Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1663/2025 AI generated

Insurance dispute: Exclusion of extraordinary appeal (recurs) under Article 483(2) Civil Procedure Code post-Legea 310/2018

Case Number Decizia nr. 1663/2025
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Inadmissible

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal (recurs) as inadmissible, leaving the appellate decision from November 7, 2024, definitively in force. The dispute concerned a civil action for moral and material damages arising from a road traffic accident, filed against an insurance company under the Civil Code and the Insurance Law, where the plaintiffs appealed the lower courts’ reduction of awarded compensation and characterization of legal interest. The decisive legal basis was the principle of legality of appeals and Article 483(2) of the Code of Civil Procedure, as amended by Law No. 310/2018, which establishes that judgments in insurance disputes are subject only to appeal and expressly excludes the extraordinary appeal route (recurs), rendering the appellate decision final and unchallengeable.

Legislator headnote

AI generated

art. 2224 alin. (2) C. civ, art. 1392 C. civ, art. 22 din Legea nr. 132/2017, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Insurance dispute: Exclusion of extraordinary appeal (recurs) under Article 483(2) Civil Procedure Code post-Legea 310/2018: , reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 2224 alin. (2) C. civ. coroborate cu art. 1381, art. 1390, art. 1391 şi art. 1392 C. civ. şi prevederile art. 11, art. 14 şi art. 22 din Legea nr. 132/2017.

Keywords

AI generated
Civil Procedure Code damages from traffic accident insurance compensation insurance company insurance exclusion clause decree of schedule of claims

Cited Legislation

AI generated
art. 2224 alin. (2) C. civ
În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 2224 alin. (2) C. civ.
art. 1392 C. civ
1391 şi art. 1392 C. civ.
art. 22 din Legea nr. 132/2017
14 şi art. 22 din Legea nr. 132/2017.
art. 483 alin. (2) C. proc. civ
În cuprinsul cererii de recurs, recurenţii au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în ceea ce priveşte sintagma "a asigurărilor" şi art.
art. 248 alin. (1) C. proc. civ
Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata H.., urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
art. 457 alin. (1) C. proc. civ
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".
art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ
Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin.
art. 496 alin. (1) C. proc. civ
În considerarea celor evocate, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii A., B., C.
AI generated

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Şedinţa publică din data de 13 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

1. Prin cererea înregistrată la 25 ianuarie 2023, pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă, reclamanţii A., B., C., prin reprezentant legal D., E., F., prin reprezentant legal D., F., prin reprezentant legal D., D., G. au solicitat obligarea pârâtei H.., prin Corespondent de Asigurare I., la plata de despăgubiri morale şi materiale, actualizarea despăgubirilor cu indicele de inflaţie şi la suportarea diferenţei de valoare, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective, atât cu privire la prejudiciul moral, cât şi cu privire la prejudiciul material.

În drept, reclamanţii au invocat dispoziţiile art. 2224 alin. (2) C. civ. coroborate cu art. 1381, art. 1390, art. 1391 şi art. 1392 C. civ. şi prevederile art. 11, art. 14 şi art. 22 din Legea nr. 132/2017.

La 14 aprilie 2023, reclamanţii au modificat cererea de chemare în judecată, în sensul că au solicitat obligarea pârâtei H.., prin corespondent de asigurare I., la plata următoarelor sume:

a) către reclamanta D. (în calitate de soţie a defunctului F.) suma de 500.000 Euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale şi suma de 2.634.540 RON cu titlu de daune materiale, pentru lipsa de întreţinere din partea soţului său;

b) pentru reclamantul C. (în calitate de fiu al defunctului F.) suma de 500.000 Euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale şi suma de 244.581,68 RON cu titlu de daune materiale pentru lipsa de întreţinere din partea tatălui său, daune ce urmează să fie oferite prin suma globală menţionată, fiind calculate începând cu data decesului tatălui său (31.01.2020), dată de la care a fost lipsit de întreţinere din partea acestuia, şi până la împlinirea vârstei majoratului (11.08.2030);

c) pentru reclamantul F. (în calitate de fiu al defunctului F.) suma de 500.000 Euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale şi suma de 415.981,44 RON cu titlu de daune materiale pentru lipsa de întreţinere din partea tatălui său, daune ce urmează să fie oferite prin suma globală menţionată, fiind calculate începând cu data naşterii sale (30.03.2020 - tatăl său fiind decedat la acea dată), dată de la care a fost lipsit de întreţinere din partea acestuia, şi până la împlinirea vârstei majoratului (30.03.2038);

d) pentru reclamanta F. (în calitate de fiică a defunctului F.) suma de 500.000 Euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale şi suma de 415.981,44 RON cu titlu de daune materiale pentru lipsa de întreţinere din partea tatălui său, daune ce urmează să fie oferite prin suma globală menţionată, fiind calculate începând cu data naşterii sale (30.03.2020 - tatăl său fiind decedat la acea dată), dată de la care a fost lipsită de întreţinere din partea acestuia, şi până la împlinirea vârstei majoratului (30.03.2038);

e) pentru reclamanta E. (în calitate de mamă a defunctului F.) suma de 300.000 Euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale şi suma de 300.000 Euro în echivalent RON la data plăţii, pentru reclamantul G. (în calitate de tată al defunctului F.), cu titlu de daune morale;

g) pentru reclamanta B. (în calitate de soră a defunctului F.) suma de 250.000 Euro în echivalent RON la data plăţii, cu titlu de daune morale şi suma de 200.000 Euro în echivalent RON la data plăţii, pentru reclamantul A. (în calitate de bunic al defunctului F.), cu titlu de daune morale;

i) dobânzi legale pentru reclamanţi de la data producerii prejudiciului (decesul victimei 31.01.2020) şi până la momentul plăţii, pârâta fiind de drept în întârziere.

Prin sentinţa civilă nr. 8 din 13 martie 2024, Tribunalul Botoşani, secţia a II-a civilă a admis cererea formulată de reclamanţi şi a obligat pârâta la plata către reclamanta D. - soţia victimei, a sumelor în cuantum de 150.000 Euro reprezentând daune morale, 658.464 RON daune materiale şi 21.166 RON, reprezentând cheltuieli de înmormântare, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a acestora; către reclamantul C. - fiul victimei, a sumelor în cuantum de 150.000 Euro reprezentând daune morale şi 183.388 RON daune materiale, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a acestora; către reclamantul F. - fiul victimei, a sumelor în cuantum de 100.000 Euro reprezentând daune morale şi 311.904 RON daune materiale, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a acestora; către reclamanta F. - fiica victimei, a sumelor în cuantum de 100.000 Euro reprezentând daune morale şi 311.904 RON daune materiale, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a acestora; către reclamantul G. - tatăl victimei, a sumei de 50.000 Euro reprezentând daune morale, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a acestora; către reclamanta E. - mama victimei, a sumei de 50.000 Euro reprezentând daune morale, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a acestora; către reclamanta B. - sora victimei, a sumei de 10.000 Euro reprezentând daune morale, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a acestora; către reclamantul A. - bunicul victimei, a sumei de 10.000 Euro reprezentând daune morale, precum şi a dobânzii legale penalizatoare, de la data introducerii acţiunii şi până la plata efectivă a acestora.

2. Împotriva acestei sentinţe reclamanţii F. (reprezentat legal de D.), F. (reprezentată legal de D.), B. şi A. şi pârâta H.., prin reprezentant I. au declarat apel.

Prin decizia nr. 315 din 7 noiembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamanţi.

A admis apelul formulat de pârâtă, a schimbat, în parte, hotărârea atacată în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamanţilor despăgubiri după cum urmează:

- reclamanţilor D., C., F. şi F. câte 35.000 euro, cu titlu de daune morale;

- reclamanţilor E. şi G. câte 17.500 euro, cu titlu de daune morale;

- reclamantei B. suma de 8000 euro, cu titlu de daune morale;

- reclamantului A. suma de 4000 euro, cu titlu de daune morale.

De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamanţilor despăgubiri (daune materiale) după cum urmează:

- reclamantei D. o prestaţie periodică lunară în suma de 1.444,37 RON calculată din ianuarie 2020 şi până la împlinirea vârstei de 64 de ani;

- reclamantului C. o prestaţie periodică lunară în suma de 319,37 RON calculată din ianuarie 2020 şi până la împlinirea vârstei de 18 de ani;

- reclamantei F. o prestaţie periodică lunară în suma de 319,37 RON calculată din ianuarie 2020 şi până la împlinirea vârstei de 18 de ani;

- reclamantului F. o prestaţie periodică lunară în suma de 319,37 RON calculată din ianuarie 2020 şi până la împlinirea vârstei de 18 de ani;

Totodată a obligat pârâta să plătească reclamanţilor dobânda legală de 5%/an aferentă:

- daunelor materiale în suma de 21.166 RON începând cu data efectuării fiecărei plăţi şi până la data achitării integrale a sumei;

- daunelor morale calculată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data achitării efective a debitului;

- prestaţiilor periodice lunare datorate reclamanţilor din ianuarie 2020 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri, şi, în continuare, dobânda calculată pentru fiecare prestaţie periodică acordată reclamanţilor, lunar, începând cu data scadenţei acesteia şi până la data efectuării plăţii.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

3. Împotriva acestei decizii, recurenţii-reclamanţi A., B., C. prin reprezentant legal D., E., F., prin reprezentant legal D., F. prin reprezentant legal D., D. şi G. au declarat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel.

Dezvoltând motivele de recurs, autorii recursului au arătat că decizia recurată nu este motivată în ceea ce priveşte reducerea daunelor morale acordate de către prima instanţă, şi că instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a dreptului material în ceea ce priveşte natura juridică a dobânzii legale solicitate de reclamanţi prin cererea introductivă şi a datei de la care aceasta începe să curgă.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenţii au solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în ceea ce priveşte sintagma "a asigurărilor" şi art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018. Totodată au solicitat suspendarea judecării recursului, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin întâmpinare, intimata H.. prin corespondent de asigurare I. a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului şi a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil.

Recurenţii-reclamanţi au depus răspuns la întâmpinare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub nr. x/2023, la data de 6 martie 2025, iar prin rezoluţia din 16 iunie 2025 s-a fixat termen pentru soluţionarea recursului la 13 noiembrie 2025.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte apreciază că nu se impune suspendarea judecăţii recursului până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 referitoare la exceptarea de la calea de atac a recursului a cererilor pronunţate în materia asigurărilor, în considerarea atât a caracterului facultativ a cazului de suspendare, cât şi a aspectului că, în situaţia în care Curtea Constituţională ar admite excepţia de neconstituţionalitate, există remedii procesuale pentru ca decizia care urmează a se pronunţa să fie pusă în acord cu decizia Curţii Constituţionale.

Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata H.., urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Cauza are ca obiect recursul împotriva unei decizii pronunţate într-un litigiu în materia asigurărilor, deoarece reclamanţii solicită de la asigurător despăgubiri materiale şi morale ca urmare a unui accident rutier.

În cauză, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia a II-a civilă la 25 ianuarie 2023, fiind astfel aplicabile dispoziţiile Legii nr. 134 din 2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1074 din 18 decembrie 2018.

Prin modificările prevederilor art. 483 alin. (2) teza I C. proc. civ., aduse prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la 18 decembrie 2018, anterior introducerii acţiunii, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce priveşte hotărârile pronunţate în litigiile izvorând din materia asigurărilor.

De asemenea, potrivit art. 483 alin. (2) teza II-a din acelaşi cod, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Din analiza coroborată a dispoziţiilor legale anterior evocate şi având în vedere data introducerii acţiunii, rezultă că hotărârea prin care se soluţionează în primă instanţă o acţiune în materia asigurărilor este supusă numai apelului, fiind exclusă calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei pronunţate în apel.

Legalitatea căilor de atac semnifică faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie stipulând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, concretizând una din garanţiile procesului echitabil.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că decizia recurată în cauză are caracter definitiv de la pronunţarea sa potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) din acelaşi cod.

În considerarea celor evocate, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanţii A., B., C. prin reprezentant legal D., E., F., prin reprezentant legal D., F. prin reprezentant legal D., D. şi G. împotriva deciziei nr. 315 din 7 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanţii A., B., C. prin reprezentant legal D., E., F., prin reprezentant legal D., F. prin reprezentant legal D., D. şi G. împotriva deciziei nr. 315 din 7 noiembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2025.