Appeal annulled as void under Article 489(2) for lack of legal criticism; contractor's claim for payment fails against government.

Şedinţa publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă la 17 octombrie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Guvernului, a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţă, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 291.951,30 RON, reprezentând contravaloare servicii prestate de reclamantă, în principal, în temeiul contractului de prestări servicii nr. x/A.T. din 6 iunie 2020, potrivit facturilor nr. x din 19 ianuarie 2021 în valoare de 145.976,65 RON, aferentă serviciilor prestate în perioada 13 octombrie 2020-11 noiembrie 2020, şi nr. x din 24 aprilie 2021 în valoare de 145.976,65 RON, aferentă serviciilor prestate în perioada 12 noiembrie 2020-11 decembrie 2020, iar, în subsidiar, ca efect al îmbogăţirii fără justă cauză, obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere calculate conform art. 10.3 din contractul încheiat de părţi de la data scadenţei fiecăreia dintre facturi şi până la data plăţii efective, precum şi a dobânzii legale penalizatoare de la data prestării serviciilor şi până la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2363 din 27 septembrie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 731/2025 din 8 mai 2025, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esenţă, următoarele:

Autoarea căii de atac susţine că au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 1182 alin. (1), (2) şi 3 coroborate cu art. 1175 C. civ. prin raportare la O.G. nr. 63/2020 şi la prevederile Legii nr. 164/2020. Arată că părţile au încheiat un contract de prestări servicii în forma impusă de pârât, în temeiul dispoziţiilor O.G. nr. 63/2020. Consideră că atât contractul, cât şi actul adiţional transmis pe email erau acte juridice de adeziune, care nu puteau fi negociate, astfel încât comunicarea prin poştă electronică a echivalat cu formularea unei oferte de a contracta, acceptată de pârât prin recunoaşterea prestării serviciilor. Contestă aplicarea dispoziţiilor art. 7.4 din contract şi interpretarea dată de curtea de apel acordului exprimat de Autoritatea de Digitalizare a României în ceea ce priveşte rapoartele care reflectă prestarea serviciilor.

Aceeaşi parte critică şi aplicarea art. 1346 lit. c) C. civ., arătând că nu este îndeplinită condiţia interesului personal şi exclusiv deoarece serviciile au fost prestate în interesul populaţiei României.

Recurenta-reclamantă a indicat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât nu a depus întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanţa care a pronunţat hotărârea atacată şi-a fundamentat soluţia pronunţată.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. presupune aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Deşi susţine că au fost greşit aplicate dispoziţiile art. 1182 alin. (1), (2) şi 3, ale art. 1175 şi ale art. 1346 lit. c) C. civ., recurenta invocă formal aceste texte de lege, fără a preciza în ce constă neconformitatea deciziei recurate.

Autoarea căii de atac reia, în esenţă, susţinerile prezentate prin memoriul de apel referitor la prelungirea efectelor contractului de prestări servicii şi valoarea juridică a actului adiţional în sensul că acesta ar fi reprezentat o ofertă de negociere, încercând să acrediteze ideea greşitei aplicări a prevederilor C. civ. privind încheierea contractului.

Înalta Curte reţine că simpla indicare a unui text de lege, însoţită de prezentarea unor aspecte de fapt, cum ar fi acceptarea sau nu de către pârâtă a dovezii prestării serviciilor, calificarea contractului ca fiind unul de adeziune sau interpretarea de către instanţa devolutivă a prevederilor contractuale, nu echivalează cu formularea unor veritabile critici de nelegalitate. De altfel, recurenta-reclamantă nu a dezvoltat în faţa curţii de apel argumentele legate de natura contractului, invocându-le direct în calea extaordinară de atac.

Nu vor fi analizate susţinerile privind greşita aplicare a textului de lege care stabileşte cazurile în care îmbogăţirea ar putea fi considerată justificată întrucât sunt reiterarea criticilor formulate pe calea apelului, cărora instanţa de prim control judiciar le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt şi în drept a cauzei, nu echivalează cu motivarea recursului.

Recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. şi în cadrul căreia nu pot fi criticate hotărârile instanţelor de fond şi nici nu pot fi examinate chestiuni de netemeinicie.

Faţă de cele de mai sus, instanţa supremă reţine că recurenta-reclamantă nu şi-a respectat obligaţia impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din acelaşi cod, în acest caz intervenind sancţiunea nulităţii căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 731//2025 din 8 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 731//2025 din 8 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2025.