Scope of cassation review: exclusion of factual re-evaluation and adherence to devolutive effect limits in commercial debt collection

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 03 februarie 2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 217.318,91 RON.

Prin cererea înregistrată la 06 februarie 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 122.956,42 RON.

De asemenea, prin cererea înregistrată la 04 august 2023 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 154.006,37 RON.

Prin încheierea din data de 01 noiembrie 2023, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus conexarea dosarului nr. x/2023 la dosarul nr. x/2023.

Totodată, prin încheierea din data de 31 ianuarie 2024, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a dispus conexarea dosarului nr. x/2023 la dosarul nr. x/2023.

Prin sentinţa civilă nr. 1914 din 09 iulie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost admisă în parte cererea reclamantei şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 218.281,7 RON. A fost respinsă în rest cererea ca rămasă fără obiect. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 52.141,99 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi a fost respinsă cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.

2. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta B. S.R.L., prin care a solicitat anularea hotărârii atacate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii ca neîntemeiate şi respingerea solicitării de plată a cheltuielilor de judecată, şi în subsidiar, reducerea acestora.

Prin decizia civilă nr. 1788A din 25 noiembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a admis apelul pârâtei şi a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a fost înlăturată dispoziţia privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

3. Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., prin care a solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Autoarea recursului a prezentat situaţia de fapt privind plata creanţelor în cele trei dosare conexate.

În dezvoltarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat limitele efectului devolutiv al apelului prevăzute la art. 477 alin. (1) şi art. 478 C. proc. civ.

Sub acest aspect, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de apel a reţinut existenţa unui singur contract deşi nu există nicio apărare a intimatei-pârâte formulată în faţa primei instanţe în acest sens, nefiind astfel o chestiune care să fi făcut obiectul judecăţii în primă instanţă. Prin urmare, recurenta susţine că au fost încălcate dispoziţiile art. 478 C. proc. civ., întrucât judecata în apel este limitată la motivele, mijloacele de apărare şi dovezile invocate la prima instanţă.

De asemenea, recurenta-reclamantă a arătat că intimata-pârâtă nu a invocat în faţa primei instanţe vreo apărare privind punerea sa în întârziere, aceasta susţinând doar că a existat o plată a creanţei în rate şi o stingere parţială a acesteia. Or, în opinia recurentei, intimata-pârâtă a invocat motive noi în apel referitoare la contestarea creanţei, iar instanţa de apel analizând aceste apărări a încălcat limitele prevăzute la art. 477 alin. (1) C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 72/2013, deoarece a reţinut în mod greşit că ar exista un singur raport obligaţional şi că facturile au fost emise intempestiv.

Recurenta-reclamantă a prezentat situaţia de fapt privind relaţiile contractuale dintre părţi şi a precizat că a vândut trei ansambluri de schelă separat, deoarece cele 3 contracte de locaţiune au încetat la date diferite.

În continuare, recurenta a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că pârâta ar fi contestat facturile emise, deoarece din probele administrate rezultă contrariul, evocând în acest sens email-ul din 27 februarie 2023 trimis de pârâtă.

Totodată, recurenta a susţinut că în mod eronat instanţa de apel a exclus probele constând în corespondenţa părţilor, deşi apelul pârâtei nu a fost formulat şi împotriva încheierii de încuviinţare a probelor de la prima instanţă.

Potrivit recurentei, instanţa de apel a încălcat şi dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 72/2013, întrucât a constatat că facturile emise nu prevăd un termen de plată şi astfel creanţa nu era scadentă.

Or, termenul de plată pentru obligaţiile stabilite între profesionişti este reglementat de prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 72/2013 potrivit cărora preţul este scadent după 30 de zile de la data primirii facturilor.

Intimata-pârâtă A. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate invocate de recurentă, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

Cauza a fost înregistrată la 13 martie 2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub acelaşi număr, iar prin rezoluţia din 16 iunie 2025 s-a fixat termen la 13 noiembrie 2025.

Înalta Curte, analizând decizia atacată, în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate şi temeiurilor de drept invocate, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Critica recurentei privind încălcarea limitelor efectului devolutiv al apelului de la art. 477 alin. (1) şi art. 478 C. proc. civ., subsumate motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nu sunt fondate.

Sub acest aspect, recurenta a susţinut că intimata ar fi formulat motive noi în apel în ceea ce priveşte existenţa unui singur contract de vânzare-cumpărare care să reglementeze raporturile dintre cele două părţi şi necesitatea punerii intimatei în întârziere pentru plata preţului, apărări care nu au fost invocate în faţa primei instanţe.

Este de menţionat faptul că apelul este devolutiv în sensul că readuce în faţa instanţei superioare toate problemele de fapt şi de drept ce au fost dezbătute în primă instanţă, provocând o nouă judecată a fondului potrivit art. 476 C. proc. civ.

Totuşi, devoluţiunea nu are caracter absolut, fiind limitată de două reguli exprimate prin adagiile "tantum devolutum quantum appelatum" şi "tantum devolutum quantum iudicatum".

Potrivit primei reguli prevăzute de art. 477 C. proc. civ. nu se devoluează decât ceea ce s-a apelat, adică instanţa de apel va proceda la o nouă judecată, însă numai în limitele criticii formulate de apelant.

Cea de a doua regulă "tantum devolutum quantum iudicatum", prevăzută de art. 478 C. proc. civ., presupune că în faţa instanţei de apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe şi nu pot fi invocate alte aspecte referitoare la obiect, părţi şi cauză decât cele care au făcut obiectul judecăţii în faţa primei instanţe. În acest sens, potrivit art. 478 alin. (2) teza I C. proc. civ. părţile nu se vor putea folosi înaintea instanţei de apel de alte motive, mijloace de apărare şi dovezi decât cele invocate la prima instanţă sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.

Din interpretarea dispoziţiile art. 478 alin. (2) C. proc. civ. rezultă aşadar că prin motivele de apel, respectiv prin întâmpinarea la apel depuse în termen, pot fi invocate motive şi apărări noi şi pot fi cerute dovezi noi.

În condiţiile art. 478 alin. (3) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot formula pretenţii noi.

Dacă, sub aspectul cadrului procesual conturat prin elementele cererii de chemare în judecată nu sunt admise modificări, ci doar explicitări ori unele argumentări expres indicate [art. 478 alin. (4) şi (5) C. proc. civ..], nu tot astfel stau lucrurile în privinţa apărărilor.

În consecinţă, instanţa supremă constată că mijloace de apărare noi pot fi invocate şi direct în instanţa de apel, în măsura în care regulile speciale edictate de legiuitor cu privire la respectivele apărări nu prevăd expres altfel, nefiind încălcate limitele efectului devolutiv al apelului.

Mai mult, verificând actele dosarului se constată că prin întâmpinarea depusă la prima instanţă, intimata-pârâta a prezentat situaţia de fapt referitoare la vânzarea schelelor metalice, invocând contractul de vânzare cumpărare din 23.08.2022 încheiat între părţi si pentru vânzările ulterioare. Totodată, intimata-pârâtă a susţinut că facturile invocate de reclamantă nu sunt acceptate la plată şi că ar fi existat o înţelegere între părţi în ceea ce priveşte stingerea debitului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că motivele de apel privind exigibilitatea creanţei şi unicitatea raportului contractual nu sunt invocate pentru prima oară în calea de atac a apelului, contrar celor susţinute de recurentă.

Aşadar, Înalta Curte nu identifică o nesocotire de către instanţa de apel a limitelor efectul devolutiv al apelului prevăzute la art. 477 alin. (1) şi art. 478 C. proc. civ.. Astfel că, nefiind încălcate regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii hotărârii, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este întemeiat.

Criticile recurentei privind încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (3) şi art. 3 alin. (3) din Legea nr. 72/2013, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu pot fi primite.

În realitate, prin aceste critici recurenta solicită reaprecierea probelor administrate de instanţele de fond în vederea stabilirii faptului că plata preţului era scadentă anterior introducerii cererii de chemare în judecată şi prin urmare instanţa de apel în mod greşit nu a menţinut soluţia de acordarea a cheltuielilor de judecată.

Or, aceste critici privind reinterpretarea probatoriului nu pot fi analizate întrucât vizează aspecte de netemeinicie, care nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului, în care se urmăreşte examinarea conformităţii deciziei atacate cu normele de drept aplicabile.

În egală măsură şi critica referitoare la faptul că instanţa de apel nu a avut în vedere proba constând în corespondenţa electronică dintre părţi nu poate fi primită, deoarece vizează aprecierea de către instanţa de apel a probatoriului administrat la instanţele de fond, aspecte de netemeinicie, care nu pot forma obiect al controlului judiciar în calea extraordinară de atac a recursului.

În considerarea celor prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1788A din 25 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Referitor la cererea intimatei-pârâte B. S.R.L. privind obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin raportare la art. 452 şi art. 453 C. proc. civ., aplicabile şi în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata a depus la dosarul cauzei dovezi privind cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat potrivit facturii fiscale nr. x din 16.04.2025 emise de C. şi extrasului de cont emis în data de 01.05.2025 de D. S.A.

În consecinţă, constatând că recurentei-reclamante i-a fost respinsă calea extraordinară de atac şi în raport de solicitarea intimatei-pârâte B. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată aferente acestei etape procesuale, urmează să fie obligată recurenta la plata către intimată a sumei de 6.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1788A din 25 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimatei-pârâte B. S.R.L. suma de 6.000 RON, cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2025.