Nullity of recourse for failing to substantiate cassation grounds regarding guarantee letter interpretation and effective date

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 4 iulie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Judeţul Neamţ, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., a solicitat instanţei admiterea cererii şi obligarea pârâtei la plata sumei de 9.079.399,58 RON, în temeiul scrisorii de garanţie nr. x, emisă de aceasta, în baza prevederilor art. 39 şi urm. din Normele metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziţie publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice aprobate prin H.G. nr. 395/2016, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 938 din 19 aprilie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată prin întâmpinare, a admis cererea formulată de aceasta şi a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 9.079.399,58 RON, reprezentând garanţie de bună execuţie emisă în baza scrisorii de garanţie nr. x din 26 iulie 2022.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta.

Prin decizia civilă nr. 536A/2025 din 27 martie 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins apelul pârâtei, ca nefondat, şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6.961,5 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta, solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit prevederile art. 2321 C. civ. în soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale active. Mai susţine că au fost greşit interpretate clauzele scrisorii de garanţie în sensul că angajamentul de plată asumat se execută la cererea beneficiarului, respectiv reclamanta din prezentul dosar, şi nu la cererea contractantului, cum prevede textul scrisorii de garanţie.

Recurenta arată că instanţa de apel nu a aplicat corect art. 2321 C. civ. nici cu privire la efectele scrisorii de garanţie, care sunt constitutive de drepturi şi se produc numai pentru viitor. Precizează că evenimentul ce a determinat executarea scrisorii de garanţie s-a produs la 9 iunie 2022, anterior emiterii scrisorii la 26 iulie 2022, dar cu menţiunea că intra în vigoare la 19 noiembrie 2021. Contestă statuarea curţii de apel prin care aceasta a reţinut că, în lipsa unei prevederi exprese, răspunderea poate fi angajată pentru fapte ilicite anterioare şi ulterioare încheierii garanţiei şi interpretarea alin. (7) al art. 2321 C. civ. privind posibilitatea amânării efectelor garanţiei faţă de data emiterii.

Aceeaşi parte consideră că au fost greşit aplicate şi interpretate dispoziţiile art. 1266 şi art. 1270 C. civ. întrucât instanţa de apel a apreciat că părţile au intenţionat să execute scrisoarea de garanţie şi în cazul prăbuşirii podului de la Lutca, deşi evenimentul nu era inclus în obiectul acesteia. Invocă şi interpretarea şi aplicarea greşită a art. 2321, art. 1270, art. 1266 şi art. 1548 C. civ. în sensul că, deşi nu erau îndeplinite condiţiile cumulative pentru plata despăgubirilor, în lipsa culpei contractantului şi inexistenţei notificării prealabile, curtea de apel a menţinut soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Deşi invocă dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă afirmă că au fost greşit aplicate şi interpretate dispoziţiile art. 2321 C. civ. referitoare la scrisoarea de garanţie, fără însă a explica de ce nu au fost respectate normele de drept material. Recurenta a încercat să acrediteze şi în faţa curţii de apel teza unei greşite aplicări a textului de lege, iar în memoriul de recurs reia aceleaşi argumente şi contestă interpretarea dată de instanţa de prim control judiciar conţinutului scrisorii de garanţie prin prisma aplicării normei de drept material. Altfel spus, autoarea căii de atac nu este de acord cu concluzia instanţei de apel referitoare la lipsa unei menţiuni exprese în cuprinsul scrisorii de garanţie a persoanei care trebuie să formuleze cererea de plată, ordonatorul, respectiv asocierea contractantă, sau beneficiarul, respectiv reclamanta. Or, instanţa învestită cu soluţionarea căii extraordinare de atac nu poate analiza aspecte de fapt, cum ar fi conţinutul clauzelor contractuale sau intenţia părţilor, cu atât mai mult cu cât acestea au primit deja o dezlegare fundamentată în fapt şi în drept în stadiul procesual anterior.

Înalta Curte nu va analiza nici susţinerile privind greşita aplicare a art. 2321 C. civ. referitor la stabilirea datei la care a intrat în vigoare scrisoarea de garanţie şi, consecutiv, referitor la aplicarea sa retroactivă întrucât şi acesta este un aspect de fapt, asupra căruia instanţa de apel s-a pronunţat în virtutea rolului său devolutiv, pe baza examinării probatoriului şi a conţinutului clauzelor agreate de părţi, în lumina principiilor de interpretare edictate de C. civ.. Tot un aspect de fapt este şi clarificarea intenţiei părţilor în ceea ce priveşte includerea sau nu în obiectul scrisorii de garanţie şi angajarea răspunderii în cazul prăbuşirii podului de la Lutca, deşi respectivul obiectiv nu fusese menţionat în mod expres.

Indicarea formală a dispoziţiilor art. 2321, art. 1270 ("Forţa obligatorie" a contractului), art. 1266 ("Interpretarea după voinţa concordantă a părţilor") şi ale art. 1548 C. civ. ("Prezumţia de culpă"), fără indicarea aspectelor de nelegalitate, ci însoţite de trimiteri la conţinutul înscrisurilor din dosar (notificări, adrese) nu echivalează cu o motivare reală. Recurenta invocă aspecte de fapt, cum ar fi neîndeplinirea condiţiilor cumulative pentru plata despăgubirilor, lipsa culpei contractantului şi inexistenţa notificării prealabile, care au fost deja adresate în decizia atacată.

Rolul instanţei de recurs este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, fără a fi extins la o reapreciere a probelor sau a aspectelor de netemeinicie. De asemenea, Înalta Curte arată că reiterarea în conţinutul memoriului de recurs a susţinerilor formulate pe calea apelului, cărora instanţa de prim control judiciar le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt şi în drept a cauzei, nu echivalează cu formularea unor critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-pârâtă nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 536A/2025 din 27 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 536A/2025 din 27 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2025.