Cassation appeal against refusal to refund court fees deemed inadmissible as non-contentious matters are not subject to extraordinary appeal

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov la 2 august 2022, sub nr. x/2022, reclamantele A. şi A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar C., au solicitat obligarea pârâtei la achitarea sumei de 2.154.000 USD, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare de la data introducerii cererii de chemare în judecată şi până la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

La termenul de la 16 octombrie 2024, instanţa a pus în discuţie suspendarea, respectiv încetarea acţiunii prin raportare la dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, iar reclamantele au solicitat, între altele, restituirea în integralitate a taxelor judiciare achitate.

Prin sentinţa civilă nr. 301/C din 14 noiembrie 2024, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind suspendarea de drept; în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 a constatat încetată acţiunea formulată de reclamantele A. şi A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., în insolvenţă, prin administrator judiciar C.; a respins cererea reclamantelor privind restituirea taxelor judiciare de timbru.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele A. şi A..

Prin decizia civilă nr. 370/Ap din 26 martie 2025, Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamantele A. şi A., solicitând casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarele căii de atac apreciază că judecata recursului trebuie să se desfăşoare în cadrul procedurii necontencioase.

Recurentele-reclamante susţin că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 în sensul că, deşi a dispus încetarea de drept a acţiunii în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, a respins apelul formulat de reclamante. Aceleaşi părţi arată că odată cu încetarea acţiunii ca efect al deschiderii procedurii insolvenţei intimatei B. S.R.L., pretenţiile acestora nu mai pot fac obiectul judecăţii din motive independente de voinţa lor. Apreciază că din redactarea art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 rezultă că legiuitorul nu a limitat sfera de aplicare la prevederi legale complet noi. Invocă şi încălcarea art. 192, art. 6 alin. (1), art. 7 şi art. 8 C. proc. civ.

Recurentele-reclamante au indicat în principal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar în subsidiar pe cele ale pct. 8 al aceluiaşi text de lege.

Nu s-a depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Recursul vizează decizia civilă nr. 370/Ap din 26 martie 2025 prin care Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă a respins apelul formulat de reclamante împotriva sentinţei prin care tribunalul a dispus încetarea acţiunii în temeiul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 şi a respins cererea reclamantelor de restituire a taxelor judiciare de timbru achitate în stadiul procesual al fondului.

Art. 45 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru reglementează situaţiile în care, la cererea petiţionarului, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, integral, parţial sau proporţional. Potrivit alin. (4) al aceluiaşi text de lege, "cererea de restituire se adresează instanţei judecătoreşti la care s-a introdus acţiunea sau cererea".

Conform art. 527 C. proc. civ., "Cererile pentru soluţionarea cărora este nevoie de intervenţia instanţei, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană (…)", şi care "sunt în legătură cu o cauză în curs de soluţionare sau soluţionată deja de o instanţă ori care au ca obiect eliberarea unor înscrisuri, titluri sau valori aflate în depozitul unei instanţe" sunt cereri necontencioase. Acestea nu sunt îndreptate împotriva părţilor adverse din proces, care ar justifica un interes legitim în a se opune la admiterea acestora.

Din conţinutul acestor prevederi legale reiese că cererea de restituire a taxei judiciare de timbru are caracter necontencios, întrucât pentru soluţionarea acesteia nu este necesară stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană.

Conform art. 534 alin. (2) C. proc. civ., încheierea prin care se soluţionează o cerere necontencioasă este supusă numai apelului, iar art. 483 alin. (2) teza finală din acelaşi cod statuează că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Din interpretarea coroborată a prevederilor legale mai sus menţionate rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are şi valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor şi într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea unei hotărâri judecătoreşti.

În ce priveşte menţiunea din cuprinsul deciziei atacate cu privire la calea de atac a recursului şi termenul în care aceasta poate fi exercitată, instanţa supremă reţine că menţionarea greşită din cuprinsul hotărârii nu poate deschide părţii posibilitatea de a declara o cale de atac neprevăzută de lege, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 457 alin. (2) Cod proceudră civilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 raportat la art. 534 alin. (2) C. proc. civ. şi dând eficienţă prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din acelaşi cod, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele-reclamante A. şi A. împotriva deciziei civile nr. 370/Ap din 26 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentele-reclamante A. şi A. împotriva deciziei civile nr. 370/Ap din 26 martie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2025.