Thermal energy supply contract: nullity for abusive clause and vitiated consent rejected for lack of cassation grounds

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, la 24 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. (fosta C.) şi D. S.A., a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună declararea nulităţii absolute a art. 11 alin. (3) din contractul nr. x din 2 mai 2017 privind vânzarea energiei termice produse de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a ANRE; stornarea facturilor emise în baza art. 11 alin. (3) din, pentru repunerea în situaţia anterioară în cazul admiterii nulităţii absolute; declararea şi constatarea art. 11 alin. (3) din contract ca fiind clauză abuzivă; constatarea nulităţii relative a contractului nr. x din 2 mai 2017 privind vânzarea energiei termice, pentru eroare esenţiala asupra naturii contractului; constatarea nulităţii relative a contractului pentru viciul de consimţământ al violenţei; constatarea inopozabilităţii cesiunii de contract dintre C. şi E. S.A.; declararea şi constatarea ca şi clauză neuzuală şi abuzivă a prevederii din finalul acordului de cesiune, respectiv "factura emisă ulterior semnării acordului reprezintă desocotirea părţilor şi că niciun fel de pretenţie de orice natură nu va fi formulată de către niciuna dintre părţi faţă de cealaltă în legătură cu executarea contractului de vânzare-cumpărare de energie termică produsă de operatorii economici aflaţi în competenţa de reglementare a ANRE nr. 38/02.05.2017".

Pârâta D. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa şi excepţia litispendenţei sau a conexităţii prezentului dosar cu dosarul nr. x/2022.

Prin întâmpinare, pârâta B. S.A. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa şi a solicitat declinarea judecăţii cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.

Prin sentinţa civilă nr. 9613 din 23 octombrie 2023, Judecătoria Constanţa în a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâţi prin întâmpinare, şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a II-a civilă.

La termenul de judecată de la 6 februarie 2024, instanţa a calificat excepţia inadmisibilităţii motivelor privind existenţa unei clauze abuzive, invocată de pârâta B. S.A. prin întâmpinare, ca apărare de fond. În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei cu privire la motivul de nulitate relativă invocat prin cererea de chemare în judecată reprezentat de eroare esenţială asupra naturii contractului, s-a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei.

La termenul de judecată de la 4 iunie 2024, instanţa a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată în sensul invocării unui nou motiv de nulitate relativă, respectiv lipsa cauzei, dar a constatat decăzută reclamanta din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 870 din 2 august 2024, Tribunalul Constanţa, secţia a II-a civilă a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte motivul de nulitate relativă reprezentat de eroarea esenţială, invocată de pârâta D. S.A. prin întâmpinare. A respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulităţii relative a contractului pentru eroare esenţială asupra naturii contractului, ca prescris. A respins capătul de cerere având ca obiect constatarea ca fiind abuzivă a clauzei de la art. 11 alin. (3) din contractul nr. x din 2 mai 2017, ca inadmisibil. A respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată. A obligat reclamanta la plata către pârâta B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 RON, reprezentând onorariul de avocat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 7/LP din 29 ianuarie 2025, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi a respins ca nefondat apelul şi a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinţei şi a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanţa.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1216 C. civ. referitoare la violenţă ca viciu de consimţământ la încheierea contractului, în sensul existenţei stării de necesitate induse de inexistenţa unui alt producător de energie termică care să furnizeze apa caldă la nivelul UAT Năvodari. Mai susţine că au fost încălcate şi prevederile art. 1236 şi art. 1238 C. civ. privind cauza ilicită şi imorală reprezentată de includerea în actele adiţionale la contract a unor sume ce depăşesc preţul stabilit prin reglementările ANRE, reprezentând contravaloarea certificatelor EUA. Invocă şi încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 123/2012 privind energia electrică şi gazele naturale. Critică şi soluţia curţii de apel de respingere a motivului de apel privind prescripţia dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte motivul de nulitate relativă reprezentat de eroarea esenţială.

Recurenta arată că art. 11 alin. (3) din contract are caracter abuziv în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 întrucât rezidenţii oraşului Năvodari au calitatea de consumatori finali, fiind astfel îndeplinite condiţiile stabilite de art. 2 alin. (1) din actul normativ. Susţine că a încheiat cu intimata B. S.A. un contract de adeziune, care nu a fost negociat şi care nu respectă structura contractului cadru de vânzare-cumpărare prevăzută de Ordinul ANRE nr. 122/2013, având în vedere că acest contract cadru nu prevede facturarea separată a contravalorii certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Se invocă şi aplicarea greşită a prevederilor art. 1315 C. civ. referitor la inopozabilitatea cesiunii de creanţă dintre cele două intimate. Autoarea căii de atac precizează că nu a primit contractul de cesiune în original şi că nu şi-a exprimat acordul expres cu privire la această operaţiune.

Recurenta-reclamantă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă D. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului, cu cheltuieli de judecată.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Înalta Curte reţine că susţinerile autoarei căii de atac privind caracterul abuziv şi nenegociat al clauzei art. 11 alin. (3) din contractul vânzare-cumpărare de energie termică, cele legate de stabilirea momentului de la care curge termenul de prescripţie extinctivă pentru invocarea cazului de nulitate relativă reprezentat de eroarea esenţială, cele legate de consimţământul viciat prin violenţă şi de cauza ilicită şi imorală a contractului încheiat între părţi nu constituie veritabile critici de nelegalitate întrucât recurenta solicită de fapt o reapreciere a probelor şi a situaţiei de fapt. Aceasta pretinde judecătorului, în calea extraordinară de atac, să concluzioneze asupra unei stări de necesitate în care s-ar fi aflat recurenta la încheierea contractului, să analizeze motivaţia încheierii unor acte adiţionale la contractul de furnizare energie termică, să stabilească calitatea de consumator a unor terţi faţă de contractul în discuţie şi să constate că recurenta nu a încheiat un contract de adeziune.

Rolul instanţei de recurs este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, fără a fi extins la o reevaluare a probelor sau la clarificarea aspectelor de netemeinicie de felul celor menţionate mai sus. De asemenea, Înalta Curte arată că reiterarea în conţinutul memoriului de recurs a susţinerilor formulate pe calea apelului, cărora instanţa de apel le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt şi în drept a cauzei, nu echivalează cu formularea unor critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. presupune aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Redarea textelor de lege pretins a fi aplicate greşit, respectiv a art. 1216 ("Violenţa"), ale art. 1236 şi art. 1238 C. civ. ce reglementează cauza actului juridic şi a prevederilor Legii nr. 123/2012 privind energia electrică şi gazele naturale, fără a indica în mod concret de ce curtea de apel a procedat în mod nelegal, nu echivalează cu motivarea recursului.

Nu vor fi analizate nici afirmaţiile referitoare la încălcarea art. 1315 C. civ. privind cesiunea contractului întrucât existenţa sau nu a acordului recurentei cu privire la operaţiunea de cesiune este un aspect de fapt care nu poate fi stabilit decât în urma analizei probatoriului din dosar, demers care excedează rolului instanţei de recurs.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 7/LP din 29 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Faţă de soluţia de anulare a cererii de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.420 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 7/LP din 29 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de Insolvenţă şi Litigii cu Profesionişti şi Societăţi.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.420 RON.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2025.