobânda de 4,9% şi dobânda contractuală efectiv încasată de pârâtă, sume la care se va calcula şi dobânda legală aferentă, de la data încasării acestor diferenţe şi până la data achitării efective a lor de pârâtă şi au fost respinse, ca nefondate, celelalte capete de acţiune.

4. Împotriva acestei sentinţe, pârâta C. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1337/2020 din 8 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost admisă excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a fost anulat apelul formulat de pârâtă, ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant.

5. Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2018, la data de 14 ianuarie 2021.

Prin decizia nr. 244 din 8 februarie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă a admis recursul declarat de pârâtă, a casat decizia recurată şi a trimis cauza, spre o nouă judecată, aceleiaşi instanţe de apel.

6. Prin decizia nr. 1930/2023 din 7 decembrie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâta C. S.A.

7. Împotriva acestei decizii, pârâta C. S.A a declarat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi schimbarea în parte a deciziei recurate, cu consecinţa respingerii în întregime a acţiunii formulate de reclamanţi.

Prin încheierea din 27 martie 2025 a fost suspendată judecata recursului în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru decesul intimatului-reclamant B..

Prin referatul întocmit la 29 septembrie 2025 s-a precizat că de la data suspendării a trecut o perioadă mai mare de 6 luni, iar prin rezoluţia din aceeaşi dată s-a fixat termen de judecată la data de 13 noiembrie 2025, în vederea constatării perimării.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia perimării cererii de recurs şi a reţinut următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar potrivit alin. (2), "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Perimarea este sancţiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerinţa de a exista continuitate între actele de procedură şi constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găseşte, din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părţii, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancţionator, are şi natura unei prezumţii de desistare, care reiese din lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părţii, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind reprezentat în cauză de data pronunţării încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, respectiv 27 martie 2025.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. prin încheierea de şedinţă din 27 martie 2025, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, şi că de la momentul suspendării judecăţii recursului a trecut un termen mai mare de 6 luni.

Prin urmare, constatând că dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii, mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere sau suspendare a cursului perimării în condiţiile art. 417 - 418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 raportat la art. 416 alin. (1) şi (2) şi art. 420 din acelaşi cod, va constata perimat recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 1930/2023 din 7 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta C. S.A. împotriva deciziei nr. 1930/2023 din 7 decembrie 2023, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Cu drept de recurs în termen de 5 de zile de la pronunţare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2025.