Limits on appellate remand: misapplication of Art. 480(3) CPC when first instance adjudicated merits

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 29 noiembrie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele B. S.R.L. şi Compania de Administrare Proprietăţi S.R.L., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună constatarea nulităţii absolute parţiale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 26 septembrie 2014 de C. şi D., cu privire la imobilele situate în Bucureşti, Corp A/Corp B, întabulate în cărţile funciare; repunerea pârâtelor în situaţia anterioară perfectării actelor nule obiect al primului capăt de cerere; radierea din cărţile funciare nr. x, ale Mun. Bucureşti, sector 4 a înscrierilor privind întabularea dreptului de proprietate asupra unitătilor locative/spaţiu comercial în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 26 septembrie 2014 de C. şi D. cu privire la aceste unităti locative/spaţiu comercial edificate în Bucureşti, str. x, Corp A/Corp B, sector 4; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate, referitor la primul capăt de cerere, dispoziţiile art. 1169, art. 1179 alin. (1), art. 1225, art. 1226, art. 1235, art. 1236, art. 1237, art. 1238 alin. (2), art. 1.250, art. 1270, art. 1469, art. 1516 alin. (1), art. 1665, art. 1719 lit. b), art. 1851 alin. (1), art. 1854 alin. (3), art. 1869, art. 1874 C. civ. şi art. 2386 pct. 1 C. civ. si art. 15 din contractul de execuţie lucrări nr. x din 13 decembrie 2013; referitor la al doilea capăt de cerere, dispoziţiile art. 1254 alin. (3) raportat la art. 1639 C. civ. referitor la al treilea capăt de cerere, dispoziţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996.

Pârâta Compania de Administrare Proprietăţi S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active în ceea ce priveşte cauzele de nulitate relativă a contractului.

Prin încheierea din 31 august 2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei de interes şi a unit cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active.

La termenul de la 11 ianuarie 2023, faţă de faptul că societatea pârâtă Compania de Administrare Proprietăţi S.R.L. a fost radiată, iar bunurile acesteia au fost transmise către asociatul E., instanţa a dispus introducerea acestuia în cauză în calitate de pârât.

Prin sentinţa civilă nr. 1738 din 28 iunie 2023, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată prin întâmpinare, şi a respins cererea reclamantei A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. şi pârâtul E., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1015A din 18 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă a admis apelul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1738 din 28 iunie 2023 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. În raport cu această soluţie, a luat act că nu se poate pronunţa asupra cheltuielilor de judecată la acel moment procesual.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul E., solicitând instanţei să caseze decizia atacată şi să trimită cauza instanţei de apel spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autorul căii de atac susţine că trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 477 şi 480 alin. (3) C. proc. civ. întrucât, deşi reclamanta a solicitat prin memoriul de apel anularea sentinţei şi trimiterea cauzei către tribunal, nu este îndeplinită cerinţa potrivit căreia prima instanţa să fi soluţionat procesul fără o cercetare a fondului. Recurentul arată că instanţa de fond a analizat pretenţiile deduse judecăţii, iar curtea de apel a reţinut că sentinţa nu este motivată conform exigenţelor art. 425 din acelaşi cod, dar nu a indicat ce probleme de drept au fost soluţionate greşit.

Se mai arată că motivarea este şi contradictorie deoarece curtea de apel a analizat primul motiv de apel referitor la calificarea cauzelor de nulitate, pe care, de altfel, l-a respins.

În opinia autorului căii de atac, tribunalul a analizat cauza pe fond, prin raportare la temeiurile de drept invocate de reclamantă, a identificat cauzele de nulitate relativă şi absolută, iar curtea de apel nu a construit o motivare efectivă prin care să arate de ce sentinţa este nemotivată, ci a elaborat consideraţii teoretice. Acceaşi parte consideră că soluţia de anulare şi trimitere a cauzei spre rejudecare încalcă dispoziţiile art. 6, art. 20 şi art. 22 alin. (2), (4) şi 6 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a indicat în cererea de recurs dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca parţial nul şi în rest ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse şi a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat, prin care s-a reţinut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 5 martie 2025 s-a dispus comunicarea către părţi a raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului declarat, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimata-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că este de acord cu soluţia de admitere în principiu referitor la criticile subsumate art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din 4 iunie 2025 a fost admis în principiu recursul declarat de recurentul-reclamant E. împotriva deciziei civile nr. 1015A din 18 iunie 2024 şi s-a stabilit termen de judecată la 12 noiembrie 2025.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Conform dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., o hotărâre poate fi casată atunci instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Înalta Curte va reţine criticile prin care recurentul-pârât a invocat încălcarea art. 477 şi art. 480 alin. (3) C. proc. civ. în sensul că instanţa de apel în mod greşit a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Potrivit regulii generale, edictate de art. 480 alin. (3) C. proc. civ., "În cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului (….), instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul (…)".

Astfel, instanţa de apel, valorificând efectul devolutiv al căii de atac, poate să judece ea însăşi procesul, inclusiv când hotărârea primei instanţe este nulă, în prezenţa unei incorecte nejudecări a fondului.

"Cu toate acestea, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe (…), în cazul în care părţile au solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel ori prin întâmpinare; (…)." prevede teza a II-a a aceluiaşi articol.

Din interpretarea textelor de mai sus rezultă că măsura instanţei de apel de a trimite cauza spre rejudecare tribunalului trebuie să aibă în vedere două premise, soluţionarea cererii de chemare în judecată fără a se fi intrat în cercetarea fondului şi solicitarea expresă a părţii în acest sens.

Ipoteza reţinută de instanţa de apel în aplicarea art. 480 alin. (3) C. proc. civ. este aceea că prima instanţă a respins cererea reclamantei fără a fi stabilit situaţia de fapt prin raportare la întreg probatoriul administrat şi fără a fi calificat şi cercetat toate motivele de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată. S-a mai reţinut că nu au fost respectate exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Contrar celor constatate de curtea de apel, tribunalul a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale active, a constatat că au fost invocate atât cauze de nulitate relativă, cât şi cauze de nulitate absolută, şi a respins excepţia invocată, reţinând însă calitatea procesuală activă a reclamantei doar cu privire la cauza de nulitate absolută menţionată. De altfel, prin respingerea motivului de apel referitor la greşita aplicare a art. 36 C. proc. civ., curtea de apel a validat atât soluţia de respingere a excepţiei, cât şi raţionamentul pe care se bazează aceasta.

În aceeaşi notă, curtea de apel a reţinut că tribunalul a calificat cauzele de nulitate invocate de reclamantă ca atrăgând nulitatea relativă, că doar frauda la lege reprezintă o cauză de nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare în discuţie şi că aceste aspecte ţin de analiza pe fond a argumentelor părţii.

Din lecturarea considerentelor sentinţei se poate observa că tribunalul a indicat temeiurile de drept analizate, respectiv art. 1250, art. 1179 alin. (1), art. 1225, art. 1226, art. 1235 - art. 1237 C. civ., raportat la situaţia de fapt pe care a descris-o. Consecutiv statuării potrivit căreia calitatea procesuală activă a fost reţinută numai cu privire la motivul de nulitate absolută, respectiv frauda la lege, tribunalul nu a analizat celalalte cauze de nulitate. Pentru a stabili că nu era incidentă cauza de nulitate absolută invocată, instanţa de fond a dedus, plecând de la examinarea susţinerilor reclamantei, că nu a existat conivenţă frauduloasă.

Sintagma "judecata fondului" implică obligaţia instanţelor de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt.

Contrar celor reţinute prin decizia atacată, situaţia în care prima instanţă a analizat cererea de chemare în judecată şi a pronunţat o soluţie de respingere a acesteia nu atrage incidenţa dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C. proc. civ. în modalitatea trimiterii cauzei spre rejudecare. Instanţa de apel putea îndrepta orice viciu al motivării sentinţei primei instanţe, indiferent dacă ar fi menţinut sau nu soluţia acesteia. În temeiul rolului său activ şi faţă de caracterul devolutiv al apelului, aceasta putea completa probatoriul şi putea proceda la rejudecarea fondului, în limitele stabilite de către autorul căii de atac.

În jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a reţinut că "prin dispoziţiile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., (…) legiuitorul dă prioritate principiului celerităţii judecării cauzelor faţă de cel al dublului grad de jurisdicţie, pe care, însă, nu îl elimină în totalitate (…). Aşadar, Curtea reţine că prin textul de lege criticat (...) nu se aduce atingere accesului liber la justiţie, întrucât Constituţia nu conţine nicio dispoziţie referitoare la numărul gradelor de jurisdicţie, iar părţile îşi pot apăra drepturile şi interesele în faţa instanţei de apel la fel cum ar fi putut să o facă şi în situaţia în care cauza ar fi fost trimisă spre rejudecare primei instanţe."

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost indicate în mod formal întrucât din cererea de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din această perspectivă.

Faţă de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 5 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin prisma încălcării prevederilor art. 477 şi art. 480 alin. (1) din acelaşi cod, instanţa supremă nu va mai analiza celelalte critici exprimate prin cererea de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I şi al art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurentul-pârât E. împotriva deciziei civile nr. 1015A din 18 iunie 2024, pe care o va casa şi va trimite cauza Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, care va judeca procesul, evocând fondul, în condiţiile art. 480 alin. (3) teza I din acelaşi cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât E. împotriva deciziei civile nr. 1015A din 18 iunie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Casează decizia atacată şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2025.